CURS VALUTAR
laura-codruta-kovesi

Kovesi – strigat de ajutor sau cintec de lebada?

2 comentarii / 5329 vizualizări / 19 iunie 2017

Din capul locului să o spunem, nu ne numărăm printre cei entuziasmați de perspectiva ca șefa DNA să-și rupă gîtul în urma ultimei serii de înregistrări difuzate public. Pentru simplul motiv că nu am identificat nimic negativ în ele, ba din contră. Pînă într-atît, încît nu ne e teamă să formulăm ipoteza că scurgerea e una controlată, menită să ”joace” în mod clar de partea Laurei Kovesi. Nu-i mai puțin adevărat că există două scopuri distincte care ar putea fi vizate de această acțiune, iar unul dintre ele include plecarea acesteia.

Dacă scoatem nițel capul de la cutie și privim cu calm și detașare stenogramele noilor înregistrări cu Kovesi, difuzate de siteul luju.ro, și validate suspecte de repede – fie și cu mici rezerve – de către DNA, e imposibil să nu observăm cît de bine iese șefa anticorupției din ele.

În fond, ce aflăm de acolo?

Că femeia e dezamăgită de activitatea din ultima perioadă a procurorilor, de lipsa de rezultate, de faptul că peștii mari nu au mai fost deranjați.
Aflăm că Laura Kovesi le cere răspicat subalternilor săi – neuitînd să prezinte, onest, avantajele meseriei de procuror la DNA – să aleagă dacă vor să plece în zări mai calde ori să renunțe la dolce far niente și să se apuce de treabă.
Aflăm că e interesată nu de plevușcă, ci de rechini cei mari ai corupției, în speță miniștrii sau prim-miniștrii.
Aflăm că e nemulțumită că, în instituție, trag din greu la jug o mînă de oameni, mereu aceiași, în timp ce restul trag doar targa pe uscat.
Aflăm că e nemulțumită că multe dosare au fost prost făcute, ”s-au încurcat în lege”, în timp ce altele se învechesc nepermis de mult.

Aflăm că anul trecut, pe vremea asta, erau 673 de persoane învinuite, față de numai 270 în prezent.
”O discrepanță foarte mare”, zice Kovesi. Și fără circumstanțe atenuante: ”Posturi în plus avem, polițiști în plus avem, specialiști în plus avem, dosare avem. Înseamnă că sunt alte cauze” mai spune ea.

Un perdaf absolut firesc, chiar necesar. Nu asta face orice șef cu subalternii săi, atunci cînd treaba nu merge?

Nici teoria că șefa DNA se dă de gol cu anumite manevre murdare, inclusiv presupusa imixitiune în anumite dosare, nu ține.

Pe de-o parte, analizate atent, acestea nu rezistă, fiind exprimări mai degrabă banale, ”de lucru”, cum s-ar spune. E o nebunie să pretinzi că un procuror nu trebuie să discute sub nicio formă chestiunile din anumite dosare grele cu proprii șefi. Să nu acționeze la ordinul lor, de acord, dar să discute pe marginea cazurilor e ridicol să presupunem că nu se întîmplă. Și ziariștii au, în principiu, autonomie deplină; asta înseamnă să reduci redactorul-șef la postura de simplu cititor ori corector?

Pe de altă parte, cine e nebun să creadă că Laura Kovesi s-ar expune fie și în fața propriilor subalterni, vorbind deschis în fața lor despre acțiuni voit abuzive contra unor personaje politice înalte? Păi atunci, ce sens mai aveau întîlnirile prin podgorii ori prin alte zone securizate?

E la fel de adevărat, însă, că Laura Kovesi nu spune explicit care ar fi acele ”alte cauze” ale eșecului de care vorbește în înregistrare.

De aici, anumite comentarii.
Bunăoară, după bilanțul de anul acesta al DNA – ca și din anii anteriori, de altfel – mulți jurnaliști au observat absența oricăror nuanțe critice din discursul Laurei Kovesi.
De parcă în DNA totul e paradisiac.
Cifre, date, procente spectaculoase, totul menit să ne convingă cît de eficientă e structura anticorupție.
Fie și de ar fi fost o activitate perfectă, măcar din modestie șefii instituției ar fi trebuit să puncteze și unele neajunsuri.

Nu au făcut-o.

Acum, aflăm din gura Laurei Kovesi că, de fapt, lucrurile merg tare prost, din ce în ce mai prost.
Cinci săptămîni fără o inculpare, mai rău decît în oricare alt parchet din țară.
S-au instalat în DNA lenea, comoditatea, lehamitea.

”Spuneți-mi ce se întîmplă, să știu?!” se plînge Laura.
”Ce vă lipsește??” adaugă ea, sfîșietor.

Bună întrebare.
Atît doar că răspunsul e știut, de mult.
Și Kovesi îl știe și ea.

Procurorii DNA nu s-au lăsat pe tînjeală.
Altceva s-a întîmplat și a prăbușit palmaresul instituției.

Curtea Constituțională a tăiat, rînd pe rînd, căile abuzive de acțiune ale DNA, obligînd-o să abandoneze metodele nefirești de lucru.
Relația cu SRI s-a răcit, Coldea s-a dus, iar dosarele nu mai vin gata făcute și legate cu fundiță dinspre instituția lui Hellvig.
CEDO și alte instituții occidentale au pus capăt spectacolului cătușelor.
Judecătorii au început să iasă din poziția ghiocelului față de procurorii DNA.
Tot mai multe dosare grele s-au încheiat cu achitări, în timp ce altele – oroare! – au fost retrimise procurorilor pentru a fi refăcute. Chiar de mai multe ori.
Din sistem au început să transpire către public tot mai multe informații despre nereguli grave în interiorul DNA. Cazul Negulescu e emblematic.

DNA a ajuns, încet-încet, în poziția de a fi nevoită să facă treabă ca la carte, cu procurorii din dotare.

Iar procurorii respectivi sunt – au fost dintotdeauna – mult sub nivelul profesional necesar.
Ba, s-a dovedit că unii erau niște veritabili cocalari, ca să nu spunem mai mult.

Abia acum, DNA își atinge nivelul real de competență.
Iar acesta e dezamăgitor.

Înregistrarea scursă de Kovesi către presă ar putea avea rolul de semnal de alarmă către anumite structuri, în primul rînd cele externe, cum că se duce dracului campania anticorupție dacă nu se iau măsuri urgente. Ar fi o primă ipoteză de lucru.

La fel de plauzibil, însă, e că această operațiune marchează debutul uneia mai ample, de imagine, a cărei finalitate va fi plecarea din sistem a Laurei Kovesi. Dar o plecare în glorie.
Știind că DNA niciodată nu va mai fi ce a fost (nici hei-rupul Mani Pulite nu a durat decît cîțiva ani), din motivele sus expuse plus altele, eventual, Kovesi preferă să iasă cu fruntea sus, din proprie inițiativă, ca să-și prezerve șansele la un viitor profesional convenabil. Indiferent care ar fi acesta.

E de așteptat ca așa-zisul său semnal de alarmă să nu aibă ecou. Administrația de la Washington nu dă semne că ar mai da doi bani pe ce se întîmplă în țări ca România, cu toate declarațiile de protocol ale lui Trump. ”Show me the money!” e noul slogan la Casa Albă.
UE are, și ea, propriile probleme.
Pe plan intern, sunt evenimente mai ample decît cele din interiorul DNA.

În lipsa unor asemenea reacții, se deschide teren pentru o demisie spectaculoasă a șefei DNA, una care să-i asigure consacrarea definitivă drept legendă a anticorupției.
O femeie de caracter, care a încercat din răsputeri – vezi înregistrările de ieri – să repare ce se mai poate repara, din interior, iar cînd a înțeles că nu se mai poate, a ales, cu demnitate, ieșirea din scenă.

Mai bine să se întrebe lumea, cîndva, de ce a plecat decît să se întrebe de ce dracului mai adastă acolo.
O cheie mai realistă, credem noi, de descifrare a celei mai recente ”scurgeri” de informații din interiorul DNA decît cea conform căreia un brav procuror indignat ar fi ales, înfruntînd riscuri maxime, să-și înregistreze șefa pe ascuns și să dea fișierul presei. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

2 Comentarii

  1. […] „Dacă scoatem nițel capul de la cutie și privim cu calm și detașare stenogramele noilor înregistrări cu Kovesi, difuzate de siteul luju.ro, și validate suspecte de repede – fie și cu mici rezerve – de către DNA, e imposibil să nu observăm cît de bine iese șefa anticorupției din ele”, scrie sursa citată. […]

  2. ce aveti domnule cu doamna Kovesi, ce daca vaneaza prim ministrii, ministrii, alti barosani (corupti desigur), se numesc trofee, ca asa e la vanatoare, daca nu-i vanezi tu pe lei te vaneaza ei pe tine si ce vrei sa ajungi prada unor animale (corupte)??!! pe vremea lui Stalin era mai simplu: glontul si gata, acuma in democratie e mai elaborat si mai complicat!!!

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *