Documentul livrat mai multor redacții în ultimele zile și difuzat azi, integral, de EVZ, lămurește în cea mai mare parte scandalul Black Cube. Ceea ce rămîne încă nedeslușit poate ieși la iveală în perioada care urmează sau, la fel de bine, poate rămîne definitiv îngropat. Depinde care parte se va dovedi mai tare, pentru că e clar că avem de-a face cu tabere puternice care se bat pe viață și pe moarte.

Coroborînd dezvăluirile din documentul sus citat cu simpla derulare a evenimentelor din ultimele 11 luni putem înțelege multe mistere, cel mai important, însă, e că nu se poate lua în calcul decît cu mare indulgență ipoteza că de operațiunea anti-Kovesi ar fi fost străine SIE, o parte a SRI, Președinția și o parte, cel puțin, a guvernului. Ar trebui să credem în coincidențe care ne-ar jigni inteligențele.

Cam acesta era cadrul general în ultima parte a anului trecut:

Ajuns președinte, Iohanis avea tot interesul să numească la șefia DNA pe cineva care să-i fie devotat/recunoscător pentru postul respectiv, cum făcuse și Băsescu. În plus, Kovesi se anunța ca un posibil contracandidat la președinție, în 2019, și mai exista și riscul ca DNA să pună familia prezidențială sub urmărire în scandalul casei de la Sibiu. Pentru ca Iohannis să iasă cu alt nume, însă, era nevoie de un motiv solid, fiind vorba de un personaj puternic susținut de americani. Un motiv care să vină dintr-o lovitură grea încasată de Kovesi, una care să o facă nu doar să plece cu coada între picioare, dar să-i și taie cheful de răzbunări ulterioare.

E momentul cînd intră în scenă, în opinia noastră, o parte a SRI și SIE, care îi pun pe masă președintelui un plan, incluzînd angajarea unei firme de prestigiu din străinătate, care să găsească nu informații compromițătoare despre Kovesi, ci dovezi ale unora deja cunoscute.

De ce spunem asta?
Pentru că, din documentul EVZ, depoziția directorului Black Cube, Dan Zorella, rezultă clar că serviciile de la noi știau deja punctele nevralgice ale lui Kovesi, din moment ce au indicat, via Dragomir, firmei Black Cube unde exact să facă săpături. Și acestea nu țineau de plagiatul de acum celebru.
Ci de conturi în Elveția și Cipru, de mită etc.
Costul operațiunii urma să fie suportat de afaceriști autohtoni deranjați de acțiunile procurorilor.

Să luăm, deci, la mînă faptele concrete.

Primul pas important se face în decembrie anul trecut, atunci cînd ministrul Justiției, Raluca Prună, acuzată de Băsescu a fi agent acoperit al SIE, a lansat în spațiul public teza neprelungirii mandatului lui Kovesi la șefia DNA: “Societatea româneasca este, la acest moment, destul de antagonica si cred ca o procedura – vorbesc ca principiu – de reînvestire a unei persoane care a facut dovada unei bune administrari, dovada de integritate si profesionalism, ar expune acea persoana criticii unei parti din societate” a spus ea într-un interviu.

Șoc și groază, nimeni nu se aștepta la asta. Kovesi părînd intangibilă.

Aproape nimeni!

Pentru că, spre surprinderea unor observatori, între care și autorul acestor rînduri, în zilele care urmează, între multele reacții din presă ale susținătorilor lui Kovesi apar unele ciudat nuanțate, în care se vorbește că nu ar fi chiar o tragedie schimbarea acesteia atît timp cît DNA continuă să-și facă datoria bla-bla-bla.
Faptul că lovitura la Kovesi venea dintr-o direcție neobișnuită, adică nu dinspre adversarii tradiționali, făcea lucrurile cu adevărat serioase.

Dar și Codruța & Coldea aveau informațiile lor despre planurile adversarilor.

Cam în aceeași perioadă, DNA arestase un colonel STS greu, care lucra în guvern de 25 de ani, prins cu o infracțiune mai degrabă măruntă. La cîteva zile după ieșirea lui Prună, mai precis pe 2 ianuarie, explodează o bombă: din dosarul colonelului Ștefan Enache se scurge în ziarul Adevărul un extras fără nicio legătură cu fapta sa, ceea ce face lucrurile și mai stranii, în care acesta afirmă că incidentul de la Colectiv a fost aranjat și executat de structuri ale statului (servicii, MAI etc).

Analistul Ion Cristoiu scria, la acea vreme, că e foarte plauzibil ca șefa DNA să arate cuiva pisica, prin documentul respectiv.
Nu e greu de înțeles cui.
Dacă i se făcea figura cu nenominalizarea, în acord cu spusele lui Prună, Kovesi putea detona un scandal politic uriaș, pe care l-ar fi decontat Iohannis și ”guvernul lui”.
Probabil că atunci s-a înțeles definitiv, în anumite cercuri, că Laura Kovesi nu se va preda fără luptă și că e nevoie de lovituri grele, ca să fie făcută KO.

Prin urmare, tot în debut de an, aflăm din document că fostul(?) SRI-st Daniel Dragomir contactează Black Cube și pune la cale spionarea lui Kovesi. Lucrurile trebuie să meargă rapid, așa că în februarie israelienii, în frunte cu însuși Uri Levi, figură foarte grea a serviciilor, vin la București și demarează operațiunea, după ce obțin confirmări, prin intermediul unui fost mare șef al serviciilor israeliene, Meir Dagan, că operațiunea are agrementul unor înalte structuri ale statului român.
Ceea ce spunea și Black Cube, după izbucnirea scandalului, în comunicatele oficiale.
Ceea ce afirma și fostul șef al SIE, Teodor Meleșcanu.

Răstimp, pe 7 ianuarie, Prună reia mesajul anti-Kovesi, în alt interviu, sporind suspansul: ”E prematur să vorbim despre prelungirea mandatului său”.
Era tot mai clar în acel moment că șefa DNA e în cădere liberă.

Pe 25 februarie, însă, Prună se răzgîndește brusc și vorbește despre datoria de a o renominaliza pe Kovesi: „Ca ministru al Justiției, înțeleg să iau act de performanța susținută a DNA, să-mi asum funcția pe care o am și să aplic dispozițiile legii prin propunerea de reînvestire a procurorului șef al DNA”.

E clar că ceva nu mergea, sau nu mergea suficient de rapid, în planul anti-Kovesi.

Pe 3 martie, Prună transmite CSM propunerea de reinvestire a șefei DNA, aruncînd la gunoi toate declarațiile anterioare despre proceduri de selecție, criterii ferme etc.

Ministrul Justiției fusese amenințat, ori diriguitorii operațiunii nu reușeau să obțină tot ceea ce și-ar fi dorit împotriva lui Kovesi?

La începutul lui martie, pe 7, Dragomir cere israelienilor, conform declarațiilor lui Dan Zorella din documentul EVZ, să urgenteze ancheta. Interesant de remarcat, în acel moment, Iohannis se afla într-o vizită în Israel despre ale cărui scopuri oficiale nu s-au aflat prea multe. Destul de lungă vizita, vreo șase zile.
Putem specula că, pe parcursul vizitei, președintele român a fost informat, discret, despre ce se găsise pînă atunci și că nu a fost prea încîntat.

Ancheta reclama ceva mai mult timp; poate și moartea neașteptată a lui Dagan să mai fi tărăgănat lucrurile.
La finele lui martie, cererea de reinvestire a lui Kovesi e trimisă la Cotroceni, unde stă opt zile nesemnată de președinte, altă ciudățenie.

Pe 1 aprilie, Iohannis pleacă în SUA unde e probabil că i s-au dat semnale clare pro-Kovesi, complicînd și mai mult lucrurile.

Pe 6 aprilie, izbucnește în media scandalul Black Cube, odată cu arestarea, pe 3 aprilie, a doi angajați ai firmei.
3-4 ore mai tîrziu, Iohannis se precipită și semnează reinvestirea șefei DNA.

La vremea respectivă, Inpolitics scria că asistăm la o telenovelă proastă orchestrată de Kovesi și Coldea pentru a forța mîna președintelui.
Culmea e că acum, pare că așa au stat lucrurile, parțial, în sensul că, deși regia per ansamblu nu era a lui Kovesi, ci a adversarilor ei, scandalul a putut fi exploatat, la un moment dat, tocmai în favoarea ”clientei” Black Cube.
Kovesi și susținătorii ei știau că, odată scos la lumină scandalul, Iohannis se va speria și va semna. Așa s-ar explica arestarea cu atîta tam-tam a ”spionilor” cazați la Marriott.

Odată numită alți trei ani în funcție, Kovesi se putea ocupa pe îndelete, ulterior, de îngroparea scandalului Black Cube, cu sprijinul amicilor din SRI și al DIICOT.

Așa se și explică declarațiile date presei după arestarea ”spionilor” de către șefa DNA, conform cărora nu ea era ținta acestora și nici vreun membru al familiei ori cercului său de prieteni, ci, mai degrabă, DNA ”la modul general”.

De remarcat, în treacăt, și misteriosul interviu dat de șeful SRI, Eduard Hellvig, în 20 aprilie, în care ataca tandemul Kovesi-Coldea. Azi, Hellvig se numără printre cei suspectați de orchstrarea scandalului Black Cube.

Se pare, totuși, că tabără anti-Kovesi nu stătea, nici ea, cu mîinile în sîn, astfel că scandalul nu e lăsat să se stingă. Din contră, detonarea autodenunțului lui Ghiță îl potențează.
La jumătatea lui septembrie, aflăm de la șeful DIICOT că urmează să vină datele interogării, în Israel, a liderilor Black Cube implicați.
Cîteva zile mai tîrziu, are loc demisia ne-explicată a lui Mihai Răzvan Ungureanu.
Exclus să nu fie strîns legate cele două evenimente.

Acuzat în presă, după apariția extraselor din interogatoriu, că a fost parte a operațiunii, președintele Iohannis a dezmințit categoric. La fel de categoric ca Nixon în scandalul Watergate ori Clinton în cel cu Monica Lewinski (”Nu am avut, repet, nu am avut relații sexuale cu acea femeie”).

Pe 13 septembrie, Dragomir e arestat pentru implicare în scandalul Black Cube.

Ce urmează de aici încolo?

În acest moment, Kovesi se luptă pe două planuri: plagiatul și posibilele dezvăluiri Black Cube.
În plus, declarațiile lui Zorella, întregul mers al anchetei, de fapt, arată deja că șefa DNA a mințit grav cînd a declarat presei că operațiunea Black Cube nu a plănuit și efectuat spionarea ei și a apropiaților ei.

Acum știm că ea și numai ea era ținta.

Scurgerea din dosar către presă a documentului prezentat de EVZ arată, de asemenea, că sunt structuri care nu vor îngroparea scandalului.

În aprilie, prin obținerea reinvestirii, Kovesi a repurtat o victorie de etapă contra adversarilor ei.

Meciul continuă însă, și e mai înverșunat ca oricînd. Nu ne rămîne decît să așteptăm ”repriza” a doua. (Bogdan Tiberiu Iacob)

P.S. Ne putem da seama lesne cît de strîns cu ușa de către DNA e șeful PSD, Liviu Dragnea, numai urmărindu-i reacțiile din ultimele zile. Prin pozițiile pro-Kovesi și anti-Iohannis, Liviu Dragnea se plasează total în tabăra DNA, într-un moment cînd avea șansa nesperată să tragă, politic, în toate direcțiile. Așa e, deh…Cînd libertatea ta stă în mîinile procurorilor, alegerile și partidul trec pe locul secund.