CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9477 RON UP | 1 USD = 4.6725 RON UP | 1 GBP = 5.8325 RON DOWN

România răspunde greșit provocărilor istoriei

7 comentarii / 1279 vizualizări / 19 decembrie 2021

Tema editorialului de azi este generată de lectura unei cărți relativ celebre, cu titlul „Cine conduce lumea”, scrisă de nu mai puțin celebrul analist american Noam Chomsky. Și, de asemenea, de o controversă pe care am avut-o prin mesaje telefonice cu domnul Adrian Severin. Pe teme majore. Și recunosc, factuale. Pentru că istoria nu se scrie cu dacă și cu parcă. Ce s-ar fi întâmplat totuși dacă Statele Unite ar fi acceptat propunerea lui Stalin de reunificare a Germaniei, imediat după război? Și dacă România ar fi acceptat propunerea Moscovei de reunificare cu Republica Moldova?
Voi cita în cele ce urmează două pasaje din analiza cunoscutului politolog american:
„Unul dintre indiciile privind posibilitățile de eliminare a pericolului îl reprezintă propunerea remarcabilă făcută în 1952 de liderul sovietic Iosif Stalin, care spusese că va permite unificarea Germaniei într-un singur stat, cu alegeri libere, cu condiția ca aceasta să nu se alăture ulterior vreunei alianțe militare ostile. Nu era nici pe departe o condiție exagerată, dată fiind istoria jumătății anterioare de veac, în care Germania practic distrusese singură Rusia de două ori, cu un preț teribil”.
„Revizuind cercetările recente ale arhivelor fostei Uniuni Sovietice, respectatul specialist în Războiul Rece, Melvyn Leffler, a observat că mulți cercetători au fost uimiți să descopere că „(Lavrenti) Beria – sinistrul și brutalul șef al poliției secrete sovietice – a propus ca puterea de la Kremlin să ofere Occidentului o înțelegere privind unificarea și neutralizarea Germaniei”, fiind de acord să „sacrifice regimul comunist german pentru a reduce tensiunile dintre Est și Vest” și pentru a îmbunătăți condițiile economice și politice interne din Rusia – oportunități care au fost trecute cu vederea de dragul primirii Germaniei de Vest în NATO”.

Și iată, în continuare, dialogul pe care l-am avut pe această temă cu Adrian Severin:

– Nu numai că știam, dar am și scris despre asta. Cel care s-a opus a fost Adennauer care a spus că reunificarea Germaniei se va produce oricum într-o zi, dar, reunificarea Germaniei fără integrare în spațiul democrațiilor occidentale ar însemna revenirea la o Germanie militaristă și revanșardă, sursă a unui nou război mondial. “Prefer democrația acum și unificarea cândva, decât unificarea acum fără democrație. – cam asta a fost ideea. Cred că a avut dreptate.
– Extrem de interesant
– Merita o analiza
– Desigur.
– Cam asta ne-au spus nouă sovieticii și apoi rușii în 1990 și anii următori: “luați Moldova și renunțați la NATO și UE.” Tu ce ai fi ales? Eu am spus atunci că raționez la fel cu Adennauer.
– Eu luam Moldova si dupa intram in NATO. Politica e cinica nu etica
– Dar nici naivă. Acest calcul era o naivitate. În jocul mare micii trișori termină prost.
– Scriu eu. Maine
– Ok.
– Să ții seama că în anii 1990 Occidentul ne-a avertizat, fără a fi avut vreun indiciu anume de care să știm și noi, că dacă punem botul la Moldova ne-am lins pe bot de integrare euro-atlantică. Ceea ce ar mai fi avut și consecința de a ne rupe de Vișegrad (și, în special, de Ungaria).

Din acest dialog, precum și din citatele prezentate anterior, se naște o controversă. Trebuia sau nu ca Statele Unite să se conformeze propunerilor aparent generoase formulate de liderii sovetici? Dar România trebuia sau nu să se conformeze? Am un răspuns la cele două întrebări, care este în vădită contradicție cu răspunsurile lui Adrian Severin. Încep cu sfârșitul, fără a intra în prea multe detalii. Un jucător de poker politic este nesemnificativ doar în măsura în care se consideră astfel. Un jucător aparent nesemnifcativ poate deveni major, dacă-și joacă cu mult curaj cărțile. Din perspectiva reunificării cu Republica Moldova, România putea deveni un jucător major. Dar a ezitat. Din lașitatea liderilor politici. Și din complicitatea acestora. Să ne reamintim cine era la putere atunci când Uniunea Sovietică s-a destrămat și s-a creat o uriașă oportunitate istorică, pe care noi am ratat-o. Cât privește mișcarea extrem de inteligentă propusă de Stalin, de colaboratorii acestuia și de succesorii săi pe tabla de șah a politicii globale, dacă America ar fi acceptat la timp reunificarea celor două Germanii, Războiul Rece nu ar fi existat. Și nici uriașele costuri aferente acestuia. Am fi trăit într-o altă paradigmă. Într-o lume mai bună. În care diplomații ar fi avut o cu totul altă retorică. Aștept cu interes să văd cum unul dintre cei mai remarcabili diplomați din istoria recentă a României, Adrian Severin, va demonta argumentele mele, pentru a susține că ceea ce s-a întâmplat a fost bine și nu rău. (Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

7 Comentarii

  1. & Dom’ Nistorescu , vă amintiți și de returile de la presa scrisă, că să evaluați și cam ce cantitate de „dejecții” ce s-a publicat prin mass-media o să vi de „restituie”, când s-o ajunge și la mass-media la „restitutio in integrum” , ?

  2. & „A da cu mucii în fasole”, „a repeta greșelile trecutului” , ?

  3. & Racapitulare, ?

  4. & Roșca-Stănescu, ?
    ,,De ce nu a luat Nistorescu premiul Nobel pentru pace”
    Alina Mungiu-Pippidi , ?

  5. & Alina Pippidi se exprima ,,Să să mire proștii,”
    Rșca Stănescu zicea ,,La dr@cu’ n praznic,” , ceea ce mai spunea și Alina Pippidi, ?

  6. & Bre Roșca Sănescu, Alina Pippidi nu prea publică comentarile, te-ai gândit vreodată de ce nu a luat Nistorescu premiul Nobel pentru pace, deși îl are și pe Ion Spânu la ziar, ? Ești de părere că scrierile lui Ion Spânu i-ar pune activitatea pacifistă într-o lumină defavorabilă ?

  7. Este adevarat, istoria nu se scrie cu “”daca”. Ce-a fost a fost.
    Doar ca, intre timp Germania s-a unificat si e ce e iar noi avem doua Romanii, ambele codase din punct de vedere economic. Dar fruntase la emigratie. Iar sora noastra mai saraca e la mana Moscovei in multe privinte, ca de exemplu energia. Energie cu care nu stam nici noi bne, cam am facut-o cadou altora.

Scrie un răspuns la Agricultorul fericit Renunță

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *