De cincisprezece ani, in Romania, intr-o forma din ce in ce mai agresiva, functioneza asa numita Institutie a Drepturilor de Autor. Care ar trebui sa fie supravegheata de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, O.R.D.A. Intre O.R.D.A. si creatori, pe de o parte, si intre O.R.D.A. si platitorii de drepturi de autor, pe de alta parte, se interpun mai multe ONG-uri. Unele dintre acestea s-au transformat in adevarate masinarii infernale de prada. Miza este uriasa. Ea se ridica, pe an, la circa 100 de milioane de Euro. Unde ajung banii platitorilor, de vreme ce la creatorii si pastratorii de arta nu ajung? Ce e de facut?

Asa cum am afirmat si in declaratia politica pe care am facut-o azi in Senatul Romaniei, artistii cu adevarat reprezentativi pentru aceasta tara, veritabile monumente in viata ale culturii noastre, incaseaza anual sume de batjocura. Iata, Ion Lucian a incasat intr-un an intreg, din dreptul de autor, 169 de lei, iar Maia Morgenstern 834 de lei. In schimb, sume uriase sunt incasate de artisti cvasinecunoscuti. Sau, in orice caz, personalitati care au facut si fac mult mai putin pentru cultura romana. Cum ar fi de pilda, ca sa dau numai doua exemple, Calin Goia sau Stelian Oliver, care au primit aproape 560.000 si respectiv aproape 550.000 de lei. Tot pentru drepturi de autor.

Suma de circa 100 de milioane de Euro este stransa de cele cateva ONG-uri care actioneaza pe piata de la televiziuni, posturi de radio, societati de cablu, de taximetrie, de la hoteluri si pensiuni, de la baruri si restaurante etc. Toti acestia platesc procentual, in functie de cifra de afaceri. Numai ca foarte multi dintre platitori abia isi duc zilele. Nu au profit sau sunt chiar in pierdere. Si, totusi, impreuna asigura anual un buget colosal de circa 100 de milioane de Euro.

Numai o mica parte din acesti bani sunt distribuiti, in realitate, artistilor. O alta parte, mai mare, din „tortul” drepturilor de autor dispare intr-un fel de Triunghi al Bermudelor. De urma acestor bani, daca nu reuseste sa dea O.R.D.A., ar trebui sa dea, daca s-ar ocupa, Parchetul General. Dar nicio ancheta nu este in curs.

Iar partea mai mica care se distribuie, se distribuie extrem de inechitabil. Am toate motivele sa presupun ca procedurile de acest fel sunt deliberate. Si au tocmai rolul de a camufla o frauda de mari proportii. In esenta, fiecare colector, cel mai important fiind CREDIDAM, incearca sa distribuie sume cat mai mari artistilor care l-au ales. Si atunci, printr-un sistem sofisticat de calcul, ceilalti, afiliati altor ONG-uri, sunt defavorizati. Dar si aici, daca luam doar cazul CREDIDAM, exista scamatorii cel putin suspecte. Cea mai importanta este ca artistii sunt platiti fara a se lua in calcul daca au aparut la una dintre primele trei televiziuni mari, vizionati fiind de milioane de oameni, sau productia lor artistica a fost mediatizata de televiziuni cu rating foarte mic. Acest procedeu permite, cel putin teoretic, ca un artist obscur sa incaseze sume uriase pur si simplu platind o mica parte din acestea unei televiziuni sau unui post de radio fara rating, pentru a-l prelua frecvent. Dupa care o alta parte din bani se intoarce, pe sub masa, la CREDIDAM.

Spatiul nu imi permite ca intr-o singura analiza sa dezvolt intreaga tema a fraudarii artistilor romani. Asa ca voi reveni. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews