Pe 1 octombrie intră în vigoare nou Cod civil al României, unul care a făcut valuri acum doi ani fără ca scandalul să atingă apogeul, însă, pentru simplul fapt că adoptarea sa a avut loc mult înainte de intrarea efectivă în uz. Principala victimă se conturează a fi presa, sacrificată încă o dată pe altarul orgoliilor politicienilor.

Sub pretextul ocrotirii dreptului la imagine, noul Cod cuprinde o serie de interdicții care ar putea trage obloanele, din start, întregii prese mondene, ar elimina jurnalismul de investigație și ar crea un mult visat confort pentru mai multe categorii aflate în colimatorul presei, de la interlopi la politicieni.

În exercitarea dreptului la imagine, orice persoană poate să interzică, spre exemplu, ori să împiedice producerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Nu se mai poate difuza o imagine sau o înregistrare fără acordul scris, prealabil, al persoanei vizate. Alo, domnul politician, am voie să va prezint pupîndu-vă cu amanta pe culoarele ministerului? Nu? Ok, scuze de deranj, ne vedem la ședința de bilanț anual….

Alte exemple de situaţii care pot fi considerate atingeri aduse vieţii private: intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal; interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări; captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia; difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal; difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză; difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistentă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala; utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană; difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.

S-a terminat cu prezentarea vilelor de miliarde ale amploaiaților de la stat: fără acordul îmbogățiților, adio relatări pentru public.

Articolul 72, cel puțin, e de-a dreptul hilar: ”Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia”.

Vă imaginați cum Elena Udrea ar reacționa la perspectiva publicării celebrelor fotografii cu ea intrînd noaptea la Cotroceni: ”Dragi ziariști, vă rog, sunteți invitații mei să îmi lezați grav imaginea prezentînd adevărul gol-goluț!”.

Noul Cod ar putea desființa și o serie de emisiuni de satiră și umor, pe motiv că ar fi necesar, de asemenea, acordul prealabil al celor parodiați. Să ne amintim cum aceeași Elena Udrea a anunțat la un moment dat că dă în judecată grupul Divertis pentru parodierea ei, sau cum Gigi Becali era să îl rupă cu bătaia pe alt om de showbiz specializat în parodii.

Codul ignoră și conceptul european de bună credință a jurnalistului, cel
care a salvat multe condeie de la condamnări; mai grav, este permisă și blocarea unor articole înainte de publicarea lor, altă premieră absolută la noi. Modelul a fost copiat, e drept, de la Marea Britanie, dar Albionul are, se știe, cei mai onești și imparțiali judecători de pe bătrînul continent, astfel că presa insulară nu e în pericol. În România, Dumnezeu cu mila!

Specialiștii în Drept au susținut, în cei doi ani de la adoptarea Codului, că totul va fi decis nu atît de litera legii, cît de felul în care ea va fi interpretată. Din păcate, o mostră de ”interpretare” mioritică tocmai ne-a fost oferită de însuși primul ministru, pentru care o predevedere legală clară e, de fapt, o recomandare, în scandalul neînregistrării PDL la tribunal. Suficient pentru a întrezări cam în ce direcție vor evolua lucrurile.
Într-o țară în care tocmai a fost cenzurat imnul de stat, e inutil să punem preț pe înțelepiciunea autorităților de a nu folosi noul Cod ca pe o armă de reducere a presei la tăcere. (Bogdan Tiberiu Iacob)