Fraudă electorală de zile mari la Cluj. Partidul lui Băsescu și-a fabricat dosare fictive pentru 10 candidați, în localitatea Izvorul Crișului. Mai precis, a trecut pe listă oameni care habar nu aveau că sunt candidați, relatează stiridecluj.ro. Aparent, o știrucă funny de campanie și atît. Dar dacă e mult mai mult decît o știrucă? Dacă avem de a face cu un fenomen dramatic, care riscă să bage curînd România în gard, aceasta e marea întrebare.

Ceea ce s-a întîmplat în țară în ultima perioadă ar trebui să dea serios de gîndit: păcat că nu prea s-a făcut vorbire în presă despre asta. Ne referim la criza acută de candidați. Lumea s-a axat – și nici asta prea tare – pe oamenii desemnați la primăriile mari ori la șefiile de Consilii Județene. Dar în spatele acestei perdele s-a produs un fenomen, cum spuneam, dramatic și care are rădăcini adînci.
Mai pe scurt, toate partidele s-au ciocnit de problema lipsei de candidați care să fie trecuți pe listele electorale la locale.
Cum se știe, pe 27 septembrie se aruncă în joc cca.45.000 de posturi în administrație. Orice partid care se respectă – și toate pretind asta – ar trebui să acopere măcar trei sferturi dintre ele.
Dar, ce te faci, că majoritatea partidelor actuale nu au cu totul atîția membri?

Nu a fost întîmplătoare agitația nebună din ultimele săptămîni, în care partidele și-au furat/cumpărat unele altora candidații, disperate să-și completeze listele.
La Cluj, PSD și-a depus lista la Biroul Electoral aseară, cu doar două ore înaintea închiderii perioadei, pentru că nu reușea să o completeze, ne spun surse.
În multe locuri au fost băgați pe liste tineri care s-au dovedit a nu avea vîrsta minim legală pentru a candida și au trebuit schimbați ulterior.
Partidele au mers cu miloaga, pe ultima sută de metri, la figuri emblematice pe plan local, în toate județele, din afara politicii, afaceriști, profesori, figuri cît de cît publice, dar s-au izbit de foarte multe ori de refuzuri categorice.
Dacă în buricul țării, în Capitală, partide grele precum PNL, USR-PLUS, Pro România, ALDE ori PMP au recurs la iluștri anonimi pe care nu-i identifică nici google, ori la figuri reșapate din vremuri imemoriale, e semn clar că e grav.
Va fi extrem de interesant să vedem listele complete de candidați, după rămînerea definitivă a candidaturilor, deocamdată ei sunt aflați doar pe surse.

De ce această criză?
Răspunsul se găsește într-un alt fenomen, care a început să se facă simțit acum vreo 15 ani și a luat amploare vertiginos pînă la consecințele de azi.

E vorba de neglijarea de către conduceri a bazelor de mase ale partidelor.
De ruperea de oameni.

Realpolitikul nu se mai face azi în organizații mici, medii, nici măcar mari. Se face peste tot în afara partidelor, prin păduri, ori în grupuri extrem de restrînse de la vîrful lor. Deciziile nu se mai dezbat, ele doar se comunică în jos.
S-a ajuns în ultimii ani inclusiv la congrese cu ușile închise, adică ceva de neconceput într-o democrație.
Pe lîngă realpolitik, am mai putea vorbi de politica de fațadă, pentru ochii lumii. Dar, nici aceea nu se mai face în organizații.
Se face pe Facebook, Instagram, Twitter, pe siteuri ori la TV.
Statutele de partid au devenit chestiuni facultative, mai apoi doar decorative, vezi scandalul monstru în derulare, din PSD.
Nici trambulina de partid numită lipirea de afișe, prima treaptă de pe care se pleca în carieră, adesea, nu prea mai există, de cînd campaniile se fac aproape fără afișe.
Ultimul mohican pesedist care mai trăgea semnale de alarmă privind dezintegrarea bazei umane a partidului, pesedistul Octav Cozmîncă, e demult pe linie moartă.
În partid nu mai contează cei care știu grăi pe limba maselor, ci acei care bagă postări șmechere pe Facebook.
Campaniile nu se mai fac din ușă-n ușă, ca odinioară, deci, iarăși, un punct care nu mai necesită oameni în carne și oase. Cei virtuali sunt suficient de buni.
Nici măcar pentru mesaje pe internet nu mai e nevoie de membri de partid, există acum softuri care îi substituie cu succes.

Organizația comunală, care reprezenta odinioară temelia PSD, azi e o formă fără fond; alte partide nici măcar nu au avut-o vreodată. Atrăgeam atenția cu ani în urmă asupra unui fenomen aparte: deși PD-ul lui Boc fusese cîțiva ani ditamai partidul de guvernămînt, raporta la tribunal doar vreo 80.000 de membri, cea mai mică cifră dintre toate formațiunile. Ce sens avea să se preocupe PD(PDL) de creșterea bazei de mase atît timp cît aveau soluția minune pentru menținerea la putere: Traian Băsescu?
Să ne mai mirăm că după ce ”soluția minune” s-a dus, PDL a sucombat și el?

Criza de candidați de azi e consecința directă a rupturii dintre partide și proprii membri. Lăsate de izbeliște, organizațiile din teritoriu se usucă și mor, fiind incapabile să mai producă resursă umană pentru alegerile locale.

Drama e că, totuși, odată la patru ani, partidele au nevoie de oameni, iar ei sunt lipsă la apel.

Ca să se acopere, partidele recurg tot mai des la racolarea de oameni de la alte formațiuni și cooptarea în ultima clipă, de vedete din diverse domenii, mass media fiind la loc de cinste, chiar dacă acestea nu au avut nicio tangență reală cu politica pînă la momentul înregimentării.

Mai nou, se fac, iată, și cu candidați care nu știu că sunt candidați.

Dacă în SUA, spre exemplu, politica se face uneori în mari familii, din bunic în tată și din tată în fiu, la noi se face cu găselnițe de pe o zi pe alta. Că se cheamă ele Mircea Diaconu, Carmen Avram, Bogdan Stanoevici, Dorinel Munteanu, Adriana Bahmuțeanu, Florin Călinescu șamd.

Trist nu e doar faptul că partidele promovează oameni insuficient pregătiți pentru misiunile politice încredințate, ci mai ales că scăderea numărului real al membrilor de partid, la nivel național, duce și la o dezimplicare civică a cetățenilor, iar la noi, asta se vede cu ochiul liber.

Niciodată ca în acest an, drept urmare, nu am avut atîția anonimi de partid promovați drept candidați, iar acolo unde nu sunt anonimi e vorba cel mai adesea de ”importuri”. PNL, cel puțin, e blindat cu ”ciumați roșii”. Sunt aruncați în lupta pentru administrații actori și ziariști cu duiumul, Claudiu Bleonț, Magda Catone

Nu ascund că am rîs copios de lista de prezumtivi consilieri generali ai PSD, iar gîndul mi-a zburat la un film care făcea săli pline prin anii 70, ”Lupii mărilor”, în care britanicii formaseră în al doilea război mondial o echipă de boșorogi rezerviști pentru o misiune anti-germană în apele unui teritoriu neutru.
Cam la fel suna aducerea de la pensie a septuagenarilor Roman, Mitică Dragomir, Cornel Dinu ori Anghel Iordănescu drept stîlpi ai noii administrații bucureștene. Un mucalit explica pe Facebook că absența lui Ilie Năstase din listă e doar din cauză că nu a răspuns la telefon.

Doar că misiunea boșorogilor din film fusese încununată de succes.
Iar lista de rîs a Gabrielei Firea- ea însăși preluată de PSD din presa unde era vedetă – are, neașteptat, un avantaj imens: e formată din personaje extrem de cunoscute, pe care, cu bune, cu rele, cetățenii știu de unde să îi ia.
Eu – ziarist vechi – încă încerc să mă dumiresc cine sunt candidații PNL-USR/PLUS de la primăriile de sector.
De ce i-aș vota pe Mihaiu ori Spătaru dacă habar nu am cine sunt? Să am încredere oarbă în partidul care îi recomandă?

Într-un noian de candidați cvasi-anonimi, o listă precum cea pesedistă ar putea da lovitura, dar fenomenul trist sus-pomenit rămîne.

Ca să ne facem o vagă idee cum merg lucrurile: fostul ziarist Robert Turcescu, nume sonor al PMP, e anunțat de președintele Eugen Tomac drept candidat la primăria sector 2, dar după cîteva zile ajunge candidat la șefia CJ Dîmbovița(l-or fi întrebat măcar?). ALDE îl lansează pe Tăriceanu la primărie, la 28 de ani de la prima sa încercare. Independentul Mohammad Murad pleacă spre primăria Constanței, dar se răzgîndește și cîrmește spre Mangalia. Același PMP l-a trimis pe Băsescu în Senat, în 2016, apoi în PE, în 2019 și îl vrea la primăria generală în 2020. Clotilde Armand a mers la primărie în 2016, în PE în 2019, și iar vrea la primărie în 2020. PNL își importă locomotivele electorale de cîțiva ani buni, deja, și nu a ezitat să-l înroleze chiar pe Gigi Becali – asta apropo de pesedistul Mitică Dragomir – la un moment dat. Urmașii Brătienilor au un președinte de țară preluat de la FDGR, un grup de europarlamentari tras de Rareș Bogdan de la Realitatea TV, merg la primărie cu independentul userist Nicușor Dan șamd.

Exemplele pot continua cu nemiluita.

Să nu ne mire că, de la atîta politică virtuală, derulată mai mult prin postări, skype și zoom, vom ajunge în cîțiva ani să mîncăm hrană scoasă la imprimante 3D. (Bogdan Tiberiu Iacob)