Germania susţine Polonia şi România în modernizarea căilor ferate pentru a permite exportul a milioane de tone de cereale blocate în Ucraina, a declarat ministrul german de Externe Annalena Baerbock, potrivit news.ro. Oare ce o însemna susținere în afara faptului că o firmă germană a primit de la Grindeanu fără licitație contractul de refacere a șinelor din Portul Constanța, necesare transporturilor ucrainene, iar lucrarea va fi gata peste vreo 5 luni? Declarațiile guvernanților germani nu fac, în realitate, decît să acopere realitatea cruntă: cerealele ucrainene se bazează degeaba pe România.

Într-o interpelare parlamentare către ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, deputatul Dănuț Aelenei ridică o problemă pe tema sus citată:

”Săptămâna trecută Regionala CFR Constanța a decis să atribuie, la două firme, lucrările de reparație derulate la liniile de cale ferată din portul Constanța, fără a permite altor companii să trimită ofertele lor. Finanțarea este asigurată din fondul de rezervă al Guvernului, dar nici ministrul transporturilor și nici CFR SA nu menționează care este valoarea contractelor semnate cu cele două firme. Firmele alese pe considerente necunoscute de CFR și Ministerul Transporturilor sunt Wiebe pe lotul 1 (lucrări pe 19 linii, totalizând 6,6 km și 32 aparate de cale) și Arcada Company pentru lotul 2 (lucrări pe 16 linii, totalizând 6,8 km și 43 aparate de cale). Ce criterii ați avut la bază când ați recurs la atribuirea directă a contractelor firmelor de mai sus?” întreabă deputatul.

Firma Wiebe are patronat german, iar Arcada aparține unor afaceriști gălățeni controversați, abonați de ani de zile la contractele cu statul. Dar nu asta ar fi problema cea mare.

Ci faptele semnalate de analistul Marius Oprea, într-un material pentru Mediafax. Care demonstrează că România nu știe ce să mai facă pentru a bloca cerealele ucrainene.

”Ce n-a făcut flota rusă din Marea Neagră, au făcut 700 de vagoane ruginite ale CFR Marfă, copacii şi tufele crescute peste liniile ferate din port, lipsa iluminatului pe timp de noapte la dane, care împiedică accesul traficului auto spre încărcare, după lăsarea întunericului. Aşa a fost surprins portul Constanţa, ”perla” noastră, de invazia grîului ucrainean. Căreia îi rezistă cu brio, prin aceleaşi mijloace. Cînd, în sfîrşit, în aceste zile ne-am apucat de treabă, cam după acelaşi model şi ritm în care se construiesc autostrăzile, la porţile de intrare în România pentru grîul din Ucraina sînt cozi imense. Pentru încărcarea unei singure nave de 60.000 de tone, sînt necesare 300 de vagoane, 300 de şlepuri şi cîteva mii de tiruri. Vagoanele au timp de aşteptare în vămile Halmeu şi Siret de 28, respectiv 30 de zile. În luna mai, s-a ajuns la o medie de 100 de vagoane cu grîu, intrate pe zi în ţară.
Deşi Ucraina îşi anunţase intenţiile încă din aprilie, noi ne-am mişcat abia acum – executivul a avut alte treburi: certuri pe impozite, numiri în funcţii. Şi, că tot ne-am apucat de treabă, s-a anunţat cînd va fi gata: în fix 149 de zile, pentru repararea a 35 de şine de cale ferată, cu o lungime totală de 13 kilometri. Adică, mai puţin de 100 de metri de şină pe zi.
Se poate spune, deci, că ”blocada românească” a grîului ucraiean e la fel de eficientă ca şi aceea a ruşilor. Noi nu folosim rachete, ci hotărîri de guvern, ordine de ministru, hîrtii şi ştampile. La fel de eficiente, dar fără să facă zgomot” mai scrie Oprea. (B.T.I.)