Lucruri misterioase din cale afară se întîmplă, de cîteva luni de zile, în jurul persoanei Regelui Mihai. Atît de misterioase – șocante pe alocuri – încît au prins pe picior greșit pînă și cei mai devotați admiratori ai monarhiei și i-au determinat să reacționeze în moduri inimaginabile odinioară, inclusiv prin critici acerbe la adresa Casei Regale. Abordat dintr-un anume unghi, misterul poate fi lesne deslușit, totuși: oricît de greu ar fi de crezut, Regele Mihai e, în acest moment, o potențială bombă electorală de impact nuclear, dacă ne putem exprima astfel.

Misterele și controversele au luat startul anul trecut, în vară, odată cu stupefianta excludere a popularului prinț Nicolae din linia de succesiune a Casei Regale, gest aproape deloc explicat de către familia fostului suveran. A urmat modificarea neașteptată a componenței Consiliului Regal, absența Regelui de la manifestările dedicate zilei sale, apoi de la sărbătorile de Crăciun și Anul Nou, în mod tradițional făcute la Săvîrșin. Motivul oficial invocat era starea de sănătate a Reginei Ana.
Numai că ultimele zile ale anului și primele ale noului an vin cu informații explozive: se află public că principesa Margareta a înregistrat la TVR în avans mesajul la moartea Regelui, că se lucrează de zor la capela unde va fi înhumat fostul monarh, la Curtea de Argeș, mai apoi apar zvonuri că acesta chiar ar fi murit, dar informația ar fi ținută la secret.

Neliniștitor nu e doar faptul că se vehiculează asemenea zvonuri, ci că ditamai familia regală nu pare să se sinchisească în privința lor, lăsînd opinia publică în ceață.
În martie, altă bombă: fostul suveran admite, oficial, printr-un comunicat, că el e de fapt cel cu grave probleme de sănătate, drept pentru care decide retragerea din viața publică, la vîrsta de 95 de ani, lăsînd toate prerogativele sale fiicei Margareta.
Ulterior românii află că Majestatea sa a fost operată de cancer în stadiu de metastază și că ar urma un tratament medical complex.

Foarte ciudat, totuși: în epoca high-techului, al digitalizării cvasi-totale, în toată această perioadă de incertitudini nu e difuzată nici măcar o amărîtă de înregistrare video, fie ea și alb-negru și fără sonor, în care să apară fostul suveran, drept dovadă că e viu.

Toate informările și comunicările vin prin intermediari, de la Margareta și Duda, la șeful Casei Regale, Andrew Popper etc.
Foști apropiați ai Casei Regale încep să cîrcotească tot mai vehement, considerînd situația inacceptabilă și denunțînd jocuri neprincipiale care s-ar face în interior, peste capul Regelui.

Bomba vine la începutul verii, atunci cînd monarhiștii români află, stupefiați, că s-a născut o nouă poveste de dragoste la Palatul Elisabeta, între liderul PSD, Liviu Dragnea, și cuplul Duda/Margareta, aproape imediat după ce a devenit clar că Regele nu o mai duce mult.
„Principesa Margareta mi-a spus ca Majestatea Sa Regele Mihai se simte mai bine. A inceput sa citeasca. Pentru noi, asta este o veste foarte buna”, a declarat Liviu Dragnea.

Incredibil, dar real: fanii Regelui au ajuns să primească vești despre el de la pesedistul-șef.
Asta nu e nimic: următoarea lovitură e vestea că Dragnea și PSD susțin cu tărie adoptarea rapidă a unei legi prin care familia regală să fie conectată la țîța bugetului de stat.
Nici nu își revine bine lumea din șoc, că vine altă știre: și guvernul Cioloș e în cursă contracronometru pentru adoptarea legii respective, foarte probabil prin ordonanță de urgență.

Aproape nimeni, nici măcar cei mai înrăiți susținători ai roialității, nu e de acord cu asemenea lege aberantă, care priponește armăsarul monarhiei în grajdul republicii, în schimb PNL și PSD se poartă de parcă li s-a aprins fitilul. Unul foarte scurt.

Nu știm exact ce urmăresc liderii celor două mari partide autohtone și dacă or exista niscaiva înțelegeri subterane între ele și Casa Regală. Cu substrat material ori ba.

Nu e exlus, însă, ca ele să conștientizeze un adevăr cu implicații majore: Regele Mihai este, în acest moment o bombă electorală cu potențial devastator.

Din nefericire, dacă e să dăm crezare verdictului anunțat oficial, decesul ultimului suveran român e o chestiune de luni de zile.
Pînă la alegeri au mai rămas cam 5-6 luni.

Ce se va întîmpla dacă Regele moare pînă atunci?

Răspunsul e simplu: vor urma evenimente mari, chiar fără precedent.
În România vor avea loc funeralii naționale ale unui fost cap încoronat înrudit azi cu mai toate marile monarhii europene, de la Regina Marii Britanii la Casa Regală spaniolă. Toate aceste case aristocratice vor avea reprezentanți de vîrf la ceremonie, la care se vor adăuga cei ai marilor cancelarii europene și internaționale, pentru că e vorba, totuși, nu doar de un fost șef de stat, ci de ultimul supraviețuitor dintre marii lideri ai celui de al doilea război mondial. O legendă care i-a cunoscut pe Churchill, Roosevelt, Stalin, Hitler șamd.

Presa internațională va acorda spații largi evenimentului, cît despre cea autohtonă nu are sens să mai discutăm. (Nu trebuie decît să ne amintim ce valuri imense a produs, anul trecut, înmormîntarea unui politician extremist și paranoic, totuși foarte popular, al cărui nume nici nu merită să-l mai rostim).

Regele Mihai va agita pentru ultima oară apele, dar o va face bine de tot.

Urmarea e simplu de intuit: la nivelul României se va instaura, temporar, o stare emoțională extrem de profundă.

Iar stările emoționale de ”acoperire” națională sunt coșmarul tuturor strategilor politici, pentru că scot electoratul din sfera previzibilității.

În 1995, moartea unui personaj mai puțin popular și cu o anvergură politică mult mai redusă – deși un foarte mare român -, l-am numit pe Corneliu Coposu, a avut un impact emoțional atît de mare încît a împins CDR pe locul întîi în sondaje, unde a rămas pînă la alegerile din 1996, pe care le-a cîștigat.
Cei deloc puțini care îl înjuraseră pe Coposu în ultimii ani pe motiv că trăise la Paris și mîncase croissant în loc de salam cu soia și alte asemenea aberații răspîndite de foștii comuniști s-au confruntat cu un sentiment de rușine și de vinovăție și au plecat capetele în fața marelui caracter care fusese liderul țărănist. Să ne aducem aminte, în treacăt, cum se încolonau, spășiți, liderii FDSN la catafalcul fostului adversar, ori cum Oliviu Gherman a fost bătut cu pietre de mulțime încercînd să-și prezinte ultimul omagiu. Cortegiul funerar a numărat lejer peste 100.000 de însoțitori, prin București, pînă la Bellu catolic. Alte zeci de mii se perindaseră pe la catafalc, la sediul PNȚCD. La spitalul Municipal, cei veniți la rude și prieteni în ziua morții lui Coposu au lăsat florile pregătite pentru alții lîngă portretul  acestuia, pus la intrare. Presa de stînga aloca spații omagiale uriașe celui dispărut, sub aceleași semnături care îl porcăiseră ani de zile.

Da, românii sunt un popor emoțional, mai ales în fața morții.  Iar la moartea lui Coposu, emoțiile au ”mers” împotriva FDSN.

Trecerea în neființă a Regelui Mihai poate duce la efecte nebănuite, dacă se va întîmpla înaintea alegerilor din toamnă.

Oprobriul public se poate îndrepta împotriva celor pe care îi va socoti mai păcătoși în relația cu Regele.
O victimă sigură va fi Traian Băsescu și al său partid, cunoscută fiind aversiunea fostului președinte față de Rege.
PMP e mai puțin important, însă.

Va beneficia PNL de efluviul emoțional stîrnit de moartea Regelui în calitate de ultim partid istoric, ori românii își vor aminti, mai degrabă tentativa de tîrîre a suveranului în aventura prezidențială din 1992 și de alte derapaje ale liberalilor?
Va fi marele beneficiar, dimpotrivă, PSD, care i-a restituit Regelui majoritatea proprietăților ori va reveni în amintire felul cum l-au fugărit pe Rege cu mitraliera pe autostradă și l-au ținut la porțile țării ani de zile, ca pe un nevolnic?

E greu de spus cum va funcționa emoția colectivă.

Tocmai asta e în măsură să neliniștească cele două mari forțe autohtone și să le determine să acționeze, precipitat, de pe acum.

Deocamdată, prin captarea bunăvoinței urmașilor Regelui, prin aberația de lege sus pomenită. (Și, între noi fie vorba, respectivii urmași pare că abia așteaptă ocazii să-și ”reverse” bunăvoința. Cine știe cîte ore de negocieri la sînge nu vor fi stat la baza proiectului legii Casei Regale)

La momentul potrivit, probabil că vom asista la o întrecere socialistă de propuneri și măsuri întru cinstirea marelui defunct, că la asta politicienii români sunt campioni.

Dacă le va folosi agitația de azi ori ba, nu vom afla decît lăsînd timpul să treacă. Și, sunt toate semnele că nu va trece foarte mult, din păcate. (Bogdan Tiberiu Iacob)