CURS VALUTAR
156806_1

Cum au transformat ”macoveistii” justitia romana in gumilastic

0 comentarii / 3110 vizualizări / 31 octombrie 2017

În România, principiile care stau la baza elaborării legilor sunt parcă făcute din gumilastic: ele se întind și se restrîng după caz. Dar, mai ales, după om. Unul dintre cele mai grave fenomene post-decembriste, pritocirea legilor în beneficiul unei singure persoane. Am avut inclusiv Constituția ajustată pentru un singur lider politic, deși altul a ajuns să beneficieze de modificare. Nu altfel stau lucrurile cu legile Justiției.

Într-un interviu apărut azi în Revista 22, bunăoară, procurorul general Augustin Lazăr, noua voce a tefeliștilor și a macoveiștilor, tună și fulgeră contra schimbărilor preconizate la respectvele legi.

”Ministerul Public își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiției, însă ministrul are acum o autoritate limitată la aspecte de natură administrativă” spune Lazăr. ”În proiectul de lege este o accentuare a autorității ministrului, tocmai pentru a încerca să ne lipească mai mult de Executiv. Or, tendința în ultimii 15 ani a fost de dezvoltare a Ministerului Public ca o componentă a magistraturii, pentru că ne dorim cu toții o justiție independentă, nesuspectată de amestecuri. Noi am văzut cum a fost înainte, în anii ’90. Toată lumea pleca de la ideea că politicul are o influență exagerată și se cerea pentru a adera la UE o anumită organizare care să ne apropie de clubul națiunilor europene, în care noi voiam să intrăm. Ceea ce s-a și realizat. Or, acum ce vrem să facem? Să luăm din nou procurorul în subordinea Executivului? Uitați-vă ce se propune acolo, ca numirile de procurori cu funcții de conducere să fie propuse de către ministru, mergând până la funcția de procuror-șef de serviciu și de birou, ceea ce acum nu există. Este vădit exagerat(…)
Dacă ministrului Justiției, om numit politic, i se dau aceste atribuții de a propune până la ultimul șef mic din Parchetul General, dvs. ce părere aveți? Lucrurile sunt foarte clare. Se dorește un control asupra Ministerului Public atât de puternic, încât justiția penală să nu mai poată face niciun pas fără controlul care se va institui”.

Ați reținut bine: ministrul Justiției trebuie să aibă doar o autoritate ținînd de ”aspecte administrative”.
O spune procurorul general, în aplauzele membrilor bisericii ”Adoratorii lui Kovesi”.

Groucho Marx avea o vorbă: ”Stimate domn, acestea sunt principiile mele. Și dacă nu vă plac, mai am și altele!…”

Și partea macoveistă a societății românești are principii multe și diferite.

Spre exemplu, acum un deceniu, lucrurile erau prezentate cu totul altfel, și nu de oricine, ci de Monica Macovei în persoană, pe atunci ministru al Justiției.

Confruntată cu o propunere legislativă a fostului ministru Rodica Stănoiu, prin care desemnarea șefilor din parchete ar fi devenit apanajul CSM și al președintelui, cu eliminarea ministrului justiției din schemă, Macovei trimitea un aviz guvernamental negativ, cu nr.847/2006, cu argumente extrem de interesante.

Și bune de reamintit, azi.

Scria Macovei:

”Potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţia României, republicată, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.
De asemenea; Guvernul, din care face parte şi ministrul justiţiei, răspunde de politica penală a statului şi de eficienţa combaterii criminalităţii(s.n.). În acest context, ministrul justiţiei răspunde pentru eficienţa parchetelor (s.n.), în caz contrar, răspunderea menţionată în frază anterioară fiind lipsită de conţinut. Având în vedere această răspundere, ministrului justiţiei îi revine sarcina de a veghea inclusiv asupra modului în care se realizează conducerea parchetelor (s.n.), în baza principiilor responsabilităţii şi eficienţei. Din acest motiv, propunerea de numire sau, după caz, de revocare din funcţie a procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ pe care ministrul justiţiei, cu avizul CSM, o face Preşedintelui se bazează tocmai pe acordarea de substanţă principiului responsabilităţii (s.n.)”.

Macovei mai amintea, cu acel prilej:

”Recomandarea (2000)19 privind rolul procurorului în sistemul justiţiei penale, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, afirmă în art. 11 că parchetele vor da periodic şi public socoteală pentru activităţile lor şi, în special, pentru cum au îndeplinit priorităţile(!! s.n.), iar în art.13 se recunoaşte posibilitatea ca procurorii “să facă parte din executiv sau să fie subordonaţi executivului(s.n.)“(…)
Având în vedere considerentele prezentate, Guvernul nu susţine adoptarea propunerii legislative”.

Acum un deceniu, în opinia reformatoarei Macovei, guvernul, prin ministrul Justiției, era îndeptățit să tuteleze strașnic procurorii, să îi pună în funcții, să le ceară socoteală periodic, inclusiv să aprecieze ce este prioritar și ce nu în privința dosarelor, pentru că guvernul era factorul responsabil de politica penală și de combaterea criminalității, deci inclusiv de anticorupție. Sau, cum ar fi spus Lazăr, Justiția să nu facă un pas fără un control riguros din partea guvernului.

Azi, de la aceeași tabără înțelegem că miniștrii Justiției ar trebui să fie doar un soi de popîndăi-spectatori în ce privește actul de justiție.

Care o fi varianta corectă?
Macovei 1 ori Macovei 2?
Cineva ar trebui să ne lămurească urgent. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *