O știre mai degrabă de scandal care a circulat – nu cine știe ce, totuși! – prin presa ultimei perioade pare să aibă structura unui ou Kinder: o coajă simpatică de ciocolată, care ascunde, însă, un miez mai mult decît interesant. Unul care nu a atras, pînă acum, atenția nimănui.

În urmă cu mai bine de o săptămînă, am aflat, astfel, că un înalt consilier prezidențial, șef la comunitatea de informații, l-am numit pe Constantin Dudu Ionescu, s-a ales cu o plîngere penală după ce l-a bruscat pe un țărănist apropiat de liderul PNTCD, Aurelian Pavelescu.
De ce ar fi făcut asta Dudu Ionescu am aflat chiar de la liderul țărănist, care a susținut, într-un comunicat de presă, că acesta e implicat, de ceva vreme, în organizarea unor întîlniri de taină cu foști lideri ai PNTCD, în prezent în afara partidului, și complotează împreună pentru a-l debarca pe Pavelescu și a pune mîna pe partid. Mirosind cum stau lucrurile, Pavelescu și-a trimis un om de încredere la una dintre aceste întîlniri, pentru a afla ce se discută, numai că Dudu Ionescu, el însuși fost țărănist de marcă, a reacționat vehement, aruncînd iscoada afară. De aici o plîngere penală pentru agresiune, o reclamație pe adresa administrației prezidențiale din partea lui Pavelescu șamd.

Interesant de remarcat, nici Dudu Ionescu, nici administrația prezidențială nu au reacționat în vreun fel la acuzațiile țărănistului.
Și mai interesantă, însă, e întrebarea pe care o ridică acest scandal, dincolo de conotațiile penale, reale ori ba: de ce ar fi interesat Klaus Iohannis de preluarea PNTCD ?

Pentru că, dacă un lucru e cert, acela e că Dudu Ionescu nu și-ar fi permis nici în vis să se implice într-o acțiune politică, de la înălțimea funcției de excepție pe care o deține în stat, fără știința și acordul șefului său direct, Klaus Iohannis.

Există, în consecință, la nivelul președinției și, foarte probabil, și al PNL, un interes major vizavi de soarta unuia dintre cele două mari partide istorice care au mai rămas ”în picioare” în ziua de azi, chiar dacă țărăniștii punctează aproape exclusiv cu numele.

De ce ar fi interesați, deci, marele PNL și șeful statului de un partid care nu poate oferi nici voturi, nici resurse umane de calitate, ba nici măcar sedii, după ce conducerea a început vînzarea acestora?

Într-adevăr, PNTCD nu are nimic de oferit marelui PNL, primul partid al țării în sondaje, la această oră.
Dar, ar avea ce oferi dușmanilor PNL.
Despre PNTCD, partid care a ajuns să fie condus de un fost PD-ist, apropiat în ultimii ani al lui Traian Băsescu, se vehiculează de mai multă vreme, în anumite cercuri, că e păstrat în stand-by pentru momentul în care Traian Băsescu nu va mai fi la Cotroceni.
Iar acel moment, a venit, de cîteva luni, cam tot atîtea de cînd Dudu Ionescu a primit misiunea să demareze acțiunea de cucerire a PNTCD.

De ce ar avea nevoie Băsescu de PNTCD?
Răspunsul e simplu: unica zestre pe care o mai deține PNTCD – dar una foarte importantă, în anumite condiții – este statutul de membru plin cu vechime mare al Popularilor Europeni, cea mai mare familie politică de pe bătrînul continent.
Una care dă semne că se întărește, dacă privim la eșecurile stîngii în diverse alegeri.
Pentru PMP-ul lui Băsescu, fuziunea cu PNTCD e singura posibilitate de a-și întări poziția în PPE, în condițiile în care PNL a făcut deja saltul spectaculos din ALDE spre populari, încă de anul trecut.
PMP are nevoie disperată, deci, dacă ia în calcul o carieră politică pe termen lung, de o legitimare internațională de primă mînă, pe care fuziunea cu PNTCD ar întări-o substanțial. ”Un partid modern nu poate exista în izolare internațională” se arată chiar în Programul politic al PMP.

Or, PNL – trecut el însuși la PPE înainte de fuziunea cu PDL, de asemenea membru PPE, și-a întărit considerabil poziția; absorbția încă unui partid membru al PPE, adică bătrînul PNTCD, l-ar face, practic, unicul partener serios de dialog, în România, pentru populari, în condițiile în care UDMR are probleme majore și ar putea rata chiar parlamentul, anul viitor. Marile familii europene încurajează uniunile, la nivelul țărilor UE, iar cinci partide populare într-o singură țară de talia României era deja cam mult, vara trecută.

Iată de ce PNL e interesat să absoarbă, el însuși, PNTCD, dar asta numai dacă Aurelian Pavelescu e dat de-a berbeleacul. Se anunță o bătălie interesantă, de culise, deocamdată, pe cadavrul celui care a fost, nu prea demult, cel mai important partid de guvernămînt din România, iar azi a ajuns să trăiască doar din amintiri. (Bogdan Tiberiu Iacob)