CURS VALUTAR
12646895_186583335033580_5354485039138970968_o

Deutsche Welle arunca bomba: scandalul placutei – regie politico-electorala?

20 comentarii / 10722 vizualizări / 1 august 2018

Scandalul celebrei plăcuțe anti-PSD prezintă simptomele unei făcături minuțios regizate, observația venind din partea prestigioasei Deutsche Welle, într-o analiză extrem de interesantă publicată azi. Una care atrage atenția inclusiv asupra unor aspecte ale poveștii rămase oarecum în plan secund.

Răzvan Ștefănescu, protagonistul scandalului, prezintă un profil asemănător în bună măsură cu cel al românului devenit celebru în prima parte a anului după ce a pierdut un pariu cu Liviu Dragnea.
Prilej să afle toată România că omul, un provincial cu familie, șofer de meserie, necăjit și deznădăjduit, a decis să-și caute salvarea în bejenie.

Pînă aici era totul bine și frumos, din punctul de vedere al poveștii lacrimogene.
Dincolo de acest punct, după cum arătam la vremea respectivă într-un material, apăreau mari semne de întrebare.
”Amărășteanul” declarat șofer de taxi șomer se cam plimbase prin lume în ultimii doi ani, avea în buzunar bilete de avion spre New York, avea să obțină o slujbă ca șofer de dubă în a doua zi de ședere la New York, era cam divorțat de nevastă de ceva vreme și era un împătimit al barurilor și restaurantelor de fițe, după cum rezulta din pozele postate pe Facebook.
Răzvan Ștefănescu, noul erou al tefeliștilor, a plecat din țară tot ca să asigure un viitor mai bun copilului său de opt ani.
Interesant, însă, din contul lui de Facebook aflăm că în Suedia, mai exact localitateaHuddinge – a ajuns nu din țara noastră, ci după o ședere – nu e clar cît de lungă – în însoritul Miami, Florida, USA. Pe unde își face concediile ditamai președintele Klaus Iohannis.

1

Ca șofer la o firmă care organizează curse cu microbuzul Stockholm-Emiratele Arabe, Ștefănescu a încasat într-un an și ceva suficienți bani cît să-și ia un bolid de lux, Audi, plătind și 600 de euro pentru plăcuțe personalizate, cunoscute în occident drept ”vanity plates”, pentru că ele satisfac vanitățile celor bogați, în general. O mică cercetare pe net ne livrează informația că un șofer din Stockholm cîștigă un salariu mediu net de cca.2500 de euro lunar.

12646895_186583335033580_5354485039138970968_o

În februarie 2016, sub o poză a lui Ștefănescu la Miami, lîngă o mașină Honda, un amic îi comenta malițios, pe Facebook: ”Nu ai avut nici Traban și visezi la H(onda)”.
Pînă să-și împlinească visul cu mai modesta Honda, iată că Răzvan s-a dotat cu Audi.

Povestea cam trimite cu gîndul la bancul celebru: ”Ce face românul cînd rămîne fără bani? Schimbă 100 de euroi!”.
Astea ar fi observațiile noastre, la modul general.

Deutsche Welle vine cu altele, mai interesante.

Să le urmărim:

”Scandalul plăcuțelor suedeze de înmatriculare aduce la prima vedere cu o campanie publicitară. N-avem dovezi că ar fi vorba de o acțiune planificată, dar etapele scandalului corespund cu o strategie axată pe provocare. O imagine sau un text scandalos, șocant, care bruschează pudoarea sau care încalcă un tabu caută să marcheze spiritele pregătindu-le pentru receptarea unui anumit mesaj. Insolența este consubstanțială acestui tip de comunicare. În cazul de față se pregătește un miting anti-PSD al ”diasporei”, în plină vară, în perioada concediilor și se simțea, pesemne, nevoia unei reclame mai ofensive.

”Scandalul plăcuțelor suedeze – campanie publicitară sau gherilă politică?”

E adevărat însă că plăcuțele ”suedeze” au depășit dimensiunea unei campanii de comunicare, aducând mai mult cu o schemă de gherilă politică. A devenit celebru cazul adolescentei palestiniene, Ahed Tamimi, care i-a lovit pe soldații israelieni, strigându-le vorbe ultragiante în timp ce maică-sa filma complice și transmitea imaginile ”în direct”. Au fost condamnate amândouă la închisoare.

La limită însă, acțiunea politică și provocarea devin același lucru, așa cum se petrec lucrurile cu grupurile Femen, căci în cazul lor nu mai este clar dacă provocarea pregătește un mesaj sau dacă mesajul este chiar provocarea. Dar, în orice caz, strategia funcționează bine și este alcătuită din trei etape. Mai întâi militantele Femen protestează cu sânii dezgoliți, afișând pancarte, strigând un anumit mesaj sau chiar recurgând la acțiuni violente, dar cu scopul precis de a fi reținute de poliție, ceea ce se întâmplă invariabil ele fiind acuzate, firește, de atentat la bunele moravuri.

Etapele orchestrării unui scandal de imagine

Odată cu arestarea care, desprinsă de context prin decupaj fotografic, face de fiecare dată cea mai proastă impresie, se produce etapa a doua, a victimizării. Provocatorii mizează pe anumite reflexe ale presei care tinde să transforme spontan victima căzută la pământ într-un personaj pozitiv. Lucrând într-un regim de concurență acerbă, presa selectează, fără reflecție, figurile stereotipe ale victimelor, condamnând totodată implicit pe actorii stereotipi ai opresiunii. Așa se face că Ahed Tammi, cu aerul ei de adolesentă occidentală cu părul blond, descoperit, a devenit o eroină în presa europeană, în ciuda mistificării la care se dedase. Chiar fără să-i legitimeze explicit acțiunile, articolele apărute în presa occidentală și ilustrate cu chipul blond al răzvrătitei îmbrăcate în blugi și opunându-se unor oameni ”brutali” în uniformă ”vorbeau” de la sine.

În sfârșit a treia etapă este condamnarea ”opresiunii” și delegitimarea pe scară largă a dușmanilor politici. În această fază nici nu mai este nevoie de actori complice, căci o mulțime de oameni de bună credință se vor simți îndemnați să condamne injustiția și violența puterii. Se produce o reacție în lanț de contaminare etică.

Schema provocare – victimizare – condamnare a opresorilor s-a regăsit integral și în episodul plăcuțelor suedeze. Un cetățean român emigrat în Suedia se întoarce în țară cu o mașină cu număr personalizat, conținând un text provocator. Poliția după anumite ezitări reacționează, transformându-l pe provocator în ”victimă”, iar în faza următoare presa sare în apărarea victimei condamnând regimul ”de opresiune”. În cele din urmă, autoritățile suedeze au pus capăt jocului anulând ele însele plăcuțele insolente, dar până în acel moment iluzia că s-ar fi produs o nedreptate funcționase din plin.

Cum a rămas francezul în umbră

Nu e deloc sigur că a fost o strategie atent planificată, cu toate că anumite aspecte dau de gândit. De pildă mesajul provocator era purtat de un membru al diasporei, dar totodată fusese atribuit și unui francez proprietar al unei ferme din România care scrisese pe un câmp cu tractorul același mesaj. La gestul ”francezului” nu a reacționat nimeni în mod represiv, dar dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, ar fi apărut două categorii emblematice de ”victime”: românul emigrat și străinul occidental. Sunt cele două categorii mobilizate simbolic împotriva guvernării PSD, chiar dacă ”diaspora” nu e decât o ficțiune politică, iar străinul este aproape ”invizibil”, dacă exceptăm firmele marilor companii comerciale.

Diaspora românească este cu siguranță o realitate socială proeminentă, dar din punct de vedere politic rolul ei este hiperbolizat. La alegerile prezidențiale din 2014, care au înregistrat cea mai mare participare a românilor din afara țării, abia dacă au votat puțin peste 10% (378.811 în turul al doilea, inclusiv din Republica Moldova). Dacă diaspora ar manifesta un interes politic pe măsura reclamei care i se face, i-ar fi relativ ușor să se întoarcă în țară în ziua votului, așa cum fac exponenții tuturor celorlalte națiuni europene cu o emigrație semnificativă.

Dar dincolo de anumite abuzuri de limbaj (”diaspora” face una sau alta, ca și cum ar fi o realitate unitară), este toxic ca românul emigrat și străinul (”francezul”) să fie transformați în actori politici stereotipi și instrumentalizați în jocul politic intern. Premeditată sau nu, povestea plăcuțelor suedeze, a scos la iveală o față întunecată a politicii românești” se încheie analiza. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto: Facebook/Răzvan Ștefănescu

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

20 Comentarii

  1. wadafuck????? “Ca șofer la o firmă care organizează curse cu microbuzul Stockholm-Emiratele Arabe”… careva e nebun aici…. Distance To Stockholm From Dubai is: 2955 miles / 4755.61 km / 2567.82 nautical miles
    si asta e in zbor!!! ce tampenii de informatii… de la doicevele????

    • Te miri ca prostul, de parca at fi vorba de curse cu microbuzul pe ruta Stockholm – Miami. Stimabile, in anul de gratie 2018 s-au inventat si chiar functioneaza microbuze care pot parcurge distante de “2955 miles / 4755,61km”. Chiar daca tu te duci cu masina doar pana la piata, sau duminica la soacra-ta, la tara, sa stii ca exista oameni care calatoresc pe sosele mii de km.

      • da ma fraiere, era vorba de curse ca asa scrie in citat… si nu era vorba ca nu exista microbuze, boule, era vorba ca o cursa de-asta ar fi o idiotenie ca tine de mare in privinta costurilor, cocalar de doi bani

      • “S-au inventat și funcționează”
        Pupinbăsiste, firma e paravan securist, niciun om cu 2 neuroni n-are petrece 7 zile în microbuz pentru a ajunge în Dubai.

        • 6000km sau peste, in 7 zile e cam ca atunci cand ai merge cu Bugatti Chiron… or fi microbuze Bugatti de la SRI 😀

          • Nu asta ar fi problema.
            În Dubai e unul dintre cele mai mari aeroporturi din lume.
            Trebuie să fii un securist al naibii de prost să te acoperi cu o firmă transport persoane Stockholm – Dubai.

        • Lucian Davidescu a remarcat pe feisbuc cateva dintre coincidentele de calatorie ale muistului impreuna cu ioAnusu antiroman

    • Nu DW spune asta, ci Stefanescu insusi…

  2. Faptul ca in #MuePSD s-a implicat Ambasada Suediei si Euronews spune multe.

    Tactica #MuePSD, reprezinta o abordare realista si eficienta a campaniei electorale pentru ca se adreseaza individului tipic pentru nucleul dur anti-PSD care nu intelege mai nimic din ce trancaneste Plesu sau Liiceanu.

  3. Cetateni, chiar ne-am dilit cu totii??? Intelegem ca e vara, intelegem ca vremea ‘cauzeaza’ unora, da’ chiar merita cocalarismul asta de subiect atat dezbatere???

    Cu sinceritate, cred ca se impun cateva opinii fata de acest articol:

    1. “prestigioasa Deutsche Welle” este – nici mai mult si nici mai putin – doar un site (ca atatea altele) si un post de radio (ca atatea altele). Ele apartin statului german care, pe banii contribuabilului german, ‘naimeste’ fel de fel de banuiti ‘ziaristi’/’formatori de opinie’/’influencer’-i/’analisti’/ etc. din tarile pentru care intretine site-ul si/sau postul de radio, care sa propovaduiasca fiecarui popor pe limba lui ce crede, si ce vrea sa lase pe altii sa creada, statul german despre diferite subiecte.
    Prestigiozitatea trebuie mai intai dovedita; ea nu se prezuma ‘ab initio’.

    2. In lipsa unei legaturi clare intre cocalarul suedezo-roman si K.W. JOHANNIS, faptul ca respectivul s-a cocalarit si pe la Miami inainte de a ajunge sofer in Suedia nu reprezinta nicio circumstanta/dovada/etc. dintr-un mega-scenariu pe care sa i-l contabilizam presedintelui nostru mut.
    De altfel, am indoieli serioase ca l-ar duce mintea la o lucratura de acest fel.

    3. Genul de ‘shaorma cu de toate’ pe care-l face D.W. (probabil din lipsa de subiecte mai interesante?) amestecand cetatence palestiniene, cu activiste FEMEN, cu cocalarul suedezo-roman si cu un tiriplici de fermier francez pripasit prin Romania este atat de ‘obosit’ incat nici nu merita comentat.
    In fapt, din acest melanj chiar nu se poate intelege nimic altceva decat ca autorul isi construieste un preambul sa ne spuna ceva in final.

    4. Cat despre diaspora romaneasca privita ca o “realitate socială proeminentă”, daca tot articolul era necesar pentru a conduce sau a justifica o astfel de asertiune, atunci ‘celebrul’ H. Pepine (caci el este autorul articolului) le toaca degeaba banii contribuabililor germani.
    Conceptul de ‘diaspora romaneasca’ este un partz fasait inventat de T. Basescu in coniventa cu laboratoarele securistilor care i-au modificat de doua ori rezultatele alegerilor si l-au facut de doua ori presedinte fara ca acesta sa fi fost in stare sa castige singur alegerile (in 2004 Basescu a pierdut alegerile in realitate, la fel ca si in 2009, insa manastirea Secu’ avea o alta cale croita pentru Romania care-l includea si pe boschetarul drojdier, astfel incat rezultatele au fost potrivite din tastatura ca sa iasa presedinte primul bromfagiu al Romaniei).

    Scopul diversiunii ‘diaspora romaneasca’ a fost de a masca furtul electronic practicat de serviciile implicate (SIE, SRI, STS) si a fost utilizat cu succes atat timp cat ‘justitia’ era deja in buzunarul drojdierului, asa incat nu a avut cine sa investigheze viteza namaintalnita cu care ‘diaspora romaneasca’ a votat la secunda in centrele de vot din afara Romaniei.

    Si cum tot ce a ramas necercetat s-a prezumat a fi legal, iata ca Romania s-a pricopsit cu un gunoi uman in loc de presedinte timp de 10 ani, iar efectele pe termen lung ale actiunilor profund ilegale ale numitului rebut uman deabia acum incep sa se releve in ochii neofitilor.

    Iar ‘despletitul’ de final al numitului H. Pepine este in nota sa carcateristica, de a pune o concluzie fara nicio legatura cu realitatea. Caci, nu-i asa, cum altfel sa interpretam ‘revelatia’ brusca a stimabilului domn Pepine despre “o față întunecată a politicii românești” in contextul in care, de peste 25 de ani, Romania a fost in permanenta violentata, schilodita moral, batjocorita si distrusa de jegurile care se intituleaza ‘clasa politica romaneasca’?

    A lipsit cumva de pe Planeta dl. Pepine in ultimii 25 de ani? Sau, pur si simplu, ne cam ia de tartani pe toti si isi imagineaza ca poate sa ne serveasca pe post de ‘analize’ orice subiect obosit, supt din deget?!?

    • Superflu!!!

  4. Cetateni, e groasa, rau!

    Pornind de la opinia unui concetatean de-al nostru, exprimata corelativ la un punct de vedere la acest articol, am consultat aplicatia (gratuita si extrem de utilizata) Google Maps privitor la un eventual traseu Stockholm (Suedia) – Dubai (UAE).

    Surprinzator, am gasit nu una ci chiar doua rute:
    – una mai scurta, care masoara numai 6.930 km (!) dar are dezavantajul ca trece prin Rusia, Georgia, Iraq, Arabia Saudita si Kuweit,
    – una mai lunga, care masoara 7.398 km si trece prin toata Europa, Turcia, Liban, Iordania, Arabia Saudita si Qatar.

    Deci, ambele trasee parcurg zone de risc maxim privind siguranta si securitatea persoanelor, zone de razboi, pe care sunt convins ca niciun om normal la cap nu si-ar dori sa le strabata pentru nimic in lume. Nemaivorbind ca cele 7.000 de km ar putea fi parcursi – daca s-ar circula fara oprire! – in trei zile si trei nopti.

    Cetateni, realizati ca avem printre noi compatrioti care cred cu tarie atat faptul ca “s-au inventat microbuze care pot parcurge 4.700 km” cat si faptul ca “exista oameni care calatoresc pe sosele mii de kilometri” ??? Sa ne mai miram, in acest caz, de ceeace se intampla in aceasta tara???

    Eu as avea o propunere: sa rugam concetateanul nostru cu opinii atat de ferme si indubitabile sa caute o astfel de cursa si, in cazul in care o va gasi, sa-i facem noi, ceilalti, cadou un bilet pe aceasta cursa cu conditia sa ne aduca un fotoreportaj amanuntit al acestui drum de vis. Ce ziceti? Merita, sau nu?!?

    • Resping cu fermitate propunerea dvs.! Deși azi e joi (zi propice pentru începerea de lucruri noi, după cum se spune din bătrâni), a face chetă în scopul menționat ar însemna să aruncăm banii pe apa sâmbetei! Iar sâmbăta asta (ne încurajează meteorologii) am putea folosi într-un mod foarte plăcut centimele pe care le (mai) avem… 🙂

  5. BTI, vezi pagina de fb a lui Lucian Davidescu, șoferul cu AUDI, care lucrează la Microbuzul SRL Stockholm-Dubai, este de fapt un cârnat securist din gașca SPP a lui Pahonțu, paznic direct în echipaj protecție lac Miami, vila Klaus.

  6. Și pentru a închide complet subiectul cu securiștii în rol de șoferi, sau cu securiștii de la țară în rol de diaspora, nu există pe planetă un șofer profesionist, plătit să stea cu mâna pe volan zeci de ore, mii de km, care să aibă corp atletic.
    E chiar atât de simplu, șoferul profesionist, mânâncă de plictiseală, bea să nu crape deshidratat și stă cu mâna pe volan de cum dă Soarele și până apune Luna, fără sală, fără vreun regim special, fără, fără, fără.
    Cârnatul din poze este securist muist, mincinos, jeg, prost, un acoperit, o minciună, un escroc exact ca Klaus Iohannis.

  7. Sub o aparenta grobiana se ascunde un atac de gherila politica foarte bine gandit, care loveste PSD in singurul sau punct forte: baza de masa. Sunt convins ca multi dintre simplii PSDisti se jeneaza acum sa mai fie membri ai partidului “Muie PSD” si vor incerca sa se distanteze de actuala lor apartenenta politica. Mai ales ca liderii lor permanent anesteziati nu fac nimic care sa le dea ocazia sa se mandreasca cu optiunea lor politica. PSD nu a initiat nicio actiune percutanta la public, care sa ii refaca imaginea la masa, sa-i faca pe cei din poporul PSDist sa isi arate carnetul de partid cu mandrie. Este doar un colos cu picioare de lut, care incaseaza lovituri fara sa riposteze, ceea ce il descalifica in ochii electoratului.

    • Dacă n-ai fi fost un pupinbăsist prost, ai fi observat că degringolada s-a produs în mediul #rezist, unde nu toți sunt generația paula mea și nici nu stau cu muiepsd în gură toată ziua.
      De partea cealaltă, produceți iritare și motivați electoratul psd să vă reguleze și la alegerile următoare. Adică Securitatea se cacă pe ea și se hrănește pe sine din producție proprie.

      • ce tare! 😀 😀 😀

  8. Da, si mie mi-a facut impresia ca e facatura.Aerul ingenuu a lui Stefanescu care mima bine surprinderea cand era oprit de politisti.
    Dar si cateva neclaritati.
    1.Omul asta se duce si vine din SUA cand si cum vrea. Are green card?
    2.Cursele cu microbuzul din Suedia in Emirate suna a scenariu de film.Cu greu, camioane turcesti conduse de soferi un pic mai buni ca olteanul nostru, ajung pe acolo, dupa peripetii si pericole.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *