CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

Adevărata miză a bătăliei lui Mircea Diaconu

3 comentarii / 3704 vizualizări / 25 martie 2014

Actorul pare să joace, de cîteva zile, rolul lui Don Quijote, agresorul morilor de vînt, numai că, analizînd cazul Mircea Diaconu mai în profunzime se întrevede o miză de-a dreptul uriașă, care poate influența major foarte multe cariere politice.

La o primă vedere, lupta lui Mircea Diaconu pentru dreptul de a candida independent e aiuritoare, din moment ce a pierdut, deja, bătălia în justiție și a fost declarat incompatibil, pierzînd și fotoliul de senator și candidatura la PE pe listele liberale. Ba, a scăpat la mustață și de pușcărie.

Unii nu știu să piardă, ești tentat să spui.

E clar că Biroul Electoral nu va face decît să se conformeze rigorilor legii și să îi respingă candidatura; și atunci, la ce bun atîta energie, bani și nervi cheltuiți de pomană? Doar pentru un pic de publicitate?

Și de ce s-au repezit să îl ajute atît de prompt Antenele lui Voiculescu, dar și oameni din PSD, PC, PNL- da, chiar și din partidul care l-a ras de pe liste?

De ce însuși premierul Ponta s-a arătat binevoitor față de campania sa, după ce, am aflat, tot el l-a considerat acum doi ani nepotrivit să candideze pe listele USL?

Unii observatori susțin că Diaconu ar urma să pună PNL într-o lumină proastă, alții că se vrea folosirea lui pentru a afecta imaginea justiției per ansamblu, acea justiție care nu lasă oamenii de valoare să candideze.

E posibil să fie așa, deși liberalii au înregistrat, mai degrabă, un cîștig de imagine dovedind intransigență și rigoare în aplicarea deciziilor justiției.

În plus, Diaconu nu e chiar Maica Tereza a politicii, mai degrabă un oportunist și un traseist feroce care se chinuie să parvină încă din 22 decembrie 1989, cînd, sosit în clădirea C.C. de mînuță cu nevasta, prinsese un loc în guvernul de 20 de minute al lui Ilie Verdeț. Mai apoi s-a lipit de Alianța Civică, a trecut la Alternativa 2000 a lui Varujan Vosganian, a încercat o candidatură la primăria Capitalei, a trecut la PD, care l-a trimis într-o sinecură la CNA, iar mai apoi s-a reorientat către PNL, pe care l-a părăsit zilele trecute. Traseismul e aproape boală de familie: prin 1999, tătînele Victor Diaconu, președintele PD Vlădeni-Argeș, trecea cu întreaga organizație la liberali, lăsîndu-și fiul să mai adaste la democrați o perioadă.

Revenind, care ar fi, totuși, mobilul real al luptei lui Mircea Diaconu?

În opinia noastră, există o singură ipoteză care ar satisface cam toate semnele de întrebare.

 

E vorba de oportunitatea rezolvării unei amenințări cumplite pentru un mare număr de politicieni ai momentului, aceea de a-și pierde, pentru ani buni, contactul cu politica de vîrf.

 

Cazul Mircea Diaconu e viu disputat în principal din cauza unor formulări dubioase din legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, care permit interpretări diverse.

 

Se spune, astfel, la art.25, că ”Persoana eliberata sau destituita din functie potrivit prevederilor alin. (1) sau fata de care s-a constatat existenta conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decazuta din dreptul de a mai exercita o functie sau o demnitate publica ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu exceptia celor electorale, pe o perioada de 3 ani de la data eliberarii, destituirii din functia ori demnitatea publica respectiva sau a incetarii de drept a mandatului”.

 

Patru cuvinte, ”cu exceptia celor electorale”, par să indice că funcțiile eligibile nu intră sub incidența legii, deci Mircea Diaconu ar putea candida liniștit.

 

Numai că următoarea propoziție spune ”Daca persoana a ocupat o functie eligibila, nu mai poate ocupa aceeasi funcție pe o perioada de 3 ani de la încetarea mandatului” ceea ce reintroduce și funcțiile eligibile în malaxor.

 

Nu e prima, nici ultima oară cînd legile românești par redactate cu picioarele.

De astă dată, însă, soluționarea cazului Diaconu va anunța dacă toți ceilalți politicieni aflați în situația lui vor avea parte de tratament similar.

 

Or, ANI a identificat zeci de parlamentari în actuala legislatură – 32 dintr-un foc, luna trecută – care ar fi incompatibili. Lor li se adaugă alți politicieni din afara parlamentului; ce fac aceștia dacă se aleg cu interdicție pentru toate funcțiile importante, numite ori alese?

Pentru parlamentarii actuali, spre exemplu, o interdicție de trei ani îi duce peste termenul viitoarelor alegeri, ceea ce înseamnă că vor candida iar abia în 2020.

În principiu, scandalul amorsat de Diaconu, cu sprijinul mai mult sau mai puțin fățiș al unor partide politice, ar putea forța CCR să dea o interpretare clară și definitivă controversatei legi 176/2010.

 

Ce se întîmplă, însă, dacă aceasta dă dreptate ANI?

În acest caz, există o singură variantă pentru salvarea politicienilor cu probleme.

 

Modificarea legii 176, astfel încît funcțiile eligibile să fie scoase de sub incidența acesteia.

În sprijinul acestei schimbări se va aduce uriașul număr de semnături adunate de Mircea Diaconu, incluzînd pe cele ale unor personalități de prim rang, în favoarea unei ”victime a sistemului”.

Nu ar mai fi dorința unor politicieni oneroși de a-și securiza carierele, precum s-au interpretat alte încercări de modificare a legilor anti-corupție, ci voința populară. În fața dorinței societății – aceeași societate care a anulat rezultatul alegerilor din Ucraina în aplauzele vesticilor – , ambasadelor occidentale, spre exemplu, le-ar veni mai greu să reacționeze.

 

Interesant de observat, cele 100.000 de semnături de care Diaconu are nevoie pentru tentativa de a candida sunt exact cîte prevede Constituția, la art.71 alin 1 pentru inițiativa legislativă cetățenească.

Juridic, cele peste 100.000 de semnături strînse deja de Diaconu nu se pot converti automat în semnături pentru modificarea legii, dar constituie o solidă bază de pornire, moral vorbind, pentru a doua etapă a luptei actorului, aceea de corectare a imperfecțiunilor sistemului, cum el însuși afirmă în ultimele apariții (generos) televizate.

Odată ajunsă în parlament, în premieră absolută, o inițiativă cetățenească, cum ar avea aleșii nației inima să nu o voteze în regim de urgență? Mai ales că le rezolvă o problemă majoră, aceea a prezervării carierelor politice chiar și după ce au fost prinși cu mîța incompatibilității în sac. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

3 Comentarii

  1. Bogdan Tiberiu vede demersul actorului ca pe un rol bine regizat , el vede si regizorul, mai putin conspiratia impotriva valorilor nationale. Felicitari.

  2. Demy: usor ci pianul pe scari. Un actor bun, nu atrage dupa sine si un politician vivace. Domnul Diaconu a dovedit asta. Valorile nationale in tara noastra s-au nascut si au murit pe scena sau in fata manuscriselor. Putine au ingramadit bancile Parlamentului. Si atunci cand au facut-o, au facut-o cu demnitate si cu o singura voce. Regret pt involutia domnului Diaconu – un mare actor/un politician mediocru, care ar fi trebuit sa nu se amestece in „politichie”.

  3. Singura televiziune care a pus problema exact ca dvs.,cu initiatoarea legii de fata ,a fost B1!!!Bineinteles legea a fost gandita corect si just dar a fost modificata de Parlament( in propria favoare!)

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998