Cum era de așteptat, guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu a intervenit promt în scandalul băncilor neplătitoare de impozit. Dar a făcut-o într-un mod nepotrivit. Care nu îi face cinste. El a luat apărarea acestor bănci. Pentru a acoperi realitatea cruntă că BNR nu și-a îndeplint obigația de supraveghere. Și că nu a tras cuvenita alarmă. Se pregătește de o ieșire urâtă la pensie.
Ministrul Finanțelor, Ionuț Mișa a scăpat din gură ditamai balaurul. Cu 31 de capete. Și anume că 31 de bănci din România, reprezentând 70% din numărul total, nu au pătit în ultimii cinci ani niciun impozit pe venit. Fiindcă au raportat pierdere. Paguba la bugetul public este uriașă. Această situație, comfirmată ulterior atât de consilierul guvernatorului general al Băncii Naționale și de guvernatourul însuși, Mugur Isărescu, în două declarații distincte, semnalează una dintre cele mai mari găuri din bugetul națonal. Ce se întâmplă? Cum se raportează principalii decidenți la acest scandal de proporții?
Nicio bancă din lume, din istoria lumii, nu poate supraviețui unor pierderi repetate pe parcursul mai multor ani. Inexistența unui profit înseamnă de fapt pierderea. Dacă pierderea este consecința vreunei grave crize economice sau unui management total defectuos, mai devreme sau mai târziu băncile respective dau faliment. Iar falimentul, de câte ori este cazul și mai ales dacă implică corupție sau fraude de alt tip, se lasă cu un scandal monstru cu dosare și cu condamnări penale. Iată însă că în România este posibil ca nu mai puțin de 31 de bănci comerciale să raporteze în ultimii cinci ani faptul că nu au profit, în consecință să nu plătească niciun impozit la bugetul de stat și, totuși, să nu existe niciun fel de anchetă financiră, administrativă sau penală, pentru ca autoritățile statului să încerce să dezlege misterul. Dacă într-o țară respectivă o sucursală a unei mari bănci internaționale nu poate realiza an la rând profituri, este rezonabil să ne gândim că, mai devreme sau mai târziu, se va lua decizia închiderii ei. Dacă banca nu realizează profituri și totuși nu este închisă, ba mai mult, observăm cum sediile ei se multă în cele mai elegante blocuri din marile orașe și dau pe afară de lux, atunci nu putem trage altă concluzie decât că la mijoc, în cel mai bun caz, este o șmecherie în dauna statului român.
Cu alte cuvinte, profitul ar trebui să existe an de an, să fie chiar substanțial, dar pentru a nu fi evidențiat în bilanțurile financiare și pentru a nu fi raportat, el este sub diverse forme externalizat. În acest sens, au fost descoperite nenumărate trucuri sau șmecherii sau mai direct escrocherii practicate la scală larg în toate statele incapabile să se apere. Sau înalți funcionari corupți dispuși și antrenați să acopere ilegalitățile din sistemul bancar.
Prima și cea mai puternică reacție a venit din partea deputatului liberal Daniel Zamfir, care solicită Băncii Naținale a României, care este investită cu dreptul și obligația de a supraveghea actvitatea din sistemul bancar, ca până la 10 august, mai sunt trei-patru zile, să prezinte situația fiecărei bănci din ultimii zece ani. Comisia de buget finanțe a Camerei Deputaților are așadar bănuiala că această situație neobișnuită, care are toate semnalmentele unei fraude majore, dureză nu de cinci ani ci de cel puțin zece ani.
Această solicitare i-a făcut pe reprezentanții BNR în frunte cu guvernatorul Mugur Isărescu să sară ca arși. De parcă ar fi fost supuși unor șocuri electrice. Și ce afirmă guvernatorul?
Domnul Mugur Isărescu confirmă situația de fapt, în sensul că, într-adevăr, în ultimii cinci ani, 31de bănci au raportat absența profitului și ca atare n-au plătit impozite. Dar, firește, nu poate explica de ce în tot acest interval de timp, Banca Națională nu a intervenit și nu a sesizat în urma supravegherii organele în drept de la Ministerul Finanțelor sau de la nivelul Parchetelor, pentru a investiga cum de a fost posibil să se ajungă în această situație. Este motivul pentru care BNR refuză să nominalizeze cele 31 de bănci aflate în aceeași situație, Mugur Isărescu afirmând cu cinism că raportările făcute an de an sunt publice și, vezi Doamne, fiecare cetățean interesat ar putea să afle numele băncilor consultând postările pe site-uri. Este o bătaie de joc. Băncii Naționale a României i s-a cerut să furnizeze o informație de interes pubic. În loc să-și îndeplinească această obligație, cel mai înalt reprezentant al BNR îi trimite pe cetățeni la plimbare, sugerându-le că pot foarte bine să-și facă propriile investigații. De aceea, nu este întâmplătoare nici o altă omisiune legată de efectele așa-zisei supravegheri BNR. Cel mai important dintre acestea ar fi trebuit să fie sesizarea, măcar în unele cazuri, a organelor în drept. De vreme ce Mugur Isărescu nu spune nimic, înseamnă că nu a existat în ultimii cinci ani, poate nici în ultimii zece, vreo sesizare.
În așteptarea desfășurării reacțiilor din Parlamentul României și a confruntării dintre Parlament și domnul Mugur Isărescu, ar mai trebui să observăm două lucruri. Unu. Cel mai interesat să se pună capăt acestei situații iar băncile să recurgă la practici corecte și să devină plătitoare de impozit pe profit este Guvernul României. Un Guvern aflat într-o foame disperată de venituri. Și iată că, exceptând o simplă declarație a Ministrului Finanțelor, care doar a declanșat scânteia, cabinetul Star Trekului Mihai Tudose tace și nu face. Doi. Ar fi imposibil ca 31 de bănci comerciale să se lăfăie într-un lux exorbitant, raportând în același timp lipsa de profit, fără ca cel puțin în unele dintre acestea să nu se fi petrecut acte grave ținând de criminalitatea financiară cu acceptul băncilor mamă sau chiar încurajate de către acestea și cu susținerea tacită și vinovată a tuturor avocaților mutinaționalelor. Iar dacă procurorii nu au intervenit, atunci nu ar trebui oare să ne imaginăm că există din această perpectivă o toleranță interesată și dirijată sau chiar orechestrată din exterior? (Sorin Roșca Stănescu)