Se spune că Dumnezeu răspunde tuturor rugăciunilor. Doar că, uneori, răspunsul e ”nu”. O zicere înțeleaptă, la care președintele Klaus Iohannis ar trebui să mediteze (scuzați jocul neintenționat de cuvinte) adînc, mai înainte de a convoca referendumul pe justiție. Nu de alta, dar există un mare risc, în cifre și date, ca el să intre în istorie drept groparul justiției.

Să o luăm metodic.
Există în acest moment două mari dispute legate de referendumul anunțat de președinte.
Prima ține de formularea întrebării, pînă acum neexistînd în spațiul public vreo variantă cît de cît satisfăcătoare. O întrebare prea generală ar echivala cu apa de ploaie, una foarte concisă e greu de identificat, se pare. În plus, forma întrebării ar putea genera conflicte în chiar tabăra susținătorilor anticorupției, USR-PLUS, spre exemplu, clamînd obligativitatea unei conexiuni cu a lor campanie ”fără penali”.
A doua mare dispută ține de șansele referendumului de a fi validat, destul de slabe, în condițiile în care sondajele indică o prezență sub 30% la alegerile europarlamentare.

Or, dacă referendumul lui Iohannis nu e validat, mesajul care se va transmite indirect va fi lipsa de interes a românilor pentru tema anticorupției, în pofida a ce se tot afirmă de ani și ani de zile de la diverse tribune autohtone. Iar asta va fi o lovitură extrem de grea pentru justiție, în ansamblu. Reamintim, doar în treacăt, că celebra campanie Mani pulite din Italia a funcționat atît timp cît sondajele relevau o solidă susținere din partea cetățenilor. O susținere care a început să scadă la un moment dat și care a dus la eșecul final al operațiunii.
Există, însă, și un al treilea aspect, aproape cu desăvîrșire absent din dezbaterea publică, dar care e foarte posibil și terifiant, totodată: dacă – validat ori ba – referendumul lui Iohannis va consfinți un procent mai mare de ”Nu” decît de ”Da”?

Să analizăm puțin cifre și date.
Acum cîteva săptămîni, Autoritatea Electorală Permanentă informa oficial că numărul cetățenilor cu drept de vot este de 18.937.258.

Pentru a fi validat, referendumul trebuie să întrunească minim 5.681.177 voturi.

Pentru ca tema președintelui să fie, la rîndul ei, validată, e necesar un număr de minim 2.840.588 de voturi cu ”Da”.
Există sau nu acest număr de votanți? Iată întrebarea al cărei răspuns îl poate îngropa pe președinte, dar și campania anticorupție.

În analiză contează foarte mult faptul că am avut recent un referendum cu o temă, de asemenea, de mare interes, cel puțin pentru români, și cifrele sale ne pot ajuta să ne facem o imagine.
Referendumul pentru familie se spera să aducă un număr consistent de votanți în condițiile în care, ne place sau nu, românii sunt cel mai homofob popor din UE, conform datelor Eurostat.
Un referendum susținut, totodată, de cultele celei mai religioase țări din UE (89% din populație).

La referendum au venit, însă, doar 21,10%, adică 3.857.308 votanți. Dintre aceștia, doar 3.531.732 au spus ”Da”, adică 91,56%.
2% dintre voturi au fost anulate, adică media obișnuită a scrutinurilor de la noi.
În 2014, la alegerile europarlamentare au votat 32,44% dintre români, adică 5.556.783 voturi valide, dintr-un total de alegători de 18.285.509, dintre care peste două milioane au votat PSD. (345.011 voturi, aproape 5%, au fost nule.)

Un procent de 32,44% care ar scădea cu 1,2 unități în acest moment chiar dacă s-ar prezenta exact același număr de oameni la vot, pentru că azi avem 18.937 258 alegători, conform anuțului AEP din această lună.
Va fi mai mare numărul de votanți în mai decît acum cinci ani? Nu vom ști cu precizie decît atunci, dar sondajele și analizele la rece indică o prezență sensibil mai scăzută, una care se face simțită la nivelul întregii UE și provoacă, deja, îngrijorări masive. Asta, în primul rînd pentru că cetățenii uniunii și-au pierdut încredințarea că votul lor contează.
Se vorbește, la noi, de o prezență de cca.27% și numai vreun eveniment cu adevărat spectaculos ar putea-o spori.
Referendumul, din nefericire, nu se prea califică între asemenea evenimente, în opinia noastră.

Un element extrem de important: în toamnă, singurul partid care s-a pronunțat împotriva referendumului a fost USR (PLUS încă nu exista), restul formațiunilor fiind mai degrabă favorabile familiei tradiționale, începînd cu cele de la guvernare, care au convocat, de fapt, scrutinul și terminînd cu PNL ori UDMR.
Și totuși, prezența a fost de 21%.

Ce se va întîmpla cu un referendum a cărui tematică atinge dramatic – în sens negativ – majoritatea factorilor principali ai mobilizării electorale, aleșii locali ai partidelor?
Ce se va întîmpla cu un referendum care ar fi solid contestat de partidul care se estimează că va aduce cei mai mulți votanți la urne, PSD?
La fel și de ALDE și, foarte probabil, de UDMR.

Fără doar și poate, mesajele interne ale partidelor pomenite vor transmite membrilor fie interdicția de a vota la referendum, rezumîndu-se la listele electorale, fie recomandarea de a vota ”Nu”.
Cu tot cu voturile PSD, ALDE ori UDMR, familia tradițională a fost susținută, cum spuneam, de 3,5 milioane de alegători.
Se va trece pragul fatidic de 2.840.588 pentru a obține majoritatea favorabilă întrebării președintelui, chiar și dacă scrutinul nu ar fi validat?
După cum reiese destul de clar, șansele sunt realmente slabe.

Doar 700.000 de voturi deturnate față de astă toamnă ar putea provoca un cataclism.
De aici întrebarea-cheie: ce impact ar avea asupra societății, ori a cancelariilor vestice un rezultat care ar releva că cei mai mulți români au votat împotriva anticorupției?
Și ce ar mai rămîne, după un potențial eșec catastrofal, din cariera politicianului Klaus Iohannis?
Nu de alta, dar ne mai amintim cazul unui alt președinte care și-a organizat singur, acum 30 de ani, manevra care ar fi trebuit să-i asigura susținerea poporului, dar și-a semnat, de fapt, propria condamnare. (Bogdan Tiberiu Iacob)