Starea de urgență pe care a decretat-o i-a fugit cumva de sub picioare președintelui Klaus Iohannis. Acesta a constatat repede că, cel puțin în această perioadă a pandemiei, nu mai are, practic, un joc al lui. Reuniunile internaționale sunt sistate, iar în plan intern rol de primadonă politică îi revine ministrului de interne Marcel Vela. Pe lângă acesta și pe lângă cei câțiva specialiști care asigură comunicarea publică, nici măcar Ludovic Orban, care se învârte ca un titirez, nu-și mai găsește obiectul muncii. De bine de rău însă, Orban poate convoca ședințe de Guvern. Pretext bun pentru a ieși la declarații. Dar Iohannis?
Un lider politic, care dorește să rămână în centrul scenei, trebuie să-și găsească ceva de făcut. Și să răspundă preocupării generale. Românii nu sunt preocupați în acest moment de agenda externă. Iar agenda externă practic nici nu mai există, întrucât reprezentanții statelor nu pot rămâne permanent în penibil, analizând ceea ce s-a dovedit că nu există. Respectiv solidaritate. Summit-urile sunt sistate. Un alt subiect în care se specializase președintele Klaus Iohannis a fost până nu de mult „ciuma roșie”. Dar, iată, „ciuma roșie”, grație lui Marcel Ciolacu, a ieșit total din schemă. PSD devenind practic un partener al PNL. Și pentru a nu deveni prea vizibilă această mezalianță, același Marcel Ciolacu a plusat. Propunând un pact politic la care să participe toate partidele. Cu alte cuvinte, abandonarea oricărei competiții. În aceste condiții, Klaus Iohannis nu mai are împotriva cui să-și verse năduful.
Tot până de curând, de câte ori se afla în criză de idei, apela la un colac de salvare. Clama tema statului de drept și îi înfiera pe cei care atentau la Justiție. În linii mari, vinovații de serviciu erau tot pesediști.
Toate aceste subiecte au dispărut. Au fost pur și simplu pulverizate de pandemie. Și de criza economică care s-a dezlănțuit în forță. Sunt două domenii care ocupă în întregime interesul public și din care președintele Klaus Iohannis este exclus. Pentru că el nu combate și nu poate să combată criza coronavirusului. Și nici nu poate furniza soluții pentru ieșirea din criza economică.
În disperare de cauză, Iohannis ar mai putea opta pentru „România educată”. O temă care revine ciclic în discursul său. Numai că „România educată” stă acasă. Și învață, atâta cât învață, într-un sistem online. Cu care domnul Klaus Iohannis nu este deloc familiarizat. Pe cine ar mai putea interesa astăzi un discurs pe această temă, lansat de la Cotroceni?
În aceste condiții, președintele Klaus Iohannis, pentru a nu ieși cu desăvârșire din scenă, inițiază așa-numitele ședințe de urgență la Cotroceni. Invariabil cu premierul Ludovic Orban. Ședințe la care convoacă diverși miniștri cu atribuții fie în domeniul sănătății, fie în domeniul economic sau al protecției muncii. Ceea ce se discută în aceste ședințe la Cotroceni, reprezintă un mare mister. Sunt un fel de întâlniri de terapie în grup, găzduite de președintele României. Ele se finalizează, cum se va întâmpla și azi, peste câteva ore, cu declarații de presă. Iese Klaus Iohannis și citește un text de pe promter, text scris deseori chiar înainte ca ședința de urgență să fi avut loc. Mesajul prezidențial nu spune nimic. Nu vine cu nimic nou. Eventual la declarații mai iese și primul-ministru. Care nici acesta nu are cu ce noutate să vină. Și asta pentru că ceea ce se întâmplă cu adevărat nu se întâmplă la Cotroceni. Și nici măcar la Guvern.
Agenda publică este acaparată de alte teme și de alte personaje. Alții sunt cei care stau în mijocul scenei. Ori, în aceste condiții, ședințele de urgență de la Cotroceni sunt simple și rudimentare montaje regizorale. După un scenariu încropit de mântuială. Praf în ochii lumii! (Sorin Roșca Stănescu)