Candidatul Cătălin Cîrstoiu o fi lipsit de notorietate, dar, la cum merg lucrurile, are șanse să rămînă în istorie drept omul care a îngropat marele partid PSD și a reunificat dreapta în cel mai important an electoral post-decembrist.

Să recapitulăm faptele din ultimele zile:

Candidatul Cîrstoiu are cel mai ciudat traseu de candidat. La o lună de la lansarea oficială nu are o campanie propriu-zisă, nu are materiale electorale, mai ales afișaj stradal, nu are alocat un buget, nu are un purtător de cuvînt, nu are program pentru capitală șamd, iar presa trage în bloc cu toate tunurile în el. Pînă și afișarea permanentă în pseudo-campanie cu ”penalul” Andrei Baciu la braț e o eroare de neiertat.
Cel mai grav, ucigător chiar, este că de o lună omul e în permanentă defensivă. Ceas de ceas, zi de zi, el trebuie să se disculpe pentru varii chestiuni, este ceea ce în box se cheamă băgat în corzi. Și nu se vorbește decît de retragerea lui din cursă, caz unic pînă în prezent.

Prea multele gafe de campanie devin suspecte. Pentru că, dintotdeauna, prea multă prostie în momente importante a bătut la ochi.
Se spune că pînă și un ceas defect arată ora exactă măcar de două ori pe zi. Candidatul alianței nu a făcut absolut nimic corect, pare că e doar un sparring-partner pentru Piedone și Nicușor, care au ajuns să-l combată cu bășcălii, adică situația cea mai gravă în care reputatul medic putea ajunge.

Candidatul Piedone, al cărui slogan electoral ar trebuie să fie ”Nu sunt aflanabet(sic)”, i se adresează medicului de top cu ”oaie”, și niciun pesedist ori liberal nu sare în apărarea lui Cîrstoiu măcar printr-un apel la limbaj civilizat.
În fapt, Cîrstoiu a spus chiar azi că se simte abandonat de PSD. Înainte de a se înscrie în cursă măcar.

Lucrurile au escaladat. Ciolacu s-a trezit taman acum, într-un moment de maximă dificultate, să plece cîteva zile din țară, lăsîndu-i pe toți încremeniți în proiect. Azi, Cîrstoiu a scos cuțitul pe masă într-un interviu pentru EVZ, prezentînd cu lux de amănunte cum a fost contactat/contractat de către Ciolacu și nimeni altul, în secret, negocierile fiind purtate în clădirea guvernului. Ei m-au căutat și mi-au cerut să intru în cursă, nu eu le-am cerut-o lor, spune Cîrstoiu. Și anunță că nu se retrage chiar dacă partidul i-o va cere.

În paralel, Robert Negoiță își anunță disponibilitatea să candideze, iar despre Firea aflăm că e gata să-l susțină. Acea Firea care săptămînile trecute ne informa că a pierdut primăria în 2020 din cauza sabotajului lui Robert Negoiță. Alte surse vorbesc de reorientarea PSD către Piedone. Dar PNL nu va susține sub nicio formă candidatura lui Piedone, a anunțat-o deja pe toate canalele.

Cristian Piedone anunță la rîndul lui că mîine își depune candidatura la BEC.
Asta, în traducere, înseamnă că nu va exista un protocol prealabil de susținere a sa între PUSL și PSD, ci pur și simplu PSD va renunța la un candidat propriu și îl va susține pe Piedone de la distanță, ca să spunem astfel. Umilința supremă pentru marele partid să intre în alegeri fără candidat propriu.

Desemnarea lui Negoiță, pe de altă parte, ar fi devastatoare, pe lîngă problemele lui, inclusiv penale, cele ale medicului Cîrstoiu fiind parfum de trandafiri. Noul candidat al PSD ar deveni o țintă în care se va răscoli trecutul său pînă la petlițele albastre de Securitate ale neamurilor ori la dosarul cu prostituate minore.

Din acest moment, pentru PSD orice variantă este proastă. Merge cu Cîrstoiu, șanse mari să ocupe locul trei cu indulgență, deci jale.
Îl schimbă cu Piedone, jale, cu Negoiță, care nici măcar membru PSD nu era pînă zilele trecute, și mai jale.
Datul cu oiștea în gard la Capitală înseamnă spulberarea speranțelor pentru prezidențiale, mai ales că au loc foarte repede după locale, iar scorul la prezidențiale se va repercuta la rîndul său, ulterior, la parlamentare.

De cealaltă parte, PNL primește brusc un culoar de excepție spre abandonarea alianței toxice cu stînga și revenirea la matca dreptei. Susținerea lui Nicușor Dan – deja el și liberalii își aruncă pupici peste gard – înseamnă înhămarea la aceeași căruță cu USR, PMP și Forța Dreptei, adică revigorarea dreptei românești într-un moment cînd nimeni nu mai credea în asta.

Cum spuneam, anonimul Cîrstoiu stă să provoace un miracol politic, harponarea PSD și renașterea dreptei.
Nu e puțin!

O fi întîmplător ce se petrece?
Sau, mai degrabă, asistăm la un plan minuțios pus la cale în marile laboratoare, încă de anul trecut, atunci cînd Ciolacu a mers în taină cu jalba-n proțap la medicul Cîrstoiu, în timp ce se chinuia să-i pună tălpi Gabrielei Firea, candidata cu șanse a partidului său.

De ce a recurs liderul PSD la acest demers bizar?
Nu știm.
Dar am putea suspecta că actualul șef al statului-paralel, moștenitorul butoanelor lui Coldea, l-am numit pe generalul SPP Lucian Pahonțu, ochii și urechile lui Iohannis, i-a făcut lui Ciolacu o ofertă de nerefuzat. (Acel Pahonțu care menține un contact la sînge, zilnic, cu medicul Cîrstoiu (ambii argeșeni), în această perioadă, conform informațiilor vehiculate în PSD)
Oferta să bage în joc, pe barba lui, candidatul menit să ducă PSD în gard, primind la schimb….Punctele de suspensie pot fi completate cu mai multe variante.

Ciolacu nu a avut de ales. Se vede că situația îi e incomodă, Cîrstoiu atîrnă strict la gîtul lui și, pe cale de consecință, al PSD, iar faptul că medicul a ținut ca în 24 de ore să spună în două interviuri distincte că Ciolacu l-a scos din pălărie nu e deloc întîmplător.

Salvarea parțială a liderului PSD ar fi fost retragerea candidatului din proprie inițiativă, invocînd presiuni morale sau probleme personale. Dar Cîrstoiu ține cu dinții și transmite că nu pleacă fără luptă și scandal.

Să fie acest joc o premieră la noi? Ei, aș, se practică din timpuri vechi.

Să reamintim în două vorbe prima asemenea manevră.
În 1992, în primăvară, opoziția cîștigă primele alegeri locale și aprinde becul roșu pe peretele lui Ion Iliescu și al FDSN. Se pun, deci pe treabă. Hodoronc-tronc, PNL, nava amiral a opoziției, condus de Radu Câmpeanu, provoacă din nimic un scandal și părăsește Convenția Democrată, luînd-o pe cont propriu pentru alegerile parlamentare și prezidențiale din toamnă. Apoi, Câmpeanu vine cu năucitoarea propunere a Regelui Mihai drept candidat prezidențial, bulversînd pe toată lumea. Finalmente PNL nu intră cu niciun candidat la prezidențiale, ia sub pragul electoral și dispare patru ani din parlament, Iliescu e victorios la prezidențiale, FDSN guvernează alți patru ani, iar Radu Câmpeanu e răsplătit cu președinția unei bănci, el neavînd nicio legătură cu domeniul financiar. Problemă rezolvată, pentru puternicii epocii, cu mîna unei cozi de topor.
Arc peste timp, ce se petrece acum? (Bogdan Tiberiu Iacob)