CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

Pericolul dictaturii procurorilor sau cum ii da peste nas Comisia de la Venetia lui Kovesi

5 comentarii / 10330 vizualizări / 21 aprilie 2015

În statele totalitare sau în dictaturile moderne, urmărirea penală continuă să fie utilizată ca un instrument de represiune şi de corupţie. Tirania majorităţii se poate extinde la utilizarea urmăririi penale ca un instrument de opresiune. Majoritatea poate fi supusă manipulării şi oamenii politici din statele democratice pot fi supuşi unor presiuni populiste cărora să nu le poată rezista, în mod special atunci când acestea sunt sprijinite prin campanii în media.

Suntem convinși că secta adoratorilor lui Kovesi a sărit, deja, în sus de indignare citind rîndurile de mai sus, mai ales că e în plină derulare scandalul pe marginea modificării Constituției în punctele care-i privesc pe procurori.

Ori, poate, pentru că Laura Kovesi tocmai vorbea, în niște interviuri recente, despre legătura între activitatea instituției pe care o conduce și cota înaltă de popularitate, în sondaje, a DNA, deși Justiția se face adesea în pofida percepției publice și nu conform cu ea.

Numai că opiniile sus citate nu ne aparțin, ele sunt desprinse din raportul Comisiei de la Veneția din 2010 privind independența sistemului judiciar european, capitolul dedicat strict procurorilor. Un document extrem de interesant, în traducerea lui Cristi Danileț, cuprinzînd recomandările pentru organele de anchetă penală, și care atrage atenția asupra unor probleme cruciale, multe dintre ele de tipul celor care se înregistrează în acest moment, cu vîrf și îndesat, în România.

Spre exemplu, Comisia identifică două tipuri diferite de abuzuri, care pot fi legate de influenţa politică şi sunt relaţionate cu influenţa politică şi deciziile eronate ale procurorilor.
Primul se referă la desfăşurarea urmăririi penale în cazuri în care nu se justifică acest lucru, fie pentru că nu există probele necesare, fie pentru că probele sunt obţinute în mod ilegal sau sunt nerelevante. Un al doilea tip de abuz, mai subtil şi probabil mai frecvent, este atunci când procurorul nu exercită acţiunea penală, deşi aceasta trebuie exercitată.

E lipsit de sens să mai specificăm cît de des sunt întîlnite aceste situații în ultima perioadă, cînd avem oameni ținuți în arest preventiv în numele nu se știe căror principii, oameni scutiți la fel de straniu de arest, oameni scoși de sub urmărire penală din voința strictă a procurorilor, fiindcă au turnat cum trebuie (vezi cazurile Florică și Pescariu), disjungeri stranii de cauze penale, arestări spectaculoase direct de pe stradă ori din restaurante, cu prezența ”întîmplătoare” a televiziunilor, dar și percheziții la fel de spectaculoase soldate cu zero arestări, în ciuda ”obiceiului pămîntului”, sugerînd că sunt făcute doar de dragul simulării echidistanței politice.

În ultimele zile, a apărut pe tapet și bătălia modificării Constituției în privința procurorilor. DNA vrea triplarea perioadei de reținere ori scoaterea procurorilor de sub autoritatea ministerului Justiției, premierul vorbește de eliminarea procurorilor din rîndul magistraților, stîrnind isteria presei de casă a binomului DNA-SRI.

Aceeași Comisie de la Veneția spune, însă, că nu statutul de magistrat ori subordonarea către executiv reprezintă o problemă pentru procurori. În Europa există bine mersi state unde procurorii nu sunt magistrați, ori state unde procurorii sunt tutelați de ministerul Justiției. Ba chiar, legat de acest din urmă aspect, am remarca faptul că marile democrații europene (Germania, Olanda, Belgia, Suedia, Franța, Austria șamd) preferă procurori arondați, într-o formă sau alta, puterii executive.

Statele unde există tendința desprinderii de executiv pentru corpul procurorilor sunt mai degrabă fostele țări comuniste (Ungaria, Bulgaria, țările baltice șamd) ori ultracorupta Italie.
Chiar și în statele în care Procurorul General e numit de Parlament – deci o decizie politică – există prevederi care țin departe procurorii de imixtiunile politice.
Nu apartenența ori ba de executiv ori de corpul magistraților constituie cheia independenței, a corectitudinii procurorilor; ea poate fi asigurată prin prevederi legale care să îi țină la adăpost de presiunile politice, de represalii, de transferuri abuzive etc.
Și contează modul în care procurorii înșiși înțeleg să își ia și să își apere libertatea de mișcare, organisme profesionale precum Corpul procurorilor apărînd în tot mai multe state europene.

Numai că, mare atenție: Comisia de la Veneția avertizează că și prea multă independență ori imunitate dăunează, cînd vine vorba de procurori.

”Procurorii nu ar trebui să beneficieze de o imunitate generală, care ar putea duce chiar la corupţie, ci de o imunitate funcţională pentru acţiunile desfăşurate cu bună credinţă, în conformitate cu îndatoririle lor” se arată în document.

”Pe parcursul activităţii sale cu privire la anumite state, Comisia de la Veneţia a criticat uneori puterile excesive ale parchetelor. În sistemul sovietic, parchetul a reprezentat un mijloc puternic de a controla puterea judecătorească şi, în cîteva state, încă există rămăşiţe ale acestui sistem. Există riscul ca un parchet ultra-puternic să devină o autoritate distinctă, fără niciun fel de responsabilitate” mai avertizează autorii raportului.

”În orice caz, actele procurorilor care au implicaţii asupra drepturilor omului, cum sunt percheziţia sau arestarea, trebuie să rămână sub controlul judecătorilor. În unele state, exista o „înclinaţie spre urmărire” căci se pare că astfel de cereri din partea procurorilor sunt admise aproape automat. Aceasta
reprezintă un pericol nu numai pentru respectarea drepturilor persoanelor în cauză, dar mai ales pentru independenţa puterii judecătoreşti ca sistem” spun experții citați.

Probabil nu am greși dacă am afirma că România e fruntașă pe lista statelor cu ”înclinație spre urmărire”, dovadă că șefa DNA a ajuns să laude public ”parteneriatul cu ÎCCJ.
(Nu mai vorbim de faptul că Laura Kovesi ar desființa complet, dacă ar fi după ea, imunitatea parlamentară, dar se face că uită că și reținerea, arestarea ori percheziționarea magistraților se face doar cu acordul prealabil al CSM, o imunitate, practic, identică cu cea parlamentară).

Și tot autorii raportului vorbesc explicit de pericolul sistemului sovietic de tip „nadzor”, care conferă procurorului general prerogativa de a supraveghea legalitatea hotărârilor judecătoreşti şi chiar de a redeschide cauzele – inclusiv în materie civilă între persoane private – cu privire la care s-a pronunţat o
hotărâre definitivă, atunci când procurorul consideră că legea a fost aplicate incorect”.
Ori, sistemul sovietic pomenit a funcționat, evident, doar în fostele state comuniste, inclusiv România, care se confruntă, iată, cu probleme suplimentare în raportul cu restul statelor UE, în materie de consolidare a unei justiții autentice.

Un motiv în plus, deci, pentru societatea civilă, jurnaliști, clasa politică, opinia publică, de a analiza foarte atent – permanent – prestația organelor de urmărire penală, a judecătorilor, a poliției, a tot ce ține de ideea de justiție. Pentru că tarele sistemului sunt multe, iar tentația abuzului mare.

Cînd Ponta vrea scoaterea procurorilor din rîndul magistraților are obligația să explice foarte bine motivele demersului său, cu avantaje și dezavantaje; la fel, însă, e obligată și Kovesi să argumenteze modificările la Constituție pe care le sugerează. Altfel, vorba lui Gandhi, aplicînd principiul ”ochi pentru ochi” o să ne trezim cu o lume de chiori. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

5 Comentarii

  1. Spunea cineva nu exista orb mai adevarat decat cel care refuza sa vada ceva.E cazul omnipotentei dirijate a Procuraturii,capodopera a neincrederii in judecatori,in regimurile foste comuniste.De-aceea ele au forjat 4 puteri in stat,desprinzand din justitie,procuratura chemata sa ofere dosare ferecate,care duceau,automat,la condamnare.Batalia pentru drepturile omului,inceputa cu faimosul habeas corpus englez urmarea tocmai evitarea acestui tip de abuzuri.De-aceea doar cele 24 de ore retinere din Constitutia noastra si celelalte mijloace de aparare,proces echitabil,egalitatea partilor etc.Dar,ceeace materialul de mai sus nu face vorbire de alt aspect : intarirea rolului CSM,exercitat desigur,cu buna credinta.Practic,e de domeniul humorului „sanctionarea”celui care aduce atingere puterii judecatoresti.A se vedea cazuri reperate,recente.Noroc ca nu pare apropiata modificarea Legii fundamentale.Dar ceeace supara e insistenta dnei.K in considerarea celor de mai sus,ca sa nu mai vorbim de desfiintarea imunitatii parlamentare,caz in care „venetienii”s-ar cruci !

  2. Cati din cei care sunt in control si exploateaza situatia de jefuitori ai statului in interes personal si de grup in Rom-ania sunt de nationlitate romana? (DNA-ule poti sa publici statistica?)A facut cineva un studiu corect? Sau numai romanii si cei care nu sunt francmasoni sunt agatzati? Cetatenii majoritari ca numar, romanii sunt buni numai de platit taxele care sustin statul.Minoritarii pradatori cu munca de stapani de sclavi gata de chilipiruri sunt activi 24 de ore din 24, care au capusat si serviciile secrete si activeaza sub acoperire fiind protejati astfel (de haita grupului lor in fel si chip (si de banii lor murdari precum si de gura lor spurcata care speculeaza orice avantaj.)Rom-anii sunt infranti si tabarati din interior prin acesti minoritari hrapareti din elita sefilor (in procent mai mare decat li s-ar cuveni prin raportrea proportia la numarul de cetateni conationali din tara),si mai apoi din exterior prin razboaiele propagandei si presiunii straine

  3. Justitia din Romania va deveni credibila cand vor fi condamnati Iliescu si Basescu !

Scrie un răspuns la Pericolul dictaturii procurorilor sau cum îi dă peste nas Comisia de la Veneția lui Kovesi | Nasul.tv Renunță

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998