CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9487 RON DOWN | 1 USD = 4.3767 RON DOWN | 1 GBP = 5.8121 RON DOWN

Adevaratul urmas al lui Traian Basescu

0 comentarii / 1214 vizualizări / 25 aprilie 2013

Unul dintre multele paradoxuri mioritice face, în acest moment, ca adevăratul urmaș al abuzivului președinte Traian Băsescu să se contureze exact în persoana celui care l-a criticat cel mai vehement de-a lungul timpului. Altfel spus, cine l-a demascat cel mai tăios drept un anti-democrat face tot posibilul să ajungă exact în poziția acestuia, pentru a aplica exact metodele acestuia, după cum vom arăta în cele ce urmează.

În ultima perioadă, cele mai dure acuzații care i se aduc lui Crin Antonescu de către nemulțumiții din PNL este că el și camarila sa nu văd înaintea ochilor decît fotoliul de șef al statului, fiind gata, pentru asta, să sacrifice orice.
Greu să-i contrazici, cînd se vede cu ochiul liber obsesia aproape bolnăvicioasă a lui Antonescu.

E, totuși, ceva rău să-ți dorești funcția supremă în stat cînd ești lider politic?
Desigur că nu.

Altceva e rău.

Și, din acest punct de vedere, jos pălăria pentru o observație excelentă făcută de Călin Popescu Tăriceanu într-o emisiune la B1TV și care arată mai limpede ca orice altceva care e, de fapt, fondul problemei.

Concret, Tăriceanu crede că este o greşeală ca PNL să considere câştigarea alegerilor prezidenţiale drept cel mai important proiect.

„Foarte mulţi dintre colegii mei sunt marcaţi şi convinşi că proiectul cel mai important în acest moment este câştigarea alegerilor prezidenţiale. Eu cred că este o greşeală. Care este avantajul PNL dacă din 2014 dă preşedintele României? Este un avantaj în sensul percepţiei publice, în sensul că este un partid tare care reuşeşte să impună o persoană la Preşedinţia ţării. Şi după aceea ce urmează? Dacă viitorul preşedinte al României va înţelege litera şi spiritul Constituţiei şi să fie o persoană echidistantă faţă de partide, neutră, să joace un rol de moderator în contrast cu ceea ce a făcut Traian Băsescu, deci dacă vrem să avem un alt preşedinte decât tipul Băsescu, un alt tip de preşedinte din momentul alegerii PNL nu mai are niciun fel de avantaj. Eu cred că pentru un partid în România ca să-şi impună proiectele cel mai important post este cel de prim-ministru”, a declarat Tăriceanu.

Un raționament impecabil, care scoate la iveală dedesubturile nu tocmai oneste ale luptei grupării Antonescu pentru cucerirea Cotrocenilor.

Într-adevăr, dacă prin modificarea corectă, în beneficiul democrației, a Constituției s-ar reduce posibilitatea președintelui de a mai comite abuzuri, de a interfera în activitatea altor instituții, dacă s-ar trece controlul serviciilor secrete complet la parlament șamd miza acestei funcții ar scădea dramatic.
Într-un sistem în care președintele ar avea doar rolul de reprezentant extern și de arbitru al puterilor statului, așa cum lasă impresia că doresc PNL și PSD, ar fi mult mai interesantă bătălia pentru acapararea pîrghiilor guvernamentale.
Nici vorbă de așa ceva, însă, la Crin Antonescu. Ba chiar, el lasă impresia că e gata să sacrifice jumătatea liberală a guvernării doar pentru a-și realiza visul.

De ce s-ar agita în halul ăsta liderul PNL și ai săi secunzi din conducerea partidului?
Mult mai probabil e că ei sunt conectați la o altă perspectivă politică.

În 2004, să ne amintim, în interiorul alianței PNL-PD, liberalii, ca partid mai mare, obținuseră în alegeri o paritate de cca.3 la 2 pe listele parlamentare, în raport cu democrații.
A fost suficient un singur lucru însă – victoria lui Băsescu la prezidențiale – pentru ca roata să se întoarcă dramatic, în scurt timp, deși PNL deținea șefia guvernului și integrarea în UE dusese la o perioadă de prosperitate economică regretat azi de mulți. Tocați de DNA, ANI, CNSAS și de alte instituții băsesciene, confruntați cu dezertări masive, liberalii s-au prăbușit.

După numai doi ani, cînd se punea problema participării comune la alegerile pentru PE, PD solicita deja o paritate de 2-1 în defavoarea PNL, proporțională cu schimbarea efectivă a raportului de putere în interiorul DA.
Nici măcar aruncarea PD peste bordul guvernării nu a schimbat lucrurile, iar democrat-liberalii și-a păstrat dimensiunea în raport cu foștii parteneri pînă la alegerile de anul trecut.

E greu de imaginat că Antonescu și liberalii săi visează altceva în momentul de față.
Cu șeful PNL ajuns la Cotroceni, cu serviciile secrete pe mînă, cu un partid puternic în spate, liberalii nu pot decît să spere chiar într-o schimbare a majorității parlamentare și într-o preluare totală a puterii.

Criticîndu-l din sculare în culcare pe dictatorul Băsescu, candidatul (încă) al USL se antrenează de zor pentru exact același rol, fără a da cel mai mic semn concret că ar avea de gînd să se distanțeze efectiv de metodele acestuia.

Cine contestă observația lui Tăriceanu și raționamentul expus în materialul de față nu are decît să-și amintească un caz asemănător ca date primare, dar extrem de diferit de facto, anume cel al lui Adrian Năstase.

Stabilit încă după alegerile din 2000 drept virtual candidat prezidențial în 2004, acomodat fără probleme cu această postură care îi plăcea, Năstase a descoperit, totuși, la jumătatea mandatului că poziția de premier e mai tentantă decît cea de președinte.
Care erau factorii care conduseseră la această concluzie?

Simplu: pe de-o parte existența unei guvernări solid susținute în parlament, cu o opoziție mai mult de decor, pe de alta pasivitatea înțeleaptă a președintelui Ion Iliescu, cel care se retrăsese într-un rol mai mult decorativ la Cotroceni, așa cum, poate, ar fi și de dorit. Doar cînd anumite vagoane săreau grosolan de pe șine mai intervenea și președintele, în rest aveam liniște.
(De altfel, acest tip de atitudine a favorizat, ulterior, prin comparație, asumarea abilă a profilului de președinte-jucător de către Traian Băsescu)
Realizînd că a fi președinte ”ca la carte” nu prea corespunde ambițiilor sale de politician activ, Năstase decide să își conserve la maxim statutul de premier atotputernic și lansează teza alegerilor anticipate în 2003, la care PSD era marele favorit. Că Iliescu s-a opus acestei propuneri e altă poveste, important e substratul poveștii. Aflat exact în poziția de favorit ca și Antonescu, azi, Năstase a arătat atunci ce înseamnă să nu fii neapărat orbit de perspectiva unei funcții atît timp cît ea nu se prezenta chiar atît de ademenitor. La fel cum se prezintă ea și azi, din perspectiva modificării Constituției, cu liderul PNL la pupitru.

În concluzie, dacă Antonescu ar fi interesat de o carieră de autentic bărbat de stat nu ar ”trage” atît de disperat de președinția țării, ci s-ar preocupa mult mai mult de mersul guvernării. De ce anume a promis partidul său alegătorilor și e tot mai departe de a se realiza.
Deselor baloane de încercare lansate dinspre PSD legate de o candidatură a lui Ponta la Cotroceni, Antonescu le-ar putea răspunde fluturînd eventualitatea unui schimb fără probleme, în sensul preluării palatului Victoria, permisă de protocolul USL. Nici vorbă de așa ceva însă.
Cu fălcile încleștate, tot mai nervos și mai lipsit de charisma de odinioară, Crin confirmă pas cu pas că nu se visează altceva decît al doilea Băsescu. Cu toate metodele lui neortodoxe și cu marja lui de nepermise manevre politice.
Îl trădează pînă și fascinația exercitată asupra lui de către Viktor Orban, noua spaimă a Europei.

Ca și în cazul lui Năstase, s-ar putea, însă, ca socoteala liberală de acasă să nu se potrivească cu cea din tîrg.
Pentru că de calculele PNL sunt conștienți și pesediștii, vulpi prea bătrîne pentru a risca să împărtășească soarta liberalilor de după 2004. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *