Guvernul a aprobat în şedinţa de ieri modificarea OUG 57/2019 privind Codul administrativ referitor la statutul prefectului şi subprefectului, aceste funcţii urmând să fie unele de demnitate publică, iar cei care le dețin vor putea fi membri de partid. Un act de pură ticăloșie politică, să o spunem de-a dreptul, dacă ne amintim că principalele forțe politice care au produs modificarea sunt exact cele care în 2009 au sesizat CCR împotriva unei legi similare, ba încă mai blînde, chiar.

Să amintim faptele.

În 2009, doi reprezentanți ai marii coaliții de guvernare rezultate din alegeri, PSD și PDL, deputații Mircea Dușa și Petru Călian, au înaintat, în numele formațiunilor lor, un proiect de lege care introducea prefecții și subprefecții în categoria demnitarilor publici, care puteau fi membri de partid, mai pe scurt, o lege a politizării prefecturilor. Legea mai prevedea și politizarea funcţiilor de directori şi directori adjuncţi ai serviciilor deconcentrate ale guvernului în teritoriu.

Potrivit iniţiatorilor legii, politizarea funcţiilor respective ar fi fost favorabilă deoarece „agenda publică guvernamentală ridică o problemă deosebită în identificarea de soluţii şi oameni capabili în administraţia publică, la nivel judeţean şi local şi, mai ales, voinţa publică de a pune în aplicare programul de guvernare”. Aceştia considerau că diferenţierea funcţiilor publice de cele politice „ar contribui la o mai bună funcţionare a instituţiilor publice în această perioadă complexă”.

După ce Comisia Europeană a transmis în regim de urgență guvernului Boc un protest vehement față de propunerea legislativă, legea a eliminat politizarea prefecților, păstrînd însă restul schimbărilor, și a trecut prin parlament, dar a fost contestată la Curtea Constituțională de un număr de 81 de parlamentari ai PNL și UDMR.

”Onorată Curte, desființarea unei funcții publice ocupate de un funcționar public și crearea în locul acesteia a unei funcții de demnitate publică constituie o discriminare nepermisă.

În fapt, discriminarea este una politică, avînd în vedere că funcționarii publici se subordonează doar legii și nu programelor politice ale partidelor. Discriminarea este una vădită și aduce atingere libertăților consacrate atît prin Constituție, dar mai cu seamă prin actele, tratatele și pactele la care România este parte și, nu în ultimul rînd, Directivei 2000/78 a C.E. În realitate, se încearcă o așa zisă ”optimizare a funcționării instituțiilor statului” prin așezarea în cele mai importante funcții din județe a unor oameni care au aparteneneță politică și, potrivit inițiativei criticate prin prezenta, ar avea automat și aptitudinea de a conduce în spiritul viziunilor politice serviciile deconcentrate județene și ale municipiului București”.

Între semnatarii petiției către CCR se numărau Ludovic Orban, Alina Gorghiu, Dan Motreanu, Teodor Atanasiu, Nini Săpunaru, Gigel Știrbu, Cristian Buican, Mihai Voicu, Kelemen Hunor, Marton Arpad, Attila Korodi, Seres Denes și multe alte nume grele care se regăsesc și azi la vîrful celor două partide. Măcar useriștii au scuza că nu existau pe atunci în politică.

Orban: ”Ne vom face de rîs și în fața funcționarilor, și în fața cetățenilor, și în fața Europei”

La dezbaterile din Comisia de Administrație Publică, cel mai vehement critic al proiectului a fost deputatul liberal Ludovic Orban, care susținea că legea ar trebui respinsă, pentru că nu face altceva decît „să pună oameni ascultatori, politruci, la conducerea serviciilor deconcentrate“. „Ne vom face de rîs și în fața funcționarilor, și în fața cetățenilor, și în fața Europei pentru că dăm înapoi într-o reformă“. ”Un abuz şi o grosolănie îndreptate împotriva corpului funcţionarilor publici” mai spunea el.

Acum, ministrul UDMR al Dezvoltării, Cseke Attila, ne explică, doct, că ”inclusiv pe Constituția actuală, din punctul nostru de vedere funcția de prefect trebuie să fie în mod clar funcție de demnitate publică”.

Să mai spunem că măcar modificările preconizate în 2009 și eșuate în cele din urmă, pe fondul criticilor externe, fuseseră făcute printr-o lege dezbătută în parlament, în timp ce acum s-a mers pe repede înainte, printr-o OUG, din scurt și fără rețineri?

Dacă în ce privește moralitatea, bunul simț și consecvența actualilor liberali și udemeriști ne-am lămurit, rămîne de văzut dacă măcar Comisia Europeană va rămîne credincioasă pozițiilor exprimate acum 12 ani și va relua somația la adresa guvernului de la București de a reveni la prefecții apolitici. (Bogdan Tiberiu IACOB)