Co-președintele PNL, Alina Gorghiu, a anunțat ieri, la Realitatea TV, că urmează să devină mamă în luna mai, exact în campania pentru alegerile locale, situație absolut fără precedent în politica românească, dacă nu chiar mondială. Pentru că în politică e ca și în sport, din acest punct de vedere: nu te poți pregăti pentru Jocurile Olimpice de anul viitor și, în paralel, de extinderea familiei. O situație nu lipsită de oarece dedesubturi, zicem noi. Și care face ca un articol publicat vara trecută de Inpolitics să se dovedească profetic, după cum veți vedea în rîndurile de mai jos.

15 iulie 2015:

”Cel mai controversat lider de partid al ultimilor ani, liberala Alina Gorghiu, devenită peste noapte și prin desemnare directă șefă peste partidul Brătienilor, lansează un mesaj straniu, care ar putea trimite cu gîndul la o apropiată retragere.

Astfel, într-un interviu dat ziarului Ring, ea anunță, netam-nesam, că va deveni curînd mamă.

”Iubesc copiii și întotdeauna mi-am dorit să am cel puțin unul al meu. Până acum nu am avut acest noroc. Aș renunța la orice pentru a fi mamă, dar, din păcate, acest lucru nu ține de voință. Sigur, soarta mă va ajuta în curând să reușesc” spune Gorghiu.

Dincolo de ipocrizie, să o spunem pe șleau: cînd abia ai început politica mare – și asta, printr-o șansă unică în viață – a vorbi despre maternitate e aproape sinucigaș. Mai ales cînd nu te forțează nimeni.

În epoca modernă, e posibil pentru o femeie politician să devină mamă în timpul mandatului de parlamentar, de europarlamentar, de consilier local, sau în timpul exercitării unor funcții mai reduse ca pondere politică.

A rămîne gravidă din calitatea de președinte de stat, de mare partid ori de membru al guvernului – iată ipostaze, totuși, cam greu de imaginat la ora actuală, nu doar în România.

Femeile care ajung de tinere la vîrful politicii reprezintă o noutate a ultimelor două decenii, emanciparea a atins mai greu acest domeniu rezervat mult timp bărbaților, de aceea cam lipsesc precedentele de tipul celui mai sus invocat, iar cazurile cît de cît asemănătoare au generat scandaluri de proporții.
E știut cazul unei deputate australiene, Kirstie Marshall, din parlamentul regiunii Victoria, acum vreun deceniu, care a fost scoasă din sala de dezbatere în timp ce încerca să-și alăpteze copilul, pentru că regulamentul parlamentar nu permitea accesul persoanelor străine în incintă. Persoana străină era bebelușul, evident.
În 1998, un scandal de proporții se declanșa și în jurul lui Jane Swift, candidată pentru postul de viceguvernator al statului Massachussetss, care era gravidă și urma să nască fix cu două săptămîni înaintea alegerilor.
Acum doi ani, britanica Bo Swinson, șefa unui departament guvernamental în cabinetul Cameron, a produs, și ea, un scandal, după ce a fost nevoită, gravidă în șapte luni, să stea jumătate de oră în picioare în Camera Comunelor, în timpul sesiunii de interpelări la adresa premierului, ceea ce a produs nenumărate comentarii. În toate aceste cazuri, întrebarea cel mai des vehiculată era care sint limitele forțării dublului rol de mamă/politician.

Una peste alta, marea politică și graviditatea nu se prea pupă, la această oră.

Revenind la Gorghiu, cînd ai 37 de ani, ”curînd” nu poate însemna peste cinci ani, ci mult mai devreme.

Or, anul viitor e an electoral extrem de dificil, cu două rînduri de alegeri, două campanii electorale ucigătoare, în care liderii de top trebuie să bată țara în lung și în lat.
Dacă, toamna viitoare, PNL pierde alegerile, Gorghiu pleacă în mod cert de la conducere. Dar, dacă va cîștiga, liderul partidului va ocupa, în mod obligatoriu, un post de vîrf, fie premier, fie vicepremier, fie președinte de Cameră.
Cum să rămînă Gorghiu gravidă în 2016, în aceste condiții, și să se și achite onorabil de o sarcină guvernamentală extrem de grea, cînd ea abia se achită, de pe acum, de sarcina de lider de opoziție?

În context, e foarte important de menționat precizarea ”Aș renunța la orice pentru a fi mamă”, cînd te-ai fi așteptat la un mesaj contrar, de genul, ”Sunt pregătită să mă achit de ambele calități, cea de mamă și de politician, nu am de gînd să renunț la politică, simt că femeia modernă și puternică le poate face pe amîndouă bla-bla-bla…”.

O altă femeie care a făcut de tînără politică de vîrf, Elena Udrea, mărturisea acum trei ani, despre perspectiva unui copil: „Mi se pare o responsabilitate foarte mare. Nu poţi să te înhami la asta decât în momentul în care eşti sigur că poţi să o faci foarte bine şi când ai foarte mult timp la dispoziţie”.

Pentru că, în anii care au urmat, i-a lipsit timpul respectiv, nici nu a devenit mamă.

Nu ar fi exclus, ținînd cont de toate acestea, ca Alina Gorghiu să înceapă de fapt, prin anunțul de azi, pregătirea terenului pentru o apropiată retragere de la vîrful PNL, chiar dacă ideea de a deveni mamă ar reprezenta mai degrabă pretextul, decît motivul real.
Aflat într-o îngrijorătoare stagnare și în criză profundă de idei și strategii, în PNL se vorbește tot mai des, pe la colțuri, deocamdată, de o criză de leadership. Mai sunt și oarece probleme prin niște dosare, ținute sub obroc deocamdată, dar cu evoluție imprevizibilă.
Dacă pînă în toamnă lucrurile nu se îmbunătățesc, se anunță surprize”. (Bogdan Tiberiu Iacob)

Articolul de mai sus, cum spuneam, a apărut pe Inpolitics la jumătatea verii anului trecut și s-a dovedit mai mult decît exact: doar cîteva săptămîni mai tîrziu, Alina Gorghiu avea să rămînă însărcinată, nu accidental ci total voit, urmînd să nască, potrivit anunțului făcut ieri, în luna mai.
Întrucît criza de leadership de care vorbeam nu doar că nu s-a rezolvat, ci s-a agravat puternic, Alina Gorghiu s-a ”scos”, cu ajutorul sarcinii.
Ea va lipsi în campania electorală și, în general, în toată perioada alegerilor. Alegeri la care se prefigurează un dezastru de proporții pentru PNL, din cauza votului într-un singur tur, pe de-o parte și din cauza perspectivei ca foștii democrați din partid să le ia fața liberalilor tradiționali, cîștigînd mai multe primării. La congresul inevitabil din vară, Gorghiu se va putea distanța de rezultatul slab invocînd sarcina, ceea ce i-ar putea permite meținerea într-o funcție rezonabilă în condițiile în care alții vor fi măturați fără milă. Dacă nu va reuși, are scuza perfectă: dedicarea, pe mai departe, familiei, cu speranța unei reveniri ulterioare.
Și uite așa, se pare că asistăm la primul caz în care nu odrasla politicianului beneficiază de pe urma părintelui, ci invers. (B.T.I.)