Fostul ofițer SRI Daniel Dragomir a anunțat ieri legalizarea de către tribunal a noii sale formațiuni, Partidul Alianța Națională (PAN), despre care afirmă că ”este o mișcare națională care își fondează ideologia pe principii patriotice, conservatoare, de respectare a tradițiilor și valorilor românești, pe sprijinirea capitalului autohton”. O manevră politică interesantă, care ar putea încurca planurile altor actori politici, între care ALDE, în funcție și de modul în care se va poziționa PSD față de noul partid.

Dragomir a mai anunțat, într-un comunicat, că pe 24 ianuarie va fi organizată o conferinţă de lansare a noii formaţiuni, unde va fi prezentat şi programul politic.

Potrivit site-ului oficial al noului partid, obiectivele principale ale formaţiunii sunt „Distrugerea statului paralel şi tragerea la răspundere a tuturor celor care au comis abuzuri împotriva românilor; Aducerea instituţiilor de forţă în matca lor constituţională şi respectarea voinţei cetăţenilor în faţa oricăror influenţe ale cercurilor de interese din ţară şi din exterior; Redarea demnităţii şi afirmarea suveranităţii ţării prin punerea românilor pe primul loc în orice demers politic; Afirmarea voinţei suverane a intereselor românilor în Uniunea Europeană”.

În contextul politic actual, principala întrebare legată de noul partid e cui prodest?
O întrebare legitimă, pentru că Dragomir a adoptat o strategie destul de ciudată pentru un partid care ar fi interesat de alegerile europarlamentare, spre exemplu.
Astfel, pentru a nu risca blocaje în justiție, Dragomir nu s-a plasat între membrii fondatori care au depus actele pentru legalizarea noului partid, ceea ce demonstrează că targetul său ar fi alegerile europene din iunie.
Altfel, nicio instanță nu i-ar fi putut tărăgăna legalizarea dincolo de alegerile locale din 2020, deci nu ar fi avut nevoie de manevra de învăluire de la tribunal.
Pe de altă parte, momentul în care partidul e lansat la apă e, totuși, foarte întîrziat; 24 ianuarie e ziua în care partidul abia își va închega o structură provizorie de conducere, iar 25 martie e data-limită pînă la care vor trebui depuse listele de candidați europeni.
Două luni mari și late pentru intrarea în cursa europeană.
Mult prea puțin, în condițiile în care alegerile europarlamentare reclamă structuri teritoriale, bani, logistică.
La cum stau lucrurile, era mai pragmatic ca Dragomir să-și lanseze partidul după alegeri, ceea ce l-ar fi scutit de un scor dezastruos și de o sucombare prematură.
Faptul că nu a făcut-o indică, în opinia noastră, o strategie mai specială.
PAN ar putea ataca alegerile în cadrul unei alianțe electorale.
Fie una în care să se încerce polarizarea mai multor partide de sorginte naționalistă, avantajul uriaș fiind că la europarlamentare, spre deosebire de alegerile legislative, nu se impune un prag electoral mai mare alianțelor, în funcție de numărul partidelor componente.
Pe de altă parte, un grup de partide de buzunar ar putea genera o alianță tot de buzunar, dat fiind și timpul scurt rămas.
O variantă mult mai interesantă ar fi, însă, o alianță electorală cu un partid mare, să zicem PSD, mai ales că Dragomir a avut poziții extrem de apropiate de social-democrați în ultimul an, liantul fiind lupta contra statului-paralel și pentru drepturile omului.
De ce ar accepta PSD să se lege la cap cu un partid mic?
Un prim argument ar fi că PSD, așa cum am mai scris în cîteva rînduri, dă semne că se află într-un proces de rebrănduire politică, cu spatele la socialiștii europeni și fața către partidele eurosceptice din Europa.
PSD s-a plasat într-o poziție ușor ambiguă, care îi va permite după alegeri să părăsească grupul PES, dacă ponderea noilor formațiuni eurosceptice, aflate în creștere în mai toată uniunea, va fi suficient de mare și de tentantă; dacă nu, își păstrează o punte de legătură cu socialiștii și rămîne alături de ei.
Un joc pe care și PES l-a mirosit de mult, de aici și atacurile tot mai nervoase la adresa PSD și a guvernării sale.
Văzute astfel lucrurile, pentru PSD ar fi benefică alierea cu un partid precum PAN – autodeclarat conservator și creștin, un fel de ”Lege și justiție”, partidul de guvernămînt din Polonia -, care se plasează mult mai direct și mai explicit în rîndul euroscepticilor, părînd a veni, însă, dinspre dreapta spectrului politic și nu dinspre stînga.
O eventuală alianță pe considerente strict de imagine a PSD cu PAN ar putea crea, însă, anumite probleme ALDE, aliatul la guvernare al social-democraților, care va merge aproape cert pe cont propriu în alegerile europene, mai ales că face parte din alt grup european decît PSD.
Mai vehement chiar decît PSD în privința luptei contra statului-paralel, ceea ce i-a adus aprecierea celor care susțin teza drepturilor omului în justiție, dar nu agreează partidul lui Dragnea, Tăriceanu și-ar putea vedea mesajele parțial eclipsate de noua construcție politică. În plus, liderul ALDE și al său partid sunt mai degrabă orientați către UE decît către SUA; PSD și PAN invers.
O ecuație complicată și interesant de urmărit în perioada imediat următoare. (Bogdan Tiberiu Iacob)