Ambele mandate prezidentiale, din perspectiva angajamentelor politice asumate, au stat sub semnul “reformei statului”. Un act de modernizare pe care seful statului si l-a asumat. Atat in aceasta calitate, cat si in cea de candidat. Un bilant provizoriu – pentru ca mai avem inca de parcurs o etapa destul de lunga a celui de-al doilea mandat – ne arata ca procesul anuntat cu atata fermitate nu este nici macar la inceput. Ce sanse realiste mai sunt pentru modernizarea statului?

Modernizarea statului este necesara. Nu exista roman cu capul pe umeri care sa conteste faptul ca o Constitutie facuta in urma cu douazeci de ani si revizuita in mare graba, in urma cu mai multi ani, este acum depasita. Nu fiindca viata unei Legi fundamentale este, in general, atat de scurta. Ci pentru ca Romania a traversat, in termen scurt, o perioada istorica destul de complicata, in care realitatile la care trebuie sa se raporteze Legea fundamentala s-au schimbat. Uneori, intr-un ritm ametitor. Sa fim de acord, deci, cu Traian Basescu asupra faptului ca avem nevoie de modernizarea statului si ca aceasta nu se poate produce decat printr-o noua Constitutie.

Daca ar exista, in acest sens, vointa politica – nu numai a staff-ului de la Cotroceni, ci si a partidelor politice de la ptuere si din opozitie – si, mai ales, daca initiatorii unui asemenea proiect s-ar bucura de un minimum de credibilitate in randul populatiei, atunci ar mai fi timp in acest ciclu politic pentru declansarea procesului de reformare a statului, prin modernizarea sa.
Dupa experienta istorica traversata de Romania moderna dar si pornind de la ceea ce am putut invata in ultimii douazeci de ani, cred ca suntem capabili sa raspundem mai intai la intrebarea daca ne dorim republica sau monarhie si, apoi, daca alegem republica, la intrebarea ce fel de republica vrem. Este clar ca o democratie participativa ar reprezenta o ciudatenie pe plan mondial. Nu sunt create conditii – poate vor fi, odata cu dezvoltarea Internetului – pentru ca intreaga populatie cu drept de vot sa paticipe la actul decizional. De aceea, avem nevoie de o democratie reprezentativa. In care Parlamentul sa joace rolul cheie ca institutie fundamentala a democratiei.

Dar ce fel de Parlament vrem? Si cat de important va fi rolul lui in viitor? Si care va fi raportul dintre puterile fundamentale ale statului? Eu, unul, cred ca ne-am inselat amarnic atunci cand, prin referendum, romanii au optat pentru sistemul de vot uninominal. S-a dovedit o catastrofa. Cel putin in formula utilizata, in care sistemul este o struto-camila. Probabil va trebui sa revenim la votul pe liste ori sa utilizam votul uninominal intr-un singur tur de scrutin. Ceea ce ar reduce la doua numarul de partide politice. S-a demonstrat ca stabilitatea politica este asigurata in primul rand prin Parlament, in timp ce institutia prezidentiala, care este doar o parte a Executivului si nimic mai mult, este un factor de instabilitate. Cu sau fara Basescu. Ca atare, ar fi necesara o republica parlamentara. In care Presedintele sa aiba mai mult un rol decorativ.

Dar este oare cineva cu adevarat interesat de modernizarea statului? Sau mai asteptam patru ani? Si, eventual, un nou Presedinte lovit de ambat?(Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)