Iată întrebări cărora, dacă nu li s-a dat ieri un răspuns, trebuie să li se dea azi. Am asistat cu toții, cei care am stat în fața micilor ecrane, la o explozie de violență. Și chiar de vandalism. La care au participat oameni dintre cei mai obișnuiți. Nu erau saltimbanci de la circ. Și nici cascadori și nici tineri antrenați în unități de cercetare-diversiune cei are au escaladat gardurile Parlamentului și au trecut apoi la săvârșirea unor violențe. Dar cine erau? Și cum au ajuns în această situație?
Erau oameni obișnuiți. Exasperați de multiplele gesturi de nesimțire cu care sunt tratați de către autorități. Cei mai mulți, porniți împotriva certificatului verde. Și a posibilității, anunțate de altfel de premier, de a forța mâna Parlamentului, printr-o asumare de răspundere pe această temă. Alți participanți la această demonstrație de protest violentă sunt concetățeni nemulțumiți de alte contraperformanțe sau rele performanțe ale Guvernului. Dar puteau ei sări gardul și pătrunde în incinta Parlamentului? Cum a fost posibil?
Extrem de interesante sunt două informații oficiale. Prima vine din direcția Jandarmeriei României. Reprezentanții acesteia au afirmat cu subiect și predicat că au stăpânit perfect lucrurile. Situația nu le-a scăpat niciun moment de sub control. Și atunci cum se explică faptul că oameni cât se poate de obișnuiți, neantrenați fizic, în niciun caz atleți, cascadori sau circari, au reușit să treacă cu atâta ușurință peste paza pe care instituția este obligată să o asigure? La mijloc este o minciună. Ceva profund necurat. Jurnalista de investigație Iosefina Pascal, care a fost prezentă la fața locului, crede că, în mod deliberat, pentru a participa la un act de provocare, jandarmii i-au lăsat pur și simplu pe cetățenii supărați pe Guvern și pe Parlament să depășească dispozitivele de pază. Și să comită, în entuziasmul generat de acest succes, acte de violență și de vandalism. Este posibil ca jurnalista să aibă dreptate. Dar în aceste condiții, mie cel puțin mi se pare clar că jandarmii nu au acționat în nume propriu. Jandarmeria a primit în acest scop o indicație de sus. De unde de sus? Mai sus este doar Ministerul de Interne. Iar și mai sus decât Ministerul de Interne este premierul. Și ultimul de sus este președintele Klaus Iohannis. Să fi urmărit aceștia provocarea discretă a unor grave incidente, pentru ca în baza lor să aibă motive să treacă la acte de represiune? Violența Guvernului împotriva violenței străzii?
Al doilea fapt relevant, care reiese și el tot din declarații oficiale, este că ministrul de Interne, Lucian Bode, a contestat faptul că, printre alte acte de vandalism, ar fi fost vandalizate și limuzine aparținând corpului diplomatic. Bode a insistat asupra faptului că așa ceva nu s-a întâmplat. Afirmațiile sale sunt contrazise de situația de pe teren. Cu certitudine a fost vandalizată o limuzină aparținând Ambasadei Statelor Unite la București. Și o altă purtând însemnele Ambasadei Japoniei. Aceeași Iosefina Pascal, care nu a sărit gardul și analizează evenimentele totuși din stradă, de la mare distanță, îi dă dreptate lui Bode. Și susține că nu ar fi fost vandalizate cele două limuzine. Iată însă că Ambasada Statelor Unite la București susține contrariul. Avocații de ocazie ai protestatarilor mai afirmă că cele două ambasade nici nu aveau ce căuta în Parlament. Este total fals. Reprezentanții acestor instituții fuseseră invitați oficial în comisii diferite ale Legislativului României. Până la urmă este prea puțin relevant faptul că au fost vandalizate limuzine ale Ambasadei. Orice act de vandalizare, produs în parcarea Parlamentului sau oriunde altundeva, este la fel de grav. Iar cei vinovați, chiar dacă au făcut-o momiți fiind, înșelați fiind de îndemnurile unor activiști politici sau ONG-iști autentici sau contrafăcuți, trebuie să plătească conform legii. Pentru faptul că au pătruns într-un spațiu interzis și au comis acolo acte de violență nu vor putea să se justifice în fața niciunui procuror sau judecător invocând tâmpeniile pe care le comit guvernanții. Scurt pe doi.
Cât îl privește pe George Simion, căruia văd că i se cere capul din stânga și din dreapta, și aici am un comentariu de făcut. Reprezentantul AUR nu e vinovat, decât în măsura în care se poate documenta că i-a îndemnat pe demonstranți la acte de violență. Dacă nu a făcut acest lucru, reprezentanții AUR nu pot fi de către nimeni și sub niciun motiv acuzați. Dar asta, de acum, este problema Justiției. În niciun caz a unei comisii parlamentare de anchetă solicitată de PNL. Asta este o mutare politică. Iar opinia publică are nevoie de o explicație juridică. Elaborată și formulată la rece.
Și un ultim detaliu. Mă număr printre cei care, senator fiind, am făcut toate demersurile care îmi erau mie accesibile pentru ca întreg spațiul verde din jurul clădirii Parlamentului României să fie deschis ca o uriașă grădină publică tuturor cetățenilor României. Parlamentul are ziduri suficient de groase și porți suficient de solide, pentru a putea fi protejat în cele mai bune condiții. Nu mai este nevoie de toate acele uriașe ziduri exterioare. Dar, din păcate, nu a existat voința politică pentru a recurge la o asemenea măsură. Iar zidul nu a căzut. Și cât timp zidul nu a căzut, pentru că leguitorii nu au vrut, el nu trebuie escaladat cu forța de către nimeni. Unde-i lege, nu-i tocmeală! (Sorin Roșca Stănescu)