Ilie Sârbu a plecat la vânătoare
0 comentarii / 4636 vizualizări / 31 august 2015
Ultima dată când a făcut acest lucru a fost cu ghinion. Premierul Adrian Năstase i-a spulberat, din greșeală, organele genitale. Acum, același Ilie Sârbu reia aventura. Dar, într-un cu totul alt registru. El vânează și se prefigurează, chiar cu succes, în funcția de vicepreședinte al Curții de Conturi. Următorul după Nicolae Văcăroiu. Dar ce îl califică pe domnul Ilie Sârbu pentru această înaltă funcție în stat?
Răspunsul la această întrebare ar trebui să poate fi găsit în biografia acestuia. În biografia sa reală. Sau, în cel mai rău caz, în biografia inventată. Adică, legendară. De către Direcția de Informații Externe. Cum se numea Serviciul de Spionaj în perioadă comunistă.
Oricât am întors, pe față şi pe dos, cele două biografii ale domnului Ilie Sârbu, nu am găsit nimic care să îl recomande pentru cea de-a doua poziție la Curtea de Conturi a României, un post care, așa cum s-a dovedit, este, pur și simplu, viager. Este adevărat, Ilie Sârbu este licențiat, nu numai în teologie, ci și în științe economice. Dar singura experiență pe care o are în domeniu, cea de consilier economic, pentru o scurtă perioadă de timp, la Mitropolia Banatului, sau cea de ministru politic, în două rânduri, la Agricultura, l-ar recomanda, cel mult, ca economist sau, hai să spunem, chiar director al unei ferme zootehnice. În niciun caz vicepreședinte al Curții de Conturi a României.
Nici măcar în activitatea sa de ofițer acoperit al Direcției de Informații Externe, domnul Ilie Sârbu, cu grad, acolo, de referent, nu a dobândit abilități în domeniul economic. Să-i spună lui mutu domnul Sârbu că funcția de director acoperit al Administrației Cimitirelor din Timișoara, opt la număr, l-ar fi înzestrat cu necesarele cunoștințe în materie economică. Căci ce putea el să facă, în mod oficial, la Administrația Cimitirelor. Cel mult să concesiune locuri de veci și să urmărească plata anuală a taxelor, de către cei care urmau, mai devreme sau mai târziu, să intre în custodia sa. Iar în plan neoficial, adică secret, din nou, domnul Ilie Sârbu nu avea cum să dobândească abilități de mare economist din ocupația sa de răvășire a mormintelor și a documentelor celor decedați, în căutare de biografii sigure, cu care au fost dotați spionii României trimiși, în perioada Războiului Rece, împotriva inamicului. A statelor occidentale cu care, astăzi, suntem aliați. Cu Ilie Sârbu, cu tot.
Prin urmare, înaltul activist PSD, emanat din PDSR, emanat din Frontal Salvării Naționale, emanat din Partidul Comunist încrucișat cu fostă Securitate, urmează să primească una dintre cele mai importante funcții în stat, cea de vicepreședinte al Curții de Conturi, pentru care, sub aspect profesional, nu este abilitat. Ceea ce înseamnă că, în schimbul serviciilor aduse, nu numai partidului din care a făcut, ci și pentru „sistem”, în calitatea sa de „acoperit”, domnul Ilie Sârbu primește o pomană. O sinecură viageră. Pe bani publici. Și asta se va întâmpla chiar în perioada următoare, prin votul majorității parlamentare. Văi de noi! (Sorin Rosca Stanescu)
Răspunsul la această întrebare ar trebui să poate fi găsit în biografia acestuia. În biografia sa reală. Sau, în cel mai rău caz, în biografia inventată. Adică, legendară. De către Direcția de Informații Externe. Cum se numea Serviciul de Spionaj în perioadă comunistă.
Oricât am întors, pe față şi pe dos, cele două biografii ale domnului Ilie Sârbu, nu am găsit nimic care să îl recomande pentru cea de-a doua poziție la Curtea de Conturi a României, un post care, așa cum s-a dovedit, este, pur și simplu, viager. Este adevărat, Ilie Sârbu este licențiat, nu numai în teologie, ci și în științe economice. Dar singura experiență pe care o are în domeniu, cea de consilier economic, pentru o scurtă perioadă de timp, la Mitropolia Banatului, sau cea de ministru politic, în două rânduri, la Agricultura, l-ar recomanda, cel mult, ca economist sau, hai să spunem, chiar director al unei ferme zootehnice. În niciun caz vicepreședinte al Curții de Conturi a României.
Nici măcar în activitatea sa de ofițer acoperit al Direcției de Informații Externe, domnul Ilie Sârbu, cu grad, acolo, de referent, nu a dobândit abilități în domeniul economic. Să-i spună lui mutu domnul Sârbu că funcția de director acoperit al Administrației Cimitirelor din Timișoara, opt la număr, l-ar fi înzestrat cu necesarele cunoștințe în materie economică. Căci ce putea el să facă, în mod oficial, la Administrația Cimitirelor. Cel mult să concesiune locuri de veci și să urmărească plata anuală a taxelor, de către cei care urmau, mai devreme sau mai târziu, să intre în custodia sa. Iar în plan neoficial, adică secret, din nou, domnul Ilie Sârbu nu avea cum să dobândească abilități de mare economist din ocupația sa de răvășire a mormintelor și a documentelor celor decedați, în căutare de biografii sigure, cu care au fost dotați spionii României trimiși, în perioada Războiului Rece, împotriva inamicului. A statelor occidentale cu care, astăzi, suntem aliați. Cu Ilie Sârbu, cu tot.
Prin urmare, înaltul activist PSD, emanat din PDSR, emanat din Frontal Salvării Naționale, emanat din Partidul Comunist încrucișat cu fostă Securitate, urmează să primească una dintre cele mai importante funcții în stat, cea de vicepreședinte al Curții de Conturi, pentru care, sub aspect profesional, nu este abilitat. Ceea ce înseamnă că, în schimbul serviciilor aduse, nu numai partidului din care a făcut, ci și pentru „sistem”, în calitatea sa de „acoperit”, domnul Ilie Sârbu primește o pomană. O sinecură viageră. Pe bani publici. Și asta se va întâmpla chiar în perioada următoare, prin votul majorității parlamentare. Văi de noi! (Sorin Rosca Stanescu)
Comenteaza