Imunitatea lui Ponta a rămas întreagă, problemele sunt, însă, departe de a se fi terminat. S-a deschis o cutie a Pandorei, iar consecințele pot fi imprevizibile. Ce se va întîmpla, bunăoară, dacă Ponta e pus sub control judiciar în dosarul facturilor fiscale, dar îl încalcă, ceea ce reclamă arestarea? O nouă tentativă de ridicare a imunității, un nou scandal șamd. Și totul, cum scriam zilele trecute, din cauza supărărilor electorale ale PNL. Și ale băieților din structuri care îl sprijină din umbră.

Scriam, așadar, că Ponta a făcut ”greșeala”, în ultima perioadă, să ia măsuri care au lăsat PNL zdravăn în ofsaid, mai ales că liberalii, oricum, lasă impresia că le e lene să facă cea mai mică opoziție. E mai simplu să lași SRI și DNA să-ți deschidă poteci spre primării prin arestări pe bandă rulantă, iar un scor bun la locale e și o recomandare solidă pentru parlamentare.
Nici nu e de mirare că abia lansată la apă vestea că Alina Gorghiu face cu ochiul primăriei generale, DNA s-a și repezit să opereze niscaiva arestări de consilieri ai doctorului, ca să aibă material de împachetat la timpul potrivit. Nu e rău să fie săltați corupții, dar justiția făcută în numele unor interese private ori de partid parcă nu e chiar justiție ca la carte.

Guvernul Ponta a lansat la apă un Cod fiscal bine primit de mediul de afaceri, a redus TVA la mîncare, a dublat alocațiile pentru copii, PIB-ul pe primul trimestru a revenit la cel de dinaintea crizei. Măsuri mai degrabă de dreapta, care jenează PNL pînă și din punct de vedere doctrinar. Legea salarizării unitare, în pregătire, aduce alte vești bune pentru angajați, și e probabil că, din toamnă, PSD va da drumul și unor pomeni electorale bine plasate, că, deh, așa e în preajma anilor electorali.

De cealaltă parte, PNL băltește. Bazat doar pe procentele lui Iohannis (care încep să o ia la vale) și pe acțiunile procurorilor, partidul a uitat să facă opoziție adevărată. E măcinat de conflicte interne care nici măcar nu mai pot fi ascunse, de demisii pe bandă rulantă (cînd nu au loc excluderi aiuritoare), de o confuzie ideologică fără precedent, după saltul de la ALDE la PPE. În partid nu a venit nimeni, după victoria spectaculoasă la prezidențiale, deși era un moment bun pentru atragerea de figuri marcante din afară. Crește numărul celor care îl regretă pe Crin, iar prestațiile curajoase ale lui Tăriceanu, alt ostracizat, sunt puse în cumpănă cu mîțîielile Alinei Gorghiu, gluma secolului în materie de leadership.
Despre demnitate, ce să mai vorbim, gestul fără precedent al liderilor PNL de a da fuga la ambasadorii occidentali cu textul moțiunii de cenzură, mai înaintea dezbaterii în parlament, spune multe.
Zicea Băsescu ceva despre niște lingători de clanțe…

Toate aceste elemente converg spre împingerea PNL spre o fundătură, din perspectiva viitoarelor alegeri. Un rateu în fața PSD înseamnă încă patru ani de opoziție, adică o perioadă prea lungă pentru liberali. Nu au suflu pentru asta.
De aici îngrijorarea care trebuie să-i fi cuprins pe mai-marii partidului, în ultima perioadă, dar și anumite figuri din servicii, care își joacă destinul la ruletă politică.

Peste toate, Ponta a făcut o mișcare de maestru, care îi poate asigura o creștere spectaculoasă în ochii SUA și ai UE, e vorba de mesajul public privind recunoașterea oficială a Kosovo, pe care doar România și alte 5 state europene nu îl recunosc.
În mandatul lui Traian Băsescu, acesta a refuzat să audă de Kosovo dintr-un motiv foarte simplu: așa cum relevă și cartea Adrianei Săftoiu, mandatele lui Băsescu au avut trei piloni de imagine. Cea de erou aproape de popor, vezi eliberarea din Irak, cea de erou anticorupție și cea de erou unificator cu Moldova. Or, a recunoaște Kosovo, cu tot servilismul față de Marele Licurici, însemna a dinamita una dintre cele trei componente, pentru că anihila discursul tăios privind Transnistria șamd.

Odată Băsescu ieșit din peisaj, Ponta a simțit că e momentul să acționeze. Și încă pe cont propriu, pentru că Iohannis, chiar dacă nu are ceva împotrivă, are un mic handicap: fiind etnic german din Transilvania, ar risca acuzația că favorizează autonomia regiunii respective prin susținerea modelului kosovoar.
Mai mult ca sigur acesta e și motivul pentru care, în mod straniu, l-a delegat pe mutește pe Ponta să meargă, luna trecută, la Summitul internațional din Albania, unde premierul a făcut afirmația sus-citată, pentru o televiziune kosovară. Înainte cu cîteva zile, cei doi avuseseră o discuție pe subiect, rămasă necunoscută marelui public. După summit, Iohannis a continuat – straniu – să tacă pe subiect, deși gestul efectiv de recunoaștere a Kosovo e strict apanajul președintelui țării.

„Faptul ca premierul se pronunta pe acest subiect si presedintele nu spune nimic mie nu imi place” declara, zilele trecute, fostul consilier prezidențial băsescian Iulian Fota, sesizînd, și el, impasul lui Iohannis.

E de la sine înțeles, în aceste condiții, că toate aplauzele din cancelariile vestice, cu Washington începînd, trebuie să fi fost în contul premierului. Mai ales că Ponta îl anunțase pe Joe Biden încă din 2013 că anul acesta țara noastră ar putea face mult așteptatul – de către americani în special – gest diplomatic. Premierul a dovedit că e om de cuvînt.
Parlamentul European a încurajat, și el, România să recunoască independența Kosovo, marile cancelarii la fel.

Același Iulian Fota explica: ”Daca ar fi sa fac o lista de 5 puncte extrem de importante pentru politica externa a Romaniei, chestiunea Kosovo cu siguranta s-ar afla pe ea”. Și fostul consilier știe ce spune.
Prin inițiativa de la Summitul albanez, cu sau fără acordul lui Iohannis, Ponta a călcat puternic și pe terenul Cotrocenilor, după ce ”călcase” în temele electorale ale PNL, anunțînd astfel, de pe acum, că anul viitor nu are de gînd să lase puterea din mînă, în urma alegerilor.

Aflat în plină ascensiune electorală și neputînd fi atacat prin metodele politice tradiționale, e clar că Ponta a fost atacat prin Codul Penal, unde are, într-adevăr, vulnerabilități reale, chiar dacă cele decartate, deocamdată, de procurori, par mai degrabă însăilări ieftine.

Și e de așteptat un meci de uzură, cu șicane judiciare, cu noi dosare, poate, cu audieri pe bandă, cu eventual control judiciar. Acțiuni care vor afecta teribil imaginea României în exterior, și asta doar pentru că PNL nu reușește, cu președinte cu tot, să găsească drumul către poarta PSD pentru le marca golurile de rigoare.

Interesant de observat ceva, că veni vorba de reacții externe: după votul de azi împotriva ridicării imunității premierului, Mediafax a consemnat, ca de obicei, reacțiile cîtorva ambasade occidentale.

Surpriză, acestea sunt neașteptat de ”reci”, în raport cu alte dăți: „Ambasada Marii Britanii nu comentează cazurile individuale, iar situaţiile care vizează Guvernul României reprezintă un subiect ce trebuie gestionat de cetăţenii României” spun britanicii, iar americanii le țin isonul: ”Aşa cum am spus anterior, nu comentăm cazuri individuale”.
Ca mai mereu, se pare că vesticii știu mai multe despre meciurile politice de la noi decît publicul autohton. (Bogdan Tiberiu Iacob)