Nu avem Papă, după prima rundă de consultări. Și nici nu vom avea foarte curînd. Declarația făcută de Nicușor Dan după consultări pare, la prima vedere, un comunicat birocratic standard despre „stabilitate”, „responsabilitate” și „majorități pro-occidentale”. În realitate însă, mesajul politic transmis de președinte este mult mai precis și mult mai dur decît rezultă la o lectură superficială, așa că vom încerca să schițăm, după priceperea noastră, o decriptare.

”Am avut astăzi, la Palatul Cotroceni, consultări cu partidele și formațiunile politice parlamentare, pentru identificarea premiselor deblocării actualei crize politice și conturării unei formule de guvernare cît mai stabile.
În cadrul convorbirilor, fiecare delegație și-a prezentat poziția, și-a argumentat constrîngerile și a precizat în ce condiții ar avea disponibilitatea de a participa la guvernare sau de a susține un nou Executiv. Încă din discuțiile informale purtate după adoptarea moțiunii de cenzură, solicitarea mea a fost ca partidele să indice majoritatea pe care o pot coagula, în acord cu matematica parlamentară, care să poată asigura susținerea unui Guvern. Vom continua seria de consultări pînă cînd se va cristaliza o variantă de majoritate solidă, pro-occidentală.
Apelul meu public este același pe care l-am subliniat și în cadrul întîlnirilor de astăzi: este esențial ca partidele să dea dovadă de responsabilitate, de maturitate și să ajungă, într-un timp rezonabil, la un numitor comun, cu formule coerente și propuneri viabile” a anunțat președintele.

Primul mesaj e că președintele nu are încă nici umbră de majoritate făcută și nici un acord politic măcar aproape de finalizare. Dacă ar fi existat deja o formulă clară, comunicatul ar fi avut alt ton: „există premise solide”, „am identificat convergențe”, „în zilele următoare voi desemna un premier” etc. Nimic din toate acestea nu apare. Nu există încă nicio soluție aproape de finalizare. Se recunoaște subtil că partidele au venit la Cotroceni cu pretenții mari, poziții inflexibile și că suntem încă în faza de „tatonare”, nu de decizie.

O formulă importantă este „solicitarea mea a fost ca partidele să indice majoritatea pe care o pot coagula”.
Tradus politic, „Nu eu construiesc majoritatea. Voi veniți cu ea gata făcută”. Asta sugerează două posibilități: fie Nicușor Dan nu are suficientă autoritate asupra partidelor, fie încearcă deliberat să evite asumarea directă a unei combinații politice toxice. În esență, el pasează responsabilitatea către partide.

Al doilea element foarte important este expresia „majoritate solidă, pro-occidentală”. Aceasta este, credem noi, cheia întregului mesaj. Prin vocabularul folosit, el legitimează implicit ideea unei coaliții largi de sistem, unite mai degrabă de obiectivul izolării zonei suveraniste decît de vreo mare compatibilitate ideologică internă. Nicușor Dan trasează de fapt linia de excludere. AUR și zona suveranistă iau cartonaș roșu și sunt scoase din calcul, iar orice formulă tolerată de președinte trebuie să fie validată implicit de axa UE-NATO. Un mesaj adresat inclusiv extern, către Bruxelles și partenerii occidentali.

Dar există și o subtilitate aici. El nu spune „majoritate reformistă”, nu spune „majoritate anti-PSD”. nu spune „majoritate de dreapta”, iar asta este foarte relevant. Înseamnă că aproape sigur pregătește terenul pentru o formulă largă de compromis, incluzînd categoric PSD sau cel puțin sprijin parlamentar PSD cu acte-n regulă.

”În acord cu matematica parlamentară” este o formulare extrem de importantă, pentru că fostul olimpic transmite partidelor că nu acceptă bluff-uri politice și promisiuni de majorități făcute cu susținere la parlamentari neafiliați ori ”convinși” la bucată, cum s-a făcut la moțiune. Matematică parlamentară înseamnă să se țină cont strict de partide întregi, exact așa cum au rezultat din alegeri, și nu de facțiuni disidente.
El vrea să vadă liste clare cu semnături și calcule exacte: cine, cu cine și cîte voturi strînge în Parlament. Refuză să desemneze un premier la ghici, cu susținere ipotetică, doar pentru a vedea dacă trece sau nu.

Al treilea semnal important este expresia „într-un timp rezonabil”, care indică faptul că negocierile sunt dificile și probabil vor dura. Dacă desemnarea unui premier era iminentă, nu apărea această formulare elastică. Ea pregătește publicul pentru mai multe runde de negocieri, posibil săptămîni de blocaj, ceea ce înseamnă un guvern interimar prelungit și compromisuri dureroase.

Mai există și un detaliu de ton foarte important: comunicatul este aproape complet lipsit de energie politică și de leadership prezidențial clasic, stil Băsescu ori Iohannis. Nu există o direcție clară, presiune, ultimatum, nume, calendar ori obiective concrete. E mai degrabă limbajul unui mediator total neimplicat decît al unui președinte care încearcă să impună o soluție.

Asta confirmă o tendință care se vede tot mai clar la Nicușor Dan: preferă să jongleze cu echilibre fragile și să evite asumările frontale. Nu se grăbește nicăieri, ci își activează celebra tactică a „răbdării strategice” pe care o folosea și la Primărie. Acele 45 de minute în care nu scria nimic la olimpiade. El este dispus să prelungească interimatul actualului Guvern cît e nevoie, pînă cînd partidele obosesc și cedează la negocieri. (Problema este că, în momente de criză politică, stilul acesta poate fi perceput ca slăbiciune sau indecizie.)

Necazul este că această reconstrucție politică pare blocată de un singur om: Ilie Bolojan, care, mai noui, se blindează cu sondaje aiuritoare, livrabile doar naivilor.
În ultimele săptămîni, relația dintre Nicușor Dan și Bolojan s-a deteriorat vizibil, iar semnalul decisiv a fost transmis chiar de președinte atunci cînd a anunțat public că nu îl mai ia în calcul pentru funcția de premier. Practic, șeful statului i-a retras legitimitatea de candidat la conducerea viitorului guvern.

Din acel moment, mesajul politic a devenit clar: problema nu mai este doar negocierea unei majorități, ci și eliminarea obstacolului reprezentat de Bolojan.

Pentru PSD, revenirea într-o formulă largă de guvernare devine mult mai dificilă atît timp cît Bolojan rămîne figura dominantă din PNL. PSD respinge doar un om din PNL, Bolojan respinge tot PSD. Astfel, mesajul lui Nicușor Dan către liberali pare unul subtil, dar foarte limpede: dacă vreți refacerea unei majorități stabile și accesul la guvernare, trebuie să vă rezolvați problema internă numită Ilie Bolojan.

De altfel, întregul ton al comunicatului prezidențial sugerează o strategie de presiune indirectă asupra PNL. Președintele evită orice referire personală la liderii politici și vorbește exclusiv despre „majorități”, „responsabilitate” și „formule viabile”. Tradus politic, asta înseamnă că problema nu mai este matematică parlamentară – pentru că o majoritate PSD-PNL-USR-UDMR există teoretic – ci una de leadership și compatibilitate între centrele de putere.

Iar Nicușor Dan pare să transmită că nu este dispus să împartă controlul executivului cu Bolojan.
În acest context, următoarele zile sau săptămîni ar putea aduce tensiuni majore în interiorul PNL. Dacă presiunea pentru formarea rapidă a unui guvern va crește, liberalii vor trebui să aleagă între menținerea lui Bolojan ca lider de facto și revenirea la putere într-o nouă mare coaliție susținută de Cotroceni.

Cu alte cuvinte, comunicatul aparent banal al președintelui ascunde de fapt un mesaj politic extrem de clar: refacerea vechiului arc de guvernare este posibilă, dar numai după scoaterea lui Ilie Bolojan din ecuația executivă.
Iar faptul că Nicușor Dan a ales să transmită acest semnal indirect, fără confruntare publică directă, spune multe și despre propriul său stil politic: evitarea conflictului frontal, combinată cu exercitarea unei presiuni tăcute asupra actorilor politici pînă cînd aceștia ajung singuri la soluția dorită de Cotroceni.

Săgeata de la finalul comunicatului: apelul său public transmite că, azi, partidele nu au dat dovadă de responsabilitate, de maturitate și nici nu au venit cu formule coerente și propuneri viabile.
Altfel spus, data viitoare veniți pregătiți cu adevărat. (Bogdan Tiberiu Iacob)