CURS VALUTAR
rosca stanescu (4)

Se va rupe și tandemul Iohannis-Hellvig

0 comentarii / 404 vizualizări / 2 aprilie 2017

Pozițiile celor doi încep să difere. Directorul SRI, în mod discret, subtil chiar, începe să ia distanță față de președintele Klaus Iohannis. Mai devreme sau mai târziu, pozițiile celor doi pot deveni ireconciliabile. Când se va întâmpla asta, teoretic, Klaus Iohannis l-ar putea demite pe Hellvig. Numai că toată procedura de schimbare a șefului SRI va fi la mâna Parlamentului. Unde președintele nu are majoritate. Pe ce îmi bazez acest scenariu?
O confruntare surdă, deloc publică, dar totuși cu un anumit grad de transparentă pentru observatorii atenți, a avut loc deja între Klaus Iohannis și Eduard Hellvig. Cu prilejul agoniei prelungite a generalului cu patru stele Florian Coldea, instalat la cârma sistemului și apoi chiar a statului român de către fostul președinte Traian Băsescu. Pentru Klaus Iohannis, adus la putere cu sprijinul nemijlocit al lui Florian Coldea, acesta din urmă devenise un personaj de neclintit. Nu numai că știa prea multe despre Klaus Iohannis devenit președinte, dar acesta îi și datora fulminanta ascensiune și apoi victoriile în raport cu adversarii politici. Victorii la care a contribuit din plin și DNA, atâta timp cât a existat binomul la vârf. În schimb, pentru Eduard Hellvig, generalul Florian Coldea, conducătorul operativ al instituției numită SRI, devenise nu numai o veritabilă piatră de moară, ci și o capcană care oricând putea fi fatală. Să nu ne amăgim, știa și Hellvig ceea ce știam și noi. Florian Coldea își supraveghea, își spiona superiorul pentru ca, într-o bună zi, să îl aibă la mâna. Numai că Hellvig a fost extrem de atent, extrem de prudent și a avut un comportament ireproșabil. Era greu, dacă nu cumva imposibil de prins. Firește, cu excepția unei făcături.
S-a ajuns astfel în strania situație în care directorul SRI, colaborator fidel al președintelui Klaus Iohannis, căruia de altfel îi datora funcția, avea în ceea ce îl privește pe Coldea poziții divergente cu ale lui Iohannis. Pe care, firește, nu avea posibilitatea și nici dorința de a le exprima în mod explicit. Iar acest echilibru, la un moment dat, s-a rupt.
După ce o serie de dezvăluiri despre Florian Coldea au început să scandalizeze opinia publică, după ce s-a creat un veritabil curent anti-Coldea de natură să prejudicieze grav Serviciul Român de Informații, s-au creat, în fine, premisele ca Eduard Hellvig să apese pe pedala de accelerație și să îl forțeze pe Klaus Iohannis să renunțe la parteneriatul cu Coldea. Până la un punct, i-a convenit și președintelui. Pentru că era mai simplu totuși să ridice din umeri, să îi transmită verbal și nonverbal lui Coldea că face tot posibiliul pentru a-l acoperi, dar că nu mai poate rezista, presiune fiind prea mare. Se debarasa astfel, la rândul său, cu relativă eleganță, de cel căruia îi datora totuși atât de multe.
Ceea ce, până la urmă, nu a apropiat pozițiile celor doi, Iohannis și Hellvig, ci dimpotrivă, le-a distanțat și mai mult este poziționarea fiecăruia în parte față de două elemente cheie: propriul statut, președintele dorind cu ardoare și aproape cu orice risc, inclusiv prin încălcarea unor articole din Constituție, mai multă putere și un nou mandat, în timp ce Eduard Hellvig are drept obiectiv conducerea onorabilă a instituției până când ar urma să o părăsească cu fruntea sus; a doua diferență, încă și mai pregnantă, este cea legată de respectarea drepturilor omului. Cu o singură excepție, un scurt discurs la inaugurarea mandatului, Klaus Iohannis nu a susținut niciodată cauza siguranței cetățeanului și a respectării drepturilor sale fundamentale. În timp ce Eduard Hellvig a făcut-o mereu, inclusiv la bilanțul SRI, când a știu să stabilească un raport corect între siguranța cetățeanului, siguranța națională a României și securitatea colectivă.
Cele două discursuri, singurele de altfel, ținute în această săptămână la bilanțul SRI de către Eduard Hellvig și respectiv Klaus Iohannis, sunt fundamental diferite și chiar discordante în conținutul lor. Iar asta s-a întâmplat chiar și în cvasiabsența analizei critice din ambele discursuri. Dar, în timp ce Klaus Iohannis a lăudat SRI, făcându-se literalmente că plouă în legătură cu seismele care au zguduit în ultima vreme instituția, Eduard Hellvig, vorbind despre viitor, a criticat de fapt dur ceea ce s-a întâmplat în trecut.
În timp ce viitorul SRI, în accepțiunea lui Klaus Iohannis, înseamnă tot poliție politică, dar în alte forme, în viziunea lui Hellvig, ar fi un parteneriat în serviciul cetățeanului, beneficiind de o lege modernă, de noi structuri de conducere și de o reformă internă durabilă. Care să scoată SRI din toate câmpurile tactice în care nu are ce căuta.
Examenul final al relației dintre cei doi va fi, însă, dat abia în 2019. Anul alegerilor prezidențiale. Atunci când Hellvig și SRI vor avea o bună șansă de a rămâne echidistanți. În timp ce Klaus Iohannis va avea nevoie ca de aer de susținerea sa din partea principalului serviciu secret al țării. (Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *