Mulți observatori vor fi remarcat deja ezitările stranii ale PSD vizavi de alianța cu PNL și PC: ba e de acord cu ea, ba nu e, ba e oportună după locale, ba acum. Motivul acestui tango e simplu și poartă un nume: Mircea Geoană.

În noiembrie anul trecut, PSD dădea semnale că nu ar fi total dezinteresat de o alianță cu PNL înregistrată la tribunal, dar numai după localele de anul viitor. A urmat un soi de balet straniu pe marginea acestui subiect, un pas înainte – unul înapoi, pînă cînd PC a rupt alianța cu social-democrații și a lansat una nouă, cu PNL. Ulterior, Ponta și-a manifestat dispoziția pentru o alianță cu noua ACD, dar lucrurile tot nu sunt limpezi, iar PSD – partidul lance de altădată – lasă impresia că nu prea știe ce vrea, deși vocile grele ale partidului, cu Iliescu și Năstase în frunte, salută deschis ideea de alianță.

Explicația misterului ar putea fi următoarea, conform unor surse din partid: în PSD se pregătește un nou scandal, care ar putea impieta direct asupra alipirii social-democraților la ACD. Mai precis, plecarea lui Geoană la PC, unde îl așteaptă fotoliul de președinte, e ca și bătută în cuie, la începutul sesiunii din februarie, șeful Senatului fiind pregătit să amorseze un nou conflict, în zilele următoare, care să îi aducă necesara excludere.

Practic, se pare că s-a creat un soi de cerc vicios, pentru că Geoană e conștient, la rîndul lui, că dacă nu pleacă înaintea încheierii unei alianțe, politice ori juridice, între PSD și ACD, protocolul care se va încheia va interzice unui partid semnatar să accepte foști membri ai altui partid semnatar. Ceea ce, în caz de excludere din PSD, l-ar cam lăsa ”singur” pe lume, cu opțiunea PDL sau UNPR.

Dat afară, însă, înaintea constituirii de facto a alianței și în absența vechiului protocol cu PC, Geoană se poate înscrie liniștit la conservatori, fără ca PSD să poată obiecta în vreun fel
Marea problemă e că, ulterior, liderii din Kiseleff vor fi nevoiți să participe la negocieri cu o alianță din care va face parte și ”junghiul” Geoană, lucru, să recunoaștem, destul de incomod. În plus, după plecarea lui Geoană, PSD ar putea revendica șefia Senatului, pentru a-o da altui pesedist, dar nu e clar ce atitudine va adopta față de chestiune actuala putere, care deține majoritatea. Comic ar fi să îl ajute pe Geoană să-și păstreze postul, prin tergiversări ori alt tertip, ceea ce ar încurca PSD de-a binelea.

În fine, e foarte posibil ca fostul lider al PSD să fie urmat și de alți cîțiva parlamentari ai partidului, ceea ce va ajuta PC să-și constituie propriile grupuri parlamentare. Din acel moment, situația politică ar începe să semene cu cea din 1992, cînd cel mai important partid de opoziție, PNL, a ales să iasă din CDR și să meargă, orgolios, pe cont propriu în alegeri. Imediat după decizie, un grup de liberali nemulțumiți au format un partid liberal mai mic, care a intrat în CDR, urmarea fiind că fugarii au devenit parlamentari, în timp ce PNL a fost dur sancționat de electorat pentru trădarea alianței, și a ratat parlamentul, revenind în genunchi, la CDR, în 1996. Între timp, însă, cel mai puternic partid devenise PNȚCD.

Desigur, PSD-ul actual nu se compară cu PNL-ul lui Radu Câmpeanu, dar percepția în ochii electoratului ar putea fi similară, cu niște costuri deloc de neglijat pentru social-democrați. S-ar putea ca acesta să fie, deci, motivul pentru care PSD pare mai degrabă că trage de timp decît să își clarifice poziția față de noua alianță, o strategie care nu e limpede dacă va ajuta sau, dimpotrivă, va dezavantaja partidul lui Iliescu. (Bogdan Tiberiu Iacob)

PS: Scenariul infantil aruncat azi în media, legat de o așa-zisă capcană întinsă de Voiculescu lui Geoană pentru a obține șefia Senatului pentru sine nu e decît o glumă proastă, credem noi, sau o intoxicare controlată venită din anumite sfere, menită să bage fitile între cei doi politicieni. Cum Geoană tocmai a avut, azi, o nouă rundă de negocieri de taină cu Voiculescu, e greu de crezut că manevra a reușit…