Cum ar fi aratat Romania mileniului trei cu Ceausescu la cirma
2 comentarii / 2697 vizualizări / 26 ianuarie 2021
Ar fi putut Ceaușescu trăi pînă azi, cînd ar fi împlinit 103 ani, dacă nu îi cădea cu huiet orînduirea socialistă și nu era împușcat la Tîrgoviște de oameni ai muncii din diverse sectoare de activitate? Foarte posibil, dacă ne gîndim că era mai tînăr cu aproape doi ani decît Mihai Șora. Ar fi fost categoric foarte activ pe Facebook, la fel ca Șora, propăvăduind binefacerile socialismului (dacă nu îi închidea Zuckerberg contul). Și pentru asta s-ar fi mobilizat un întreg departament al Securității și al partidului. Și ar fi avut milioane de like-uri de la popor. Exact cum se întîmplă și în cazul Șora. Dar, gata, hai să terminăm cu gluma și să ne punem o întrebare tulburătoare: cum ar fi arătat România socialistă în mileniul trei, cu Ceaușescu la cîrma? Nu vom ști niciodată cu precizie. Dar măcar un lucru îl putem face: să reamintim cum vedea Ceaușescu însuși România anilor 2000, prin intermediul raportului prezentat la al 13-lea congres, în 1984.
Promisiune roz de viitor: un salariu mediu de 6-7.000 de lei pe lună pentru fiecare român
…plus încă 2-3 metri pătrați la suprafața locuințelor oamenilor muncii!
Cu cine ar fi transpus toate aceste viziuni în practică ”cel mai iubit fiul al poporului”? Avea cu cine! Interesant de remarcat, țăranii nu au fost niciodată pe gustul comuniștilor. Erau cu peste 30% mai mulți intelectuali în PCR decît pălmași ai satelor.
Și o dedicație specială, cu anticipație, pentru deputatul USR Iulian Bulai:
…doar așa, că veni vorba…
S-au acumulat, în acești 31 de ani, întrebări esențiale, pe care le evităm; mai mult, parcă ne e și
teamă să le enunțăm măcar, darămite să le mai și analizăm/găsim/acceptăm răspunsul.
– – – – – – – –
Cum se face că RO, după anii ’45, adică după ww2, ocupaţie Sovietică, teroare Stalinistă (cu
distrugerea q~totală a elitelor), SovRom-uri și reparaţii de război, foamete ș.m.a, la 3 decenii
după, adică prin anii ’75 – ’76, înregistra progrese incontestabile pe toate palierele:
Nivel de trai, ordine și încredere socială, politică externă – ţară respectată şi independentă, stă-
pâna pe propriile resurse, exploatate strict în interes Național, creştere economică susținută…
Apoi, analfabetismul eradicat, electrificarea ţării până la nivel de cătun, învăţământ şi asistenţă
medicală – gratuite și de calitate, Fondul Locativ de Stat, peste tot se construia…
Nu e un „laudàtio”, nu sunt „nostalgii”. (și încă ar mai fi multe de spus, sunt mulți care știu)
E doar o scurtă privire, de unde s-a pornit și unde s-a ajuns, în primele 3 decenii de după ww2.
Azi, privind comparativ, apare o întrebare, pe care nu știu cât o mai putem ocoli:
– De ce, atunci, cu toate nenorocirile ce le-am avut pe cap, s-au putut face atât de multe, iar
acum, după 3 decenii de Libertate și „cu toate energiile descătușate”, am ajuns slugi umile,
economie naț. prăbușită, plini de datorii, fără orizont, fără speranțe și… „nimeni în lume”?
Mai cu seamă că în ’90, „startul”, ne-a fost categoric superior anilor ’45 (printre multe altele,
și zero datorii, ba chiar și ceva mld. $ „pe plus”). Plus un „capital uman” de excepție (da!),
dublat de un formidabil entuziasm popular!
Toate acele realizări au fost ale noastre, ale poporului Român, nu ale lui Ceaușescu, nu ale
„Comuniştilor”. Românii nu erau „alţii”, mulţi dintre cei de-atunci (din fericire!), îi vedem și azi.
Şi atunci ? De ce ei, atunci, au putut să ducă țara, atât de mult, înainte, iar noi, acum, nu?
Cui sa le spui ,Totuna ??Zombatilor astia cretini,care s-au vandut pt un hamburgher si o coca cola???/Ce s-a facut in 25 de ani atunci astia n=o sa mai fac nici in 200 de ani!Popor tampit!