CURS VALUTAR
rosca stanescu (4)

Undeva, SRI a încurcat-o rău

0 comentarii / 515 vizualizări / 3 august 2018

Terorizat pesemne de perspectiva reducerii bugetului la rectificare, SRI a mai venit cu un comunicat dintre cele obișnuite. A mai prins un terorist. Nu este totuși un comunicat atât de obișnuit. Și veți afla de ce. Iar teroristul nici măcar nu a fost prins. Ci doar identificat. Și nu a fost arestat și pus sub anchetă. Ci expulzat. Undeva, serviciul condus de Eduard Hellvig a încurcat-o. Rău de tot.
Una dintre principalele misiuni ale Serviciului Român de Informații, pentru care ia bani la greu de la statul român, de zece ori mai mult decât SIE, este să prindă teroriști. Desigur, și spioni. Dar afirmă tot timpul că terorismul este principala provocare. Și că România, vezi Doamne, ar fi în prima linie a luptei antiteroriste. Dacă SRI nu ar fi atât de performant, ar fi vai și amar de aceast țară. Și atunci cum se explică paragraful doi din comunicatul principalului servicu secret al țării? În paragraful doi scrie negru pe alb că respectivul terorist, un cetățean irakian, avea interdicție de a intra pe teritoriul României încă din 2016. Așadar, cândva în 2016, un partener extern al SRI ne-a informat că pe teritoriul României ar putea sosi un anume teorist irakian. Iar SRI ce a făcut? În loc să-l aștepte, să-l prindă în plasă, să-l documenteze, să-l predea procurorilor în vederea arestării, a dat fuguța, probabil la ordinul generalului Dumitru Dumbravă, la Curtea de Apel și a solicitat unui judecător un mandat de interdicție. Respectivului terorist, așadar, i se interzicea pătrunderea în țară încă din anul de grație 2016. Ne-am fi așteptat în al doilea rând ca imediat SRI să fi luat toate măsurile cuvenite, pentru ca teoristul, anunțat de unul dintre partenerii noștri străini ca fiind atras irezistibil de frumusețile patriei noastre, să nu aibă sub nicio formă posibilitatea de pătrunde în România. Ceea ce înseamnă că trebuia alertată – și o fi fost – Poliția de Frontieră, care la fruntariile țării ar fi trebuit să stea cu ochii măriți cât cepele.
Dar acum ce aflăm? Că respectivul terorist irakian a intrat bine-merci în țară. A pătruns ca prin brânză. Precauțiile SRI nu au dat rezultate. Deci mai întâi serviciul a recurs la o șmecherie, în sensul că de ce să-și bată el capul să-l atragă într-o capcană și să-l documenteze pe teorist și apoi, dacă era cazul să-l predea partenerului nostru extern sau să-l pună după gratii chiar în România. Iar apoi l-a scăpat chiar pe teritoriul României, unde acesta a circulat în voie, cât o fi circulat, pentru ca, într-un târziu, să fie depistat. Și, din nou, el nu este dat pe mâna Parchetului cu probele aferente, pentru a fi anchetat și pedepsit pentru faptele sale de terorism. Dar să presupunem că, odată intrat în România, s-a făcut brusc băiat cuminte. A rămas terorist, dar în adormire. Teoretic, e posibil. Totuși, nu trebuie uitat niciun moment că autoritățile de la București au fost oficial informate, conform chiar comunicatului SRI, că irakianul era terorist. Deci săvârșise în trecut acte și fapte care îl includeau în această categorie, cea mai periculoasă dintre cele vizate de misiunile de luptă ale SRI. Iar SRI, după ce a fost păcălit, după ce a aflat stupefiat că teroristul s-a preumblat în voie prin patria noastră, pe care instituția condusă de Hellvig o servește cu prioritate, nu a găsit altceva mai bun de cuviință decât să-l împacheteze. Firește, destinația și-a ales-o teroristul. Autoritățile de la Bucrești nu au dorit altceva decât să scape de el. Nu conta în ce direcție pleacă acesta.
În politica Serviciului Român de Informații – și știm că SRI face politică la greu – s-a stabilit cândva, pe vremea generalului Florian Coldea, faptul că decât să-ți pui în cap organizațiile teroriste și să-i arestezi membri, când reușești să pui mâna pe ei, e preferabil să recurgi la expulzarea acestora. Să arunci, cum s-ar spune, pisca moartă în grădina altuia, în speranța că acesta o va îngropa. De ce să-ți asumi tu ca stat riscul de a-i deranja pe teroriști? Și de a-i determina să reacționeze? Și, eventual, să pedepsească statul român? Acțiune însoțită de riscul ca SRI să se facă de râs, fiind incapabil să prevină eventualul atac.
Să comentăm această ipostază a unei instituții atât de lașe? Care refuză să lupte, care refuză să se ia în piept cu teroriștii ca indivizi sau ca organizații? Un serviciu, care, pe de-o parte, se bate cu cărămida în piept, în sensul că se află în prima linie a bătăliei antiteoriste, iar pe de altă parte pune coada între picioare și evită să lupte. Păi cum ne comportăm noi față de statele partenere? Față de instituțiile partenere? De teama de a nu ne confrunta cu adevărat cu vreo organizație teroristă, evităm pur și simplu lupta și le trimitem teroristul înapoi. Să se spele ei pe cap cu teroristul.
Pentru că irakianul și-a luat bilet de avion și a plecat. Să zicem, în Turcia. Și, din Turcia, s-a dus unde a vrut. La oricare dintre ceilalți parteneri NATO, pentru a pune la cale acte de terorism. Sau a rămas în Turcia. Tot în acest scop. Urmând ca serviciul secret de la Ankara sau alt serviciu secret partener, în funcție de deplasarea acestuia, să preia sarcina de a-l anihila. Pentru că românii s-au spălat pe mâini. Ca să nu îi doară capul. (Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *