Înainte de prima ei aventură dramatică cu Justiția, respectiv de episodul Costa Rica, Elena Udrea i-a încredințat jurnalistului Ion Cristoiu un jurnal. Cu precizarea că acesta conține secrete despre statul subteran. Prea multe secrete nu au ieșit la iveală. Acum, un alt cunoscut jurnalist, Victor Ciutacu, o conjură să prezinte public o listă cu ziariștii pe care i-a mituit. O asemenea listă încă nu a apărut. Iar Cozmin Gușă, un vechi prieten al Elenei Udrea, așteaptă și el dezvăluiri despre cel care a trădat-o. Traian Băsescu. Iar dezvăluirile nu vin. Formidabilele secrete ale Elenei Udrea zac încă ferecate. Până când?
Am fi extrem de naivi să ne imaginăm că, în condițiile în care și-a petrecut ani de zile la umbra puterii, Elena Udrea nu ar fi capabilă să facă dezvăluiri năprasnice. Și totuși nu le face. Ce mai poate ea negocia, la schimb cu dezvăluirile care mai așteaptă? Nu știm ce s-a întâmplat cu adevărat în Costa Rica. Dar diverse informații, care ne-au parvenit din mai multe surse, puse cap la cap, sugerează că Elena Udrea și-a cumpărat pentru un anumit timp imunitatea, în beneficiul ei și al lui Traian Băsescu, făcând în fața agenților FBI, care i-au organizat un briefing, o serie întreagă de confesiuni vizând legăturile lui Joe Biden, pe vremea când acesta era vicepreședinte al Statelor Unite, cu Traian Băsescu, cu Fondul Proprietatea, cu ambasadorul Statelor Unite la București de atunci, Mark Gitenstein. Beneficiarul acestor dezvăluiri, dacă ar fi știut să le exploateze și dacă ele ar fi fost cu adevărat devastatoare, era nimeni altul decât Donald Trump. La acea dată, președintele Statelor Unite. Nu există însă decât o singură certitudine. Și anume că Elena Udrea a primit verde și din Statele Unite, și din țară și, în final, și din Costa Rica, pentru a se întoarce la București, unde a beneficiat mai mulți ani de o relativă imunitate. Imunitatea conducătorilor politici poate fi comparată cu masa inerțială. Ea durează o vreme după încheierea mandatului, după care se epuizează. Condamnarea lui Traian Băsescu este un semnal de început și care demonstrează că am dreptate. Condamnarea Elenei Udrea este un alt semnal. Chiar și fuga ei generată de panică este tot un semnal.
Ieri s-au vehiculat pe posturile de televiziune fel de fel de informații halucinante. Una dintre ele este că Elena Udrea și-ar fi pregătit cu minuțiozitate și cu multă inteligență evaporarea din România, într-o destinație sigură gen Dubai. Acest scenariu s-a dovedit a fi total fals. Elena Udrea a fugit fiind copleșită de panică, atunci când, în ceasul al 12-lea, a aflat că, în ciuda asigurărilor anterioare pe care le primise, va fi totuși condamnată definitiv de completul ilegal constituit de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Dar cum anume a aflat, este o altă poveste. Și intră pe lista formidabilelor secrete ale Elenei Udrea.
S-a speculat intens faptul că ar fi avut garanții că scapă cu față curată. Treaba asta nu stă în picioare. În acest proces, Gala Bute, primise deja o condamnare destul de substanțială într-o primă instanță. Era greu de presupus că poate pur și simplu să scape. Fără ca o achitare să stârnească un mega-scandal. Dar mai are legate de gât încă două uriașe pietre de moară. Finanțarea ilegală a campaniei prezidențiale din 2009, pentru care a primit în primă instanță opt ani de închisoare, iar Ioana Băsescu, cinci. Cum va putea să depășească acest obstacol? Mai ales în condițiile în care acum este legată de mâini și de picioare. În fine, mai există și dosarul Hidroelectrica, constituit pentru o șpagă obținută sub șantaj de la omul de afaceri Bogdan Buzoianu, de 3,8 milioane de dolari, plus o creanță de 900 de mii de euro. Alt obstacol de netrecut.
Dacă Elena Udrea era decisă să vorbească, avea cu siguranță ce să spună. Și poate s-ar fi putut disculpa parțial, demonstrând că a furat nu numai pentru sine, ci mai ales pentru alții. Începând însă de ieri, dezvăluirile ei, dacă le va face vreodată, își pierd în mod accelerat substanța de credibilitate.
Închei această analiză semnalând o altă capcană în care a căzut aproape întreaga presă. Am auzit acuzații foarte grave, nesusținute de niciun argument, împotriva Poliției, împotriva DNA și împotrva Serviciului Român de Informații, care, vezi Doamne, într-o deplină complicitate, ar fi lăsat-o pe Elena Udrea să scape și să fugă din țară. Primul neadevăr este că ar fi fugit. Ea a părăsit teritoriul național înainte de a fi fost condamnată definitv. Deci, juridic vorbind, nu a fost o fugară. Iar în ceea ce privește acuzațiile aduse unor instituții ale statului, ele sunt total nefondate, întrucât niciuna dintre respectivele instituții nu avea o bază juridică pentru a o supraveghea și respectiv pentru a contracara plecarea din țară a Elenei Udrea.
În același timp, nu pot să trec cu vederea drama prin care trece această persoană. Până la proba contrarie, i-a fost absolut fidelă lui Traian Băsescu, a păstrat secretele acestuia, nu l-a turnat și o bună parte dintre infracțiunile pe care le-a luat asupra ei sunt rezultatul efortului pe care l-a făcut de a strânge bani în beneficiul acestuia. Și nu-l văd pe Petrov, alias Băsescu, dându-se de ceasul morții și mișcând vreun deget – dacă încă mai are vreun deget – pentru a o ajuta.