Pentru început, sunt nouă. Nouă persoane care au solicitat, în mod oficial, să le fie ridicat titlul de doctor. Nu în medicină. Ci doctor la Academia de Informații. Academia SRI. Nouă persoane renunță la doctoratul lor. Să nu își imagineze cineva că aceasta este vreo formă de protest. Că cei nouă ar renunța la doctorat pentru a atrage atenția opinie publice naționale și internaționale că, în România, nu sunt respectate drepturile omului. Sau că serviciile secrete beneficiază de puteri atât de mari, încât democrația este în pericol. Sau în semn de protest pentru că aceleași servicii secrete încalcă legea, infiltrând Parlamentul, Executivul, Justiția și sindicatele cu ofițeri acoperiți. Nici vorbă de așa ceva. Dar atunci de ce renunță la doctorate?
Ei bine, acest prim val, pentru că vor urmă și altele, de indivizi care renunță la doctorate obținute sub pălăria Academiei SRI este generat de plagiat. Toți au plagiat. Toți au fost prinși că au plagiat. Ei nu sunt pur și simplu persoane care au săvârșit un furt intelectual, se căiesc pentru asta și încearcă cumva să repare lucrurile. Nici vorbă. Ei au fost prinși. Sunt primii dintre cei prinși. Vor urma mulți alții.
Pentru că, la Academia Serviciului Român de Informații, doctorii se făceau pe bandă rulantă. Prin furt. Tot pe bandă rulantă. Codul Penal pedepsește, cum este și firesc, furtul intelectual. Pentru că autorul nu numai că și-a însușit, în mod ilegal, munca și meritele altuia. Dar a și beneficiat, în felurite modalități, de acest furt. Cei mai mulți au obținut, în baza furtului, bani pe care nu îi meritau lună de lună, timp de doi ani, din partea statului, după care au obținut demnități și funcții pe care nu le meritau. Plătite tot din banii statului. Nu este o simplă infracțiune, ci o infracțiune premeditată și continuată. Însoțită de alte infracțiuni.
Dar cine sunt reprezentanții de marcă ai primului val? Le vom afla numele și veți fi de acord cu mine că această practică, patronată de SRI prin Academia SRI, a pus și pune în pericol siguranța națională. Iată, în continuare, dovada.
Unul este Bogdan Licu. La data furtului intelectual, adică a plagiatului, în 2011, era nici mai mult, nici mai puțin decât membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Parte a ceea ce numim creierul justiției independente. Iar astăzi, este nici mai mult, nici mai puțin decât procuror general al României. Un hoț, care îi anchetează pe alți hoți sau presupuși hoți, pretinde că este magistrat și că împarte dreptatea. Tăind și spânzurând. Altul este Mihai Stănișoară. Deputat în anul hoției, tot 2011, și, mai mult decât atât, președinte al Comisiei de Ordine Publică și Siguranță Națională a Camerei inferioare a Parlamentului. Apoi, consilier prezidențial al lui Traian Băsescu. În timpul liber, deontolog. Și, de fapt, un hoț și nimic mai mult. Și altul, un domn Daniel Andrei Moldoveanu, despre care am mai avut ocazia să scriu, care a fost nici mai mult, nici mai puțin, în calitatea sa de hoț, șef al Comunității Naționale de Informații aparținând Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Staroste peste serviciile secrete și mâna dreaptă a lui Traian Băsescu. După cum se vede, fostului președinte îi făcea plăcere să lucreze cu pirați ai doctoratelor. Și pentru ca să nu existe cineva care își imagineze că acest caz, al lui Daniel Moldoveanu, este o simplă întâmplare, iată că un alt fals doctor s-a dovedit a fi Romeo Raicu, un alt colaborator apropiat al lui Băsescu, vicepreședinte PDL, fost președinte al Comisiei de control a activității Serviciului de Informații Externe.
Ajunge? Dacă nu ajunge, sunt gata să continui oricând și pe oricât de multe pagini. Ceea ce mi se pare, însă, esențial este că, cel puțin o parte a binomului, iată, se dovedește a fi coruptă. Până în măduva oaselor. Chiar și din această perspectivă, a diplomelor de doctorat.
Oare nici aceasta nu este o vulnerabilitate la adresa siguranței naționale? Oare cine trebuie să se sesizeze nu se sesizează nici acum, când, iată, primul val, alcătuit din nu mai puțin de nouă persoane, toți demnitari – eu am dat mai sus doar câteva exemple –, recunoaște implicit furtul intelectual și uzul de furt? Și încearcă, cu disperare, să renunțe la titlul de doctor. Cu alte cuvinte, au furat, au beneficiat ani de zile de furt, au încasat bani, au ocupat funcții și demnități și, când sunt prinși, își imaginează că pot să se salveze pur și simplu, renunțând la titlul de doctor obținut ilegal. Ei bine, așa ceva nu se poate. În cazul fiecăruia, o comisie abilitată de lege se va pronunța. Furtul va fi abia atunci recunoscut și atestat oficial. După care ar trebui să se pună în mișcare justiția. Dacă avem așa ceva.
Dar, până se pune în mișcare justiția, ce ar trebui să facă întâiul stătător al Serviciului Român de Informații, instituție care a patronat fărădelegea? Ei bine, domnul Eduard Hellvig, care reprezintă, în calitate de director, Serviciul Român de Informații, are obligația să afle cine sunt vinovații. Și, din nou, se va lovi de principalul său colaborator, generalul cu patru stele, Florian Coldea. Și oare, din nou, i se vor înmuia picioarele domnului Eduard Hellvig? (Sorin Roșca Stănescu)