A căzut azi una dintre cele mai mari bombe din istoria pontificatului: a fost ales un papă american. În premieră absolută. De ce e bombă? Pentru că nu ghinionul, ci o cutumă foarte serioasă a barat în timp accesul cardinalilor americani, unii foarte apreciați, spre Vatican: teama de folosirea fotoliului papal de către liderii de la Washington în scopuri geopolitice. Or, de data asta nu doar că a picat marea cutumă, dar liderul de la Casa Albă pur și simplu a făcut lobby public și a trîmbițat din timp victoria unui Papă trumpist. Măcar Macron a încercat uneltiri de taină, dar Donald Trump nu a avut nicio rezervă. Ce efecte geopolitice într-un moment cînd lumea se reașază va avea alegerea de azi ar putea fi cea mai importantă întrebare.

Cardinalul Robert Francis Prevost ales azi Papă este o figură proeminentă în Biserica Catolică, cunoscut pentru cariera sa extinsă ca misionar, lider al Ordinului Augustinian și oficial de rang înalt în Vatican. Născut pe 14 septembrie 1955, în Chicago, Illinois, Statele Unite, Robert Prevost provine dintr-o familie cu rădăcini franceze, italiene și spaniole. A urmat studii de matematică la Universitatea Villanova, obținînd o diplomă de licență în 1977, înainte de a intra în Ordinul Sfîntului Augustin (OSA) în același an. A fost hirotonit preot în 1982 și a obținut ulterior un doctorat în drept canonic la Universitatea Pontificală Sfîntul Toma de Aquino din Roma. Prevost este apreciat pentru viziunea sa pastorală, influențată de ideile Papei Francisc, punînd accent pe apropierea de comunitățile sărace și pe formarea unor episcopi dedicați.

”Taboo-ul catolic”
În SUA a funcționat pînă la Barrack Obama un criteriu neoficial, dar de fier, pentru desemnarea candidaților prezidențiali: White-Anglo-Saxon-Protestant (Rasă albă, anglo-saxon, protestant)
De ce nu catolici la Casa Albă într-o țară în care religia catolică are cei mai mulți adepți în raport cu restul cultelor (fără a fi majoritară, însă)?
Simplu: americanii s-a temut că un președinte catolic ar putea funcționa cu dublă comandă, una fiind la Vatican. Au fost doar doi președinți catolici în istorie, JFK, victorios la cea mai mică diferență față de adversar din istoria țării și asasinat în primul mandat, și Joe Biden, care a terminat unicul mandat aproape la podea.

Regula a funcționat, însă, și invers.

”Taboo-ul american”
De-a lungul istoriei, ideea unui papă american a fost respinsă de Vatican din cauza influenței geopolitice a SUA, considerată incompatibilă cu neutralitatea Bisericii Catolice. Această percepție persistă, deși diversificarea Colegiului Cardinalilor (cu mai mulți membri din afara Europei) s-a spus mai demult că ar putea schimba dinamica. Dintre cei peste 5.000 de cardinali creați de-a lungul istoriei, doar un număr mic de americani au fost considerați papabili, reflectînd ponderea redusă a SUA în ierarhia catolică tradițională.

Au fost, totuși, nume americane sonore care au fost în cărți pentru Vatican (papabili).

Cardinalul Francis Spellman (1889-1967): Arhiepiscop de New York, a fost unul dintre cei mai influenți cardinali americani din secolul XX. În timpul conclavului din 1958, care l-a ales pe Papa Ioan al XXIII-lea, și în 1963, care l-a ales pe Papa Paul al VI-lea, Spellman a fost văzut ca un posibil candidat datorită legăturilor sale cu Vaticanul și rolului său în SUA. Totuși, naționalitatea americană și percepția că Statele Unite dețin deja prea multă putere globală au fost obstacole majore.

Cardinalul John O’Connor (1920-2000): Arhiepiscop de New York între 1984 și 2000, O’Connor a fost un lider carismatic și respectat. În anii 1990, înainte de conclavul din 2005, care l-a ales pe Papa Benedict al XVI-lea, numele său a fost menționat ca posibil papabil, mai ales datorită poziției sale ferme pe probleme morale. Totuși, vîrsta și lipsa unei rețele extinse în afara SUA au redus șansele sale.

Cardinalul Roger Mahony (n. 1936): Arhiepiscop de Los Angeles pînă în 2011, Mahony a fost considerat un posibil candidat în contextul conclavului din 2005 și 2013, datorită influenței sale în Biserica din America Latină și a poziției sale moderate. Cu toate acestea, controversele legate de gestionarea cazurilor de abuz sexual au afectat percepția asupra candidaturii sale.

Cardinalul Joseph Bernardin (Chicago, †1996). Considerat un liberal moderat, unificator în Biserica americană. Ar fi fost un candidat credibil dacă nu ar fi murit prematur.

Cardinalul Timothy Dolan (New York, n. 1950). A fost considerat un outsider papabil la conclavul din 2013 (după demisia Papei Benedict al XVI-lea). Influent, carismatic, dar perceput ca prea „american” pentru a fi ales papă.

Cardinalul Raymond Burke (n. 1948). Foarte conservator, activ în Curia Romană. Menționat frecvent în presa tradiționalistă ca papabil, inclusiv în aceste zile, dar considerat un candidat diviziv și cu puțin sprijin real în conclav.

Cardinalul Sean O’Malley (Boston, n. 1944). Foarte respectat pentru lupta împotriva abuzurilor sexuale și un apropiat al Papei Francisc. Considerat unul dintre cei mai „plauzibili” candidați americani la conclavul din 2013, dar nu a întrunit consensul necesar.

Trăgînd linie, votul de azi e unul cu adevărat epocal. Nu doar că pică un taboo istoric, la fel ca WASP în cazul Obama. Dar alegerea unui suveran pontif american vine fix în momentul în care președintele SUA a reclamat imperios un papă din SUA ca un pas pe drumul Make America Great Again și practic, a făcut campanie deșănțată pentru un Papă american, ceea ce a și obținut finalmente.
E greu să eviți mental impresia că Donald Trump e primul președinte american care a frînt Vaticanul pe genunchi. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto: Vaticannews