Să recapitulăm faptele: marți, Digi 24 difuzează pe post știrea că Laura Kovesi merge la CEDO, fără să citeze vreo sursă sau măcar să specifice că așa se aude prin tîrg. Dar cu totală siguranță privind veridicitatea știrii. Pe ecranul tv, după cum reiese din captura video postată și pe siteul Digi 24, e afișată ora 16,34 și e însoțită de precizarea ”news alert”.
Cu toate eforturile, nu am reușit să găsim vreo relatare similară înaintea acestei ore la vreun organ de presă, cu excepția siteului știrilor TVR, unde știrea apare la 16,27, dar pe post e difuzată abia la 17,00, la un loc cu răspunsul Parchetului.
Cel puțin șase organe de presă – atîtea am reușit noi să identificăm – Europa FM, TVR, ziare.com, G4Media, Agerpres și stiripesurse, se adresează oficial Biroului de presă al Ministerului Public, cel mai probabil pe legea 544, solicitînd un punct de vedere.
Parchetul General se mobilizează în regim de urgență, o caută pe Kovesi și o pune să redacteze un comunicat explicativ pe care, ulterior, tot Parchetul General îl difuzează celor șase (sau mai mulți) solicitanți. La Europa FM, difuzarea a avut loc la orele 16,51, la fel și la ziare.com, iar la Agerpres, la 17,01. La 16, 59, siteul news.ro difuzează știrea citînd G4media, la fel și PSNews, la orele 16,46. Ceea ce înseamnă, luînd în calcul și timpul necesar redactării și postării materialelor, că răspunsul Parchetului către G4media, spre exemplu,venise cel tîrziu undeva, în jurul orelor 16,00, adică înainte ca Digi 24 să difuzeze știrea fără surse pe post. Antena 3, aflată în afara jocului, dă știrea în regim de breaking news la 17,59. Reacția lui Tudorel Toader vine, și ea, între orele 17-18,00.

Să tragem linie și să adunăm: cel puțin șase organe media intră în posesia unei informații de prim rang, dar refuză toate să o difuzeze, fie și cu o anume rezervă, ori să o verifice pe cel mai scurt drum, alegînd, în schimb, cea mai păguboasă cale, anume verificarea pe căi eminamente oficiale.

Finalmente, avem un al șaptelea organ media care difuzează știrea fără răspunsul oficial al Parchetului, dar într-un moment cînd acesta era deja livrat celorlalte șase organe.(?!!)

Cîteva întrebări legitime:
De ce nu a pomenit Digi 24 – un organ media foarte apropiat de Kovesi – nicio sursă a știrii inițiale, nici măcar una off the record, dar nici nu a făcut demersuri proprii pentru a o verifica, lăsînd misiunea pe seama altora?

De ce s-au adresat cele șase (sau mai multe) organe media Parchetului și nu direct lui Kovesi, mai ales că cel puțin trei-patru dintre ele aveau, de asemenea, o relație extrem de apropiată cu fosta șefă a DNA?

Cum e posibil ca cele șase organe media să fi intrat în posesia unei informații-bombă fără a o da măcar pe surse, ceea ce intră în contradicție vehementă chiar cu numele unuia dintre ele?

Cum e posibil ca șase organe diferite de presă să-și fi asumat riscul imens de a rata o știre de maxim interes alegînd verificarea, cel mai adesea lentă, prin legea 544, știut fiind că răspunsul putea veni și după 30 de zile? Mai ales că nu vorbim de o știre calomnioasă, insultătoare șamd, cu potențialul de a leza interesele cuiva. O știre pe care au și pierdut-o, de altfel, în favoarea Digi 24, care, deși binevoitoare față de Kovesi dintotdeauna, nu a ezitat să o dea fără o confirmare de la Parchet.

Cine – și dacă da, de ce – le-a garantat celor șase (sau mai mulți) că răspunsul vine aproape instantaneu – cum s-a întîmplat în mod cu totul neuzual, dacă nu chiar în premieră absolută – astfel încît să își asume uriașul risc?

Ce treabă avea Parchetul cu un demers, la urma-urmei, personal al Laurei Kovesi? Cum ar fi ca Parlamentul României să dea comunicate oficiale despre acțiunea la CEDO a liderului Camerei, Liviu Dragnea, în urma unuia dintre procesele sale?

Cum se explică incredibila promptitudine cu care Parchetul s-a mobilizat pentru a da răspunsul solicitat de media?

Pînă vom afla adevărul, rămînem la părerea, cum am scris și ieri, că tot efortul a fost menit asigurării unui cadru ”instituțional” demersului Laurei Kovesi, în numele unor interese precise. Și nu tocmai mărunte, după cum, probabil, vom vedea cît de curînd. (Bogdan Tiberiu Iacob)