În plină campanie electorală, fostul președinte al PNL, Valeriu Stoica, iese la rampă cu un interviu ieșit din comun, acordat revistei culturale ”România literară”, în care există un unic subiect de discuție: vinul. Cu excepția cazului în care Stoica urmărește să revină ca ministru în guvernul lui Orban, cunoscut drept mare fan al lui Bachus, putem spune că avem de a face cu unul dintre cele mai neobișnuite interviuri din ultimii ani, chiar și ținînd cont că Stoica e producător autorizat de vin.

”Dumnezeu a făcut omul ca să aibă cu cine bea vin” decretează fostul ministru al Justiției. ”Antropologii au o părere mai prozaică, adică darwinistă: ADN-ul ultimului strămoș comun al omului și al maimuțelor moderne ar fi suferit din întâmplare o modificare, care a determinat producerea unei enzime noi, apte să dezintegreze molecula de etanol; când primii oameni au descoperit tot din întâmplare struguri fermentați, enzima aceasta și-a făcut bine treaba. De atunci, omul este singura ființă care bea alcool și se înnobilează cu vin. Eu cred că nu este vorba de întâmplări, ci de minuni divine; pentru că nu le pot explica și nici nu vor să-și recunoască neputința, oamenii de știință numesc minunile întâmplări.”

”Este firesc să se fi vorbit și să se fi scris enorm despre această licoare sublimă. Este ridicol să crezi că s-ar putea scrie poezii despre bere sau țuică, poate doar epigrame, or vinul este prezent de milenii în marea poezie universală” mai explică Stoica.

”Vinul este bun pentru inimă – medical și spiritual -, dar și pentru minte. Băut cu moderație, vinul stimulează gândirea. El îngemănează astfel stânga și dreapta, așa cum se întâmplă în orice corp sănătos, nu numai în cel social. Astfel vinul este și bun, și inteligent.

Daca există un secret al tinereții fără bătrânețe, nu ar putea fi altul decât vinul bun.

Un pahar de vin bun nu ne dă un alt suflet, dar ni-l face mai curat și mai generos pe cel dat de Dumnezeu”.

Și dezvăluie politicianul: ”Monologul nu e posibil. Cine spune că bea vin de unul singur, înseamnă că bea poșircă. Vinul bun devine el însuși partener de dialog. Nu ești niciodată singur lângă un pahar de vin adevărat. Vinul vorbește în limba lui, cu lumina culorilor, cu dansul efluviilor discrete, dar pătrunzătoare, cu armonia gusturilor care se înalță spre cerul gurii, cu mângâierea blândă, mătăsoasă sau fermă a papilelor tactile. Cel mai profund și mai sincer dialog se leagă cu vinul. Nu e ușor să fii la înălțimea acestui dialog: e nevoie de sensibilitate, de curiozitate, de simțuri proaspete și de ceva experiență. Rectific: lângă un prost, vinul monologhează cu melancolie”. (B.T.I.)