Înregimentat discret acum cîteva luni în UNPR, direct la vîrf, în fruntea departamentului pentru politici economice, controversatul afacerist Tiberiu Urdăreanu a refuzat să explice vreodată presei motivele acestei decizii bruște de intrare în politică. De înțeles, la urma-urmei: în mod cert, motivul îl constituie cîteva mega-afaceri puse pe tavă de capul Armatei în acea perioadă, totodată liderul UNPR, Gabriel Oprea.

Dezvăluirea e făcută de deputatul PSD Ion Stan, într-o declarație politică în parlament, în care arată cum Urdăreanu încasează, cu ajutorul amicilor din partid, sume uriașe din bugetul armatei fără să miște un deget.

Un exemplu ar fi ”scandaloasa şi murdara afacere a rachetelor Volkhov şi Hawk”.
În programul de modernizare a rachetelor amintite a fost introdus nu demult holdingul UTI GRUP, o companie umbrelă pentru mai multe firme: UTI Systems, Firex Engineering, UTI Instal Construct, UTI Retail Solutions, UTI Faclity Management, Cobra Security, Sorral Internationnal, UTI International Certsign, UTI Rassco Trafic, UTI Communications Systems ş.a. ”Acest holding se află în topul acaparării contractelor cu statul, al sponsorizărilor şi cumpărării influenţelor şi protecţiei politice. În greii ani ai crizei, când mulţi întreprinzători au dus-o şi o duc greu, holdingul menţionat a profitat de conjunctură şi a prosperat. De la o cifră de afaceri de 97 de milioane de euro în 2007, la 146 milioane de euro în 2010” afirmă Stan, vicepreședinte al comisiei SRI.

Rachetele Volkhov sunt în dotarea Armatei Române de mai mulţi ani, fiind achiziţionate din fosta Uniune Sovietică, iar rachetele Hawk, protagonistele mai multor investigaţii de presă, sunt fabricate de o companie americană şi au fost achiziţionate la mâna a doua, de la Armata Olandei, în anii 2003-2004, într-o variantă mai veche decât cele din dotarea armatelor NATO, poate şi pentru a capta bunăvoinţa viitorilor aliaţi.

Pentru upgradarea rachetelor Hawk, de la varianta PIP II la varianta interoperabilă NATO PIP III, un contract de cca.150 de milioane de euro, a fost convenit, la nivel guvernamental, un program comun româno-olandez cu asistenţa producătorului american RAYTHEON IDS, fiind nominalizată în acest sens Uzina Electromecanica din Ploieşti, singurul operator din România autorizat şi în prezent pentru proiectarea, fabricarea, modernizarea şi mentenanţa rachetelor. La momentul potrivit, însă, Electromencanica a fost înlocuită cu UTI, compania afaceristului Tiberiu Urdăreanu, deși aceasta nu deține, conform lui Stan, specialişti, pregătire de fabricaţie, facilităţi SDV-istice, bancuri de testare şi verificare şi, mai cu seamă, autorizare de operare în mentenanţa şi modernizarea rachetelor.

Halucinant, însă, ”cu buna ştiinţă şi reaua-credinţă a unor generali – directorul de program din Departamentul pentru Armamente, şeful Departamentului Armamente şi superiori ai acestora, legaţi de Cotroceni şi de mafia PDL-isto-UNPR-istă din industria de apărare şi afacerile internaţionale cu armament, au lansat o licitaţie cu caiet de sarcini dedicat, astfel ca UTI să fie singurul ofertant pentru upgradare la nivel C3 a rachetelor Hawk (care ar trebui upgradate C4!). În plus, în aranjamentul contractual este prevăzută şi upgradarea C3 a rachetelor Volkhov, care sunt din fabricaţie la nivelul C3!”.

Altfel spus, compania UTI e plătită gros pentru a ”face” ceva deja făcut, din fabricație.

”Din acest fals, inclus în licitaţia deschisă de U.M. 02550 Bucureşti pentru sistem C3 rachete sol-aer Hawk PIP III şi SA-2 Volkov (Anunţ SEAP nr.135411/10.05.2012/Termen depunere oferte 26 iunie 2012) ofertantul îndoielnic şi ilegal UTI ar urma să încaseze milioanele aferente lotului de rachete Volkhov, fără să mişte un deget” spune deputatul PSD, care cere, totodată, stoparea imediată a procedurii amintite.

O altă afacere de excepție făcute de UTI cu ajutorul oamenilor lui Oprea este, conform lui Stan, ”deturnarea Acordului de colaborare pentru realizarea transportorului blindat 8×8 SAUR 3 de către Automecanica Moreni în favoarea UTI D&SE, care nu are capacităţile şi specializările necesare, în afara angajării unor subcontractori dezmembraţi din sistemul ROMARM. Realizarea transportorului este în impas, deşi a consumat alocaţii bugetare mult peste prevederi, ceea ce va determina recurgerea la import şi un prejudiciu estimat la cel puţin 1 miliard euro”. (Bogdan Tiberiu Iacob)