Parlamentul României e convocat mâine, în ședință comună, pentru a vota cel mai important act al momentului, declararea stării de alertă în baza noii legii adoptate săptămîna trecută în regim de urgență. Un vot de rîsul curcilor, din cauza unui mic element pe care guvernanții nu l-au sesizat nici pînă acum – foarte probabil o capcană abilă întinsă de PSD – și care atrage nulitatea stării de alertă.

Să amintim pe scurt cîteva dintre aberațiile perioadei.
Săptămîna trecută, guvernul a trimis pentru a fi votată în regim de urgență în parlament o lege care s-a dorit a fi una cu dedicație pentru actuala pandemie, de aici și numele Covid 19 care apare în denumirea ei.

În parlament, legea, extrem de prost făcută de guvern, a fost amplu modificată de aleși, o droaie de amendamente fiind livrate chiar de către cei ai PNL, oarecum paradoxal avînd în vedere că legea era pritocită de propriul partid.

Numai că, la un moment dat, a apărut un paradox legislativ. Amendamente introduse au mers pînă la definirea stării de alertă și la procedura declanșării ei.
Astfel, s-a stabilit că ea poate fi declarat pentru maxim 30 de zile, are nevoie de aprobarea Parlamentului, iar acesta poate opera modificări în măsurile preconizate de guvern, spre deosebire de starea de urgență, unde decretul prezidențial poate fi aprobat sau respins, dar nu ajustat.

Pe de-o parte, vorbim de un paradox pentru că am ajuns să avem trei acte normative care reglementează același subiect, starea de alertă. Vorbim de OUG 21/2004, cu modificările ulterioare, de legea 55/2020 votată săptămîna trecută și de OUG 68/2020 care, atenție, nu a fost încă aprobată de parlament. Iar Parlamentul, conform Constituției, poate nu doar să respingă OUG în cauză, dar poate include în legea de respingere și reglementări ținînd de măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei. Ceea ce înseamnă că respingerea OUG 68, dată ca sigură de liderul UDMR, Kelemen Hunor, ar arunca în aer comitetul pentru situații de urgență care a elaborat hotărîrea de guvern privind declararea stării de alertă.

Asta nu e nimic, însă.

Cel mai spectaculos aspect e altul: conform programului oficial, Parlamentul României va trebui mîine să voteze, în ședința comună, Hotărîrea de Guvern 394/2020 publicată în Monitorul Oficial din 18 mai.

Și aici intervine micul element de care vorbeam mai sus: conform Constituției și legislației existente în acest moment, Parlamentul României NU se pronunță în vreun fel pe hotărîrile de guvern.

HG pot fi contestate în Justiție, în contencios administrativ, dar nu pot fi cenzurate de Parlament, pentru că ar echivala cu încălcarea separației puterilor în stat.

Ce ne spune Constituția?

ARTICOLUL 108
(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.
(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.

Legea privind organizarea și funcționarea Guvernului României stipulează, de asemenea, la articolul 26 ”În exercitarea atribuțiilor sale, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor”.

Deci, chiar dacă HG 394/2020 ar organiza executarea legii 55/2020, ea tot nu poate ajunge la votul Parlamentului.

Mîine, Parlamentul României fie se va opri la timp pentru a nu crea o premieră absolută post-decembristă, fie va da un vot ilegal în deplină cunoștință de cauză.
Un vot ale cărui consecințe sunt greu de estimat în acest moment.

Nu e exclus ca parlamentarii PSD să fi întins o capcană guvernului liberal; dacă e așa, acesta a căzut cu toată greutatea în ea, dovadă simplul fapt că pînă acum nimeni nu a făcut scandal pe această temă. (Bogdan Tiberiu Iacob)