CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

De ce e Romania paradisul pedofililor si violatorilor: munca in folosul comunitatii in loc de puscarie

6 comentarii / 2912 vizualizări / 18 iunie 2020

O practică extrem de păguboasă, din nefericire, face ca autoritățile de la noi să ia adesea măsuri hormonale, sub imperiul emoțiilor de moment create de diverse evenimente, ceea ce înseamnă un eșec aproape cert, din capul locului. Un asemenea eveniment a condus la o decizie incorectă, în opinia noastră, aceea de interzicere prin lege a eliberării condiționate a criminalilor, violatorilor sau tîlharilor, după odioasa crimă de la Mehedinți. Mulți români se vor fi bucurat auzind de noile restricții; s-ar putea să nu fie cazul, însă: marile probleme sunt în cu totul altă parte.

Parlamentul a votat zilele astea că nu mai beneficiază de liberare condiţionată condamnatul aflat în executarea unei pedepse pentru săvârşirea uneia sau mai multe dintre faptele prevăzute la art.188, 189, 214 – 216, 218 – 221, 234 sau 236. Articolele citate se referă la omor, omor calificat, viol, coruperea sexuală a minorilor, tâlhăria calificată, tâlhăria sau pirateria urmată de moartea victimei, folosirea serviciilor unei persoane exploatate, exploatarea cerşetoriei.

O decizie luată în pripă, după tragedia de la Mehedinți, unde un criminal eliberat condiționat a incendiat o tînără. De ce unii mari infractori ar beneficia pe mai departe de posibilitatea eliberării condiționate, iar alții nu? De ce nu se ia în calcul că unii condamnați poate chiar s-au îndreptat în închisoare? De ce nu se iau măsuri pentru ca deciziile de eliberare condiționată să fie mult mai bine cîntărite, ca peste tot în lume? Dacă o crimă similară, Doamne ferește, e săvărșită de un infractor condamnat pentru altceva decît faptele din lista de mai sus și eliberat condiționat, care ar fi concluziile? Se mai bagă niște infracțiuni pe lista interdicțiilor? Și ce va spune Curtea Constituțională despre acest tip de discriminare, amintind de propunerea-soră a interzicerii grațierilor pentru anumite fapte? Ori, poate, aleșilor nu le va mai păsa de asta, odată ce și-au făcut numărul?

După crima celebră de la coaforul Perla, s-a urgentat introducerea în legislația noastră – ultima din Europa fără acest mecanism – a ordinului de restricție, care ar fi putut salva viața victimei. Evident, tot postum.
Exemplele pot continua la nesfîrșit.
Concluzia amară ar fi că asemenea măsuri se iau la noi nu pentru a trata cu adevărat problemele, ci doar pentru ca politicienii să arate cetățenilor cît de grijulii sunt. Mai ales în perioadele sensibile electoral.

În cazul infractorilor sexuali, pedofili în special, în România se petrece un fenomen dramatic, care ia amploare de la un an la altul și face ca recenta modificare a Codului penal să fie de o superbă inutilitate.
Semnalul de alarmă a fost tras recent de deputata independentă Oana Bîzgan: prădătorii sexuali primesc drept pedepse muncă în folosul comunităţii, în timp ce copiii abuzaţi sunt acuzaţi de consimţământ.

În instanţele de judecată din România, peste 4500 de persoane condamnate pentru infracţiuni sexuale au primit în ultima vreme drept pedeapsă „munca neremunerată în folosul comunităţii”, în instituţii publice, şcoli, centre educaţionale, biblioteci, conform datelor furnizate de Ministerul Justiţiei. În contextul în care rata de recidivă este de 70%, astfel de decizii pun în pericol copilăria şi chiar viaţa copiilor din România, arată Bîzgan într-un document postate pe siteul Camerei deputaților

”Pedocriminalii sunt trimişi să presteze muncă în folosul comunităţii în şcoli, iar copiii de 10-11 ani sunt acuzaţi că au consimţit acte sexuale cu infractori care au de 4-5 ori vârsta lor. Discutăm de ani de zile despre legile justiţiei, dar nu adresăm fenomenele grave care distrug copilăria acestor copii şi, mai mult, perpetuează astfel de infracţiuni. Mi-a fost atrasă atenţia asupra unui astfel de caz, în care o persoană condamnată pentru proxenetism a fost trimisă de instanţă să presteze astfel de activităţi la o şcoală. Am vrut să aflu dacă sunt cazuri punctuale sau dacă ne confruntăm cu un fenomen mult mai larg”, spune deputata independentă Oana Bîzgan.
În urma unei solicitări adresate Direcţiei de Probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei, datele arată că peste 4500 de persoane condamnate pentru diferite infracţiuni sexuale, conform Noului Cod Penal, au primit astfel de pedepse în perioada 2014-2020.

Până în anul 2014, anterior Noului Cod Penal, obligaţia de a munci în folosul comunităţii putea fi atribuită de către judecător exclusiv minorilor sancţionaţi în comunitate, cu câteva excepţii.
Numai în primele luni din 2020 au fost înregistrate 339 de cazuri în care persoanele condamnate pentru act sexual cu un minor au primit astfel de măsuri, iar numărul cazurilor sunt în creştere faţă de 2019 – 272 de cazuri, 2018 – 292 de cazuri , 2017 – 295 de cazuri, 2016 – 175 de cazuri, 2015 – 78 de cazuri, 2014 – 18 cazuri. De asemenea, în primele luni din 2020 au fost dispuse astfel de măsuri pentru 289 cazuri de proxenetism, 177 cazuri de pornografie infantilă şi 78 de cazuri de viol.

„Într-o justiţie independentă şi dreaptă nu există astfel de decizii. Nu avem cum să trimitem pedocriminalii şi violatorii paznici la şcoală! Tocmai ce am îndreptat cazurile în care aceştia se angajau în şcoli, mutându-se dintr-o parte în alta a României şi recidivau, prin înfiinţarea Registrului Infractorilor Sexuali, iar acum, în loc să îi ţinem departe de persoane vulnerabile, îi trimitem să presteze astfel de activităţi neremunerate în apropierea lor. Sper să putem îndrepta astfel de cazuri prin modificări legislative sau prin intervenţia CSM. Am lucrat alături de senatoarea Iulia Scântei pentru a vedea ce putem face la nivel legislativ. De asemenea, vom trimite scrisoare oficială cu aceste date către Procurorul General şi CSM, cu speranţa că prin acest demers să identificăm cele mai bune soluţii privind aceste cazuri şi, de asemenea, respectând independenţa justiţiei. De exemplu, în cazurile de violenţă în familie nu este posibilă arestarea la domiciliu. Și în aceste cazuri de infracţiuni sexuale ar trebui interzisă dispunerea unei astfel de măsuri, în şcoli, primării, centre educaţionale, biblioteci etc.”, mai atrage atenția Oana Bîzgan.

Conform datelor de la Ministerul Justiției, cele mai întâlnite astfel de măsuri se întâlnesc în cazuri de: trafic de minori, proxenetism, viol, act sexual asupra unui minor, corupere sexuală sau pornografie infantilă.

„Se vede cu ochiul liber că astfel de decizii sunt tot mai întâlnite, de la an la an. Cu excepţia anului 2019, unde datele nu sunt fidele, vedem că din ce în ce mai multe instanţe aleg să trimită pedocriminalii cât mai aproape de posibile victime. Modul în care o ţară luptă împotriva abuzurilor spune extrem de multe despre noi, ca oameni. Să nu ne mai ascundem în spatele acestui „fenomen complex” – în cazul prădătorilor sexuali, lucrurile sunt simple: nu au ce căuta în preajma copiilor, punct! Trebuie să luptăm cu toate armele şi mai ales în instituţiile care trebuie să facă dreptate şi să protejeze cetăţenii, de la mic la mare. Acestea nu sunt doar nişte date, în spatele lor sunt copii sau alte persoane, care trăiesc cu această traumă, iar noi facem prea puţin pentru a combate acest fenomen.” spune Bîzgan.

Pe scurt și în loc de concluzie: la ce ajută interdicția eliberării înainte de termen atît timp cît violatorii de calibru sunt trimiși de Justiție să presteze muncă în folosul comunității, inclusiv în școli?
O întrebare la care aleșii ar fi trebuit să reflecteze ceva mai mult înainte de a se arunca să promoveze, cu chiote, măsuri pompieristice în miezul unor tragedii care declanșează emoții colective numai bune de exploatat electoral. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

6 Comentarii

  1. Raspuns: pentru ca Thailanda si satelitele din Oceania sunt prea departe, prea scumpe, prea cunoscute…De ce a „acceptat” Romania sa fie livrator de carne vie, sub toate formele, am putea afla uitandu-ne la marii bogati sub umbrela securista, la politicienii tinuti in lesa, tot securista, la institutiile aservite intereselor externe si conduse tot pe model securist.. poate ar fi cazul sa ne intrebam daca nu cumva statul paralel ne-a vandut odata cu toate bunurrile, resursele si tezaurele noastre…Ar mai fi problema ONG-urilor niciodata controlate, dar, imediat prezente in orice controversa legata de interesele externe, fie ele si infractionale…Pedofilia a fost, in fapt dezincriminata atunci cand acuzatia a fost inlocuita cu edulcorata „sex cu un minor”, chiar si atunci cand „minorul” era un nou nascut…Toate asa zisele institutii „ca afara”, importate pompieristic, sunt organizate si populate oengistic si clientelat, fara cap si coada…controleaza cineva „medierea” Alinei Gorgiu, stie cineva la ce fapte se opresc actiunile de „mediere”?! Dar, probatiunea – o chestie oengistica, la care statul contribuie doar cu bani, care amesteca criminalul eliberat conditionat cu „fazanul” prins cu o tigara mai olandeza, ori cu victima unul „colaborator” al sistemului, care n-a inteles ca nu te pui cu „nenea”, in fapt, probatiunea e inutila pentru vliolenti si umilitoare pentru ceilalti…Numai dupa cazul Caracal, Dambovita si Campulung (care se pot extinde la toate orasele tarii) i si Sorina iti poti da seama ca statul, cu toate institutiile sale este parte la aceasta abominatie…Dupa cazul fetitei din Dambovita a fost clar ca exista o retea bine organizata, care livreaza copii la export…vi se pare ca intereseaza vreo institutie a a statului?! Apoi, tot atunci am avut revelatia „complicitatii” prin pasivitate, resemnare, ori lacomie proasta a familiei, care, accepta videochatul, dar, nu-si poate imagina „ce rau poate sa faca, asta face toata lumea…”..
    P.S. Si nu in ultimul rand, atitudinea de tzatza mahalagioaica a procurorului, fara educatie, fara scoala, fara caracter, fara, macar, constiinta faptului ca el este un inalt functionar al statului, chemat sa acuze si sa dovedeasca faptele reclamate, nu sa judece moralitatea victimelor…asa cum, tocmai a dovedit bulibasa procurorilor, madame Scutea, cand punea sub semnul intrebarii realitatea violurilor reclamate…

    • cu tot respectul, as observa urmatoarele:

      i. total de acord cu asertiunea „Romania = livrator de carne vie”, insa daca vrem sa ne uitam la „marii bogati sub umbrela securista” cred ca se IMPUNE sa incepen a ne uita chiar la presedintele acestei tari care a recunoscut in mai multe interviuri ca asta a fost prima „afacere” pe care a derulat-o imediat dupa Revolutie (dupa ce era deja obosit si stresat de cat predase ca profesor suplinitor la liceul din Agnita), chiar daca ulterior dobandirii functiei publice de primar (al Sibiului) a nuantat putin declaratiile initiale afirmand ca, de fapt, aceasta „afacere” (respectiv: vanzarea de copii romani la export familiilor straine doritoare) a „derulat-o practic sotia, eu doar conduceam masina” (citat din presedintele in functie!)…

      ii.cu privire la ONG-uri cred ca lucrurile s-au clarificat in ultimul timp: fie sunt soros-iste (caz in care au o agenda proprie, beneficiaza de training-uri profesionale, actioneaza strict la comanda externa, etc.) fie sunt ale serviciilor (caz in care sunt ‘conducte’ de drenat fonduri publice si ‘instrumente’ utilizate in traficarea influentei) asa incat miscari reale de tip „oneghist” (ca sa inteleaga si …) practic nu exista in Romania, cu extrem de putine exceptii si, pe cale de consecinta, asteptari din aceasta zona nu au cum sa se nasca…

      iii. referitor la procurori, asa cum se poate constata insa si la marea majoritate a celor ce detin functii publice in Romania, exista o grava neintelegere din partea lor a statutului si a rolului pe care il au/detin in societatea actuala, in sensul in care ‘alintarile’ complet imbecile si total nejusitificate, repetate pana dincolo de satietate, de genul „sef al statului” (cu referire la presedinte, evident aceasta functie neexistand in realitate!) sau „inalt functionar al statului” (iarasi titulatura inexistenat in nomenclatorul ocupatiilor publice din Romania) le-au creat o reprezentare complet eronata a propriei lor persoane (publice) si le-au indus ideea eminamente gresita a ‘indumnezeirii’, iar asta nu a fost posibil fara manifestarea exacerbata a genei odioase a lingusirii interesate (cu mult mai pregnant raspandita in poporul roman comparativ cu alte popoare) care a condus la manifestari grotesti si grobiene ale multor „formatori de opinie” (cliseu dezgustator si inapt), efectele neintarziind sa apara…
      cand (si, mai ales, daca!) marea majoritate a acestui popor va constientiza ca functionarii publici ai acestui stat sunt, in esenta, niste simpli PRESTATORI DE SERVICII in beneficiul acestui popor care le plateste lefurile, le mentine rangul de demnitate (secretare, masini la scara, soferi, retributii speciale, etc.) postura din care au numai INDATORIRI fata de cetatenii acestei tari, atunci deabia vom putea spera ca acest curent oribil de lingusire balcanica practicat pe scara larga (de: subalterni, mass-media, simpli oameni neinstruiti care nu inteleg mecanismele elementare ale organizarii democratice a unui stat, etc.) va diminua si, candva, in viitor, se va concentra suficienta presiune din partea opiniei publice (permanent inconstienta de faptul ca puterea ADEVARATA si legitima se regaseste NUMAI la aceasta) pe acesti asa-zisi „inalti …” sau „sefi de …” incat acestora sa le fie atent si strans controlate toate excesele care acum li se par ca fac parte din ‘fisa p[r]ostului’… pentru ca da, marea lor majoritate sunt in fapt niste ‘neica-nimeni’ care nu au fost capabili sa faca nimic din, si cu viata lor pe caile firesti si normale intr-o societate sanatoasa la cap si, pe cai oculte, au „uns” suficient incat sa parvina, indiferent de cai si de mijloace, la functii pe care intr-o societate normala neam de neamul lor nu le-ar fi putut detine…

  2. „Trebuie să pedepsesti aspru, ca să nu fie nevoie să pedepsești des”

  3. Infractorii sexuali din elita deviată ajung cu dosarele exact la Securitate, care-i transformă peste noapte în Birchali și alte panarame capabile să facă imposibilul posibil.
    Traficul de persoane este controlat tot de Securitate.
    Justiția independentă este controlată tot de Securitate.

  4. legile justitie clocite de psd

    • Prună nu e de la PSD, în morții mă-tii de prostovan!!!

Scrie un răspuns la un mizantrop Renunță

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998