În această seară, am asistat la un spectacol halucinant oferit de jurnalistul Robert Turcescu, o așa-zisă mărturisire dublată de așa-zise documente potrivit cărora ar fi fost ofițer acoperit al unui serviciu secret, nenominalizat.

Turcescu nu a furnizat elemente concrete – în primul rînd era firesc să dezvăluie serviciul, dacă e vorba de eliberarea sufletului – nu a răspuns la nicio întrebare concretă venită din partea ziariștilor prezenți în studio, nu a explicat erorile deja identificate de media în pseudo-livretul lui militar, a excelat, în schimb, în materie de cuvinte pompoase și de gesturi teatrale, culminînd cu părăsirea studioului.

Ce se ascunde în spatele unei asemenea reprezentații?
Suntem gata de un pariu: în mod cert, dorința de a arunca în derizoriu scandalul candidatului acoperit.

Mîine, cel puțin o bună parte a presei din România va titra că Turcescu s-a autodemascat – deja informația explodează în mediul virtual – și se vor face tot felul de comentarii serioase pe marginea subiectului (cum a fost posibil, ce consecințe va avea asupra imaginii presei bla-bla-bla)

Spre seară, sau peste o zi, ori peste două, nu contează, Turcescu va reveni în fotoliul emisiunii sale, își va cere scuze telespectatorilor pentru șaradă, și va explica faptul că a fost nevoit, în numele adevărului și al bunului simț, să facă asta doar pentru a arăta cît de ușor poate fi manipulată opinia publică și chiar presa cu asemenea scandaluri.

În sprijinul spuselor sale va invoca chiar superficialitatea documentelor prezentate pe blog, pe care unele organe de presă le-au înghițit deja cu undiță cu tot drept veritabile.

Finalmente, românii, scîrbiți, vor arunca la gunoi întregul scandal al acoperiților din politică ori presă și se vor orienta, probabil, spre alte teme.
Iar maestrul Turcescu va mai fi bifat o diversiune de succes, pe lista personală, deloc scurtă. Tehnica nu e nouă, ea a mai fost folosită cu succes acum vreo 15 ani, într-un scandal care implica un președinte, un lider de partid, un om de presă și un personaj monden, dar, despre asta, vom discuta în zilele care urmează. (Bogdan Tiberiu Iacob)