CURS VALUTAR

Lumea în cerc vicios

1 comentariu / 1992 vizualizări / 24 martie 2016

Statul Islamic loveşte din nou. Iar Europa se simte, tot din nou, terorizată. Ceea ce înseamnă că scopul a fost atins. Şi pentru a nu ştiu câta oară, asistăm la acelaşi tip de război. Un război simetric. Cel puţin din perspectiva statelor europene şi al Statelor Unite. Un răspuns simetric la lovituri asimetrice. Aceasta este, pe scurt, definiţia cercului vicios din care Occidentul nu prea dă semne că vrea să mai iasă vreodată. Dar ce ar trebui să facă altceva decât ceea ce face?
Statul Islamic este o etnitate în toată legea. Are teritoriu, are armată, are politici militare, politici de PR, politici comerciale, dar şi politici sociale. De acolo, din teritoriul Statului Islamic sunt concertate toate atacurile teroriste. Ele sunt executate, însă, extrem de rar de către alte persoane decât cetăţeni europeni. Jihadiştii, care îşi sacrifice în mod deliberat viaţa, aruncându-se în aer în locuri aglomerate şi făcând nenumărate victime, sunt aproape fără excepţie tineri sau tinere la a doua, la a treia sau chiar la a patra generaţie, stabilite în statele lumii occidentale. Străbunicii, bunicii şi părinţii lor au fost, cei mai mulţi, buni cetăţeni europeni. Ceva extrem de grav se întâmplă cu această generaţie de tineri islamişti care, dintr-un motiv sau altul, devin jihadişti şi, apoi, luptători ai Statului Islamic.
Şi numai dacă ştim ce se întâmplă cu adevărat, cum funcţionează acest laborator care transformă un european în kamikaze, vom putea trata răul.
Războiul Statului Islamic este un război asimetric. Aproape aleatoriu. Statul Islamic loveşte, din când în când, aparent la întâmplare, dar este evident că, pentru a stârni teroarea, alege acele ţinte care se identifică cât mai mult cu duşmanul. Cine este duşmanul? Duşmanul este Uniunea Europeană, Turcia, Federaţia Rusă sau chiar câteva state din Orientul Mijlociu, care şi-au declarat susţinerea pentru coaliţia anti-teroristă. Şi, evident, ţinta principală este Statele Unite. În funcţie de acest obiectiv, teroriştii îşi planifică şi execută loviturile.
Reacţia autorităţilor statelor victimă este, de cele mai multe ori, post-factum. Evident că există şi o activitate de monitorizare, de prevenire, făcută cu uriaşe costuri legate de interceptări, de infiltrări, de supravegheri. O muncă în mare parte inutilă însă. Pentru că, oricâte eforturi s-ar face în acest sens, este suficient ca într-unul dintre marile oraşe occidentale, unul-doi terorişti să lucreze cvazi – independent, să se sustragă oricărei urmăriri şi să reuşească să lovească. Ceea ce se întâmplă. Şi se va întâmpla la infinit.
Cauza transformării acestor tineri europeni, de religie islamică, în jihadişti şi terorişti este întotdeauna, dacă analizam, cu atenţie, fiecare situaţie în parte, enclavizarea. Izolarea lor la propriu şi la figurat de restul comunităţii. De oameni cu altă origine etnică şi cu o altă pregătire religioasă. Izolare în cartiere care, pe măsură ce a trecut timpul, au devenit numai ale lor, izolare în şcoli care au devenit numai ale lor, izolare, evident, în plan religios. Şi o teribilă frustrare. Sunt oameni care trăiesc în inima Europei şi se simt mult mai puţin europeni decât s-au simţit părinţii şi bunicii lor. Iar condiţiile materiale, mult mai precare decât ale celorlalţi de origine non-arabă, îi înrăiesc. Şi îi apropie periculos, din ce în ce mai periculos, de proiectul Statului Islamic.
Ori, în aceste condiţii, războiul asimetric prin care Occidentul trebuie să răspundă atacurilor asimetrice ale Statului Islamic nu trebuie să vizeze efectele, şi nici măcar prevenţia, cât, şi sau mai ales, rădăcina răului. Cum să facem, prin urmare, pentru ca aceste comunităţi să nu mai fie din ce în ce mai izolate, din ce în ce mai frustrate şi din ce în ce mai sărace? Cum să facem în aşa fel încât tinerii islamişti, încă din copilărie, să poată trăi în viitor în aceleaşi cartiere cu non-islamiştii, să poată învăţa în aceleaşi şcoli cu aceştia şi, în respectivele şcoli, să aibă posibilitatea, atunci când ceilalţi o au, să-şi practice propria religie. Cum să facem pentru ca, ajutându-i să înţeleagă şi să aprecieze tipul de civilizaţie occidentală, să învăţăm să recunoaştem şi să apreciem, la rândul nostru, modelele lor de civilizaţie?
Dacă şi alte servicii secrete din lume a căror misiune este lupta anti-teroristă, în loc să îşi informeze, cu onestitate, Guvernele despre cauzele răului, vor face cum face SRI, să profite, în mod cinic, de uriaşa emoţie stârnită de o drama, pentru a cere fonduri suplimentare şi mai multă putere, ei bine, atunci modul în care se va sfârşi cel de-al Treilea Război Mondial este cât se poate de previzibil. Prin îngroparea civilizaţiei occidentale. (Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Un comentariu

  1. Dle Rosca Stanescu,poate ne explicati cum s-au itegrat tiganii nostri in societate,cu toate eforturile facute de statul roman,sute de ani. Nu merge. E o chestie genetica..E ca in bancul.ala, daca bunica nu vrea sa treaca strada de ce trebuie s-o o oblige Bula. Ei asa se simt bine.Si,in fond poate ei au dreptate. de ce trebuie sa le impunem valorile noastre cind ei sint fericiti asa, blocati in proiect. Si cu toate astea rezista de sute si sute de ani. Daca nu vor sa invete,sa nu invete, daca nu vor sa se spele,sa nu se spele.,etc.Vad ca nici un regim politic u areusit sa-i scoata dintraditiile lor. Asa si cu musullmanii astia invadatori.Lasa-i ,dle,in durerea lor. Daca nu vor democratiie siu civilizatie vestica ce aveti cu ei.Ce este trist este ca in toate tarile sint conducatori de doi lei. nu exista lideri cu viziune, Numai caricaturi. Vezi Germania,Franta si altele. Ametita aia cu poltica externa la UE s-a apucat sa plinga inloc sa ia atitudine ferma..Cred ca aia de la ISIS se tavalesc pe jos de ris cind vad impotentii astia cu ciocolata in gura si texte despre civilizatie. Si in 1453, cind in Constantinopol intrau turcii,imparatul, cu desteptii din jurul lui ,discutau despre ce sex au ingerii. Istoria s-ar putea repeta,cu consecinte groaznice.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *