În ultimul timp, mass-media occidentală a speculat asupra situației fostului ministru de externe al Chinei, Qin Gang. După o scurtă dispariție, Qin a fost înlocuit de către Wang Yi, care anterior mai ocupase această funcție, în timp ce toate referințele la Qin au fost eliminate de pe site-ul Ministerului de Externe al Chinei. În mod natural, unii comentatori descriu această situație ca fiind o „epurare” și o prezintă în cel mai negativ mod posibil, oferind diverse interpretări cu privire la soarta sa sau la ceea ce s-ar fi putut întâmpla. Aceasta face dificilă descifrarea adevărului în această privință, se arată într-o analiză difuzată azi de Russia Today.

În mod obișnuit, mass-media occidentală iubește o poveste de „dispariție” din China, de obicei pentru că le permite să se aplece asupra unui discurs negativ despre comunism și să înfățișeze un stat brutal care poate înlătura pe oricine fără întrebări, prin arest, execuție sau exil. În timp ce în Occident, figuri publice și politicieni prinși în scandaluri pot alege să se țină departe de media, în cazurile similare din China, fiecare dezvoltare este interpretată de mass-media occidentală ca fiind o epurare comunistă controlată de stat asupra persoanei în cauză. Alte exemple în acest sens îi includ pe Jack Ma de la Alibaba și pe jucătoarea de tenis Peng Shuai. „Profilul scăzut” al acestora este întotdeauna considerat a fi arbitrar, mai degrabă decât voluntar.

Ceea ce mass-media adoră să ignore, totuși, este că China are o abordare mult mai cultural sensibilă a „prezenței publice” decât Occidentul. În timp ce, practic, fiecare cultură din întreaga lume acordă importanță prestigiului public în diverse grade, China și țările asiatice duc acest lucru la un nivel foarte înalt, datorită moștenirii culturale a confucianismului, care pune accent pe aparența virtuoasă și menținerea onoarei numelui familiei și, prin urmare, este mult mai ușor să ieși din spațiul public, chiar și pentru abateri minore, decât ar fi în Occident. Chinezii sunt, mai presus de toate, mult mai sensibili și mai atenți la ceea ce declară public decât occidentalii.

În timp ce un posibil scandal în care ar fi fost implicat Qin reprezintă e o ipoteză, o alta ar putea fi o luptă între grupări, în desfășurare în cadrul Ministerului de Externe al Chinei, ceea ce explică misterele. În orice caz, Qin Gang nu a fost „epurat”. Lupta are loc între conservatori, denumiți „războinici-lupi”, și ”porumbei”, care preferă o diplomație mai puțin agresivă. Qin se situează în mod categoric în tabăra dură. A fost ambasadorul Chinei în SUA tocmai din acest motiv, demonstrând o atitudine fermă față de Washington. Cu toate acestea, trebuie menționat că postul real de ministru de externe al Chinei nu este același lucru cu felul în care e înțeles în Occident, ci are mai degrabă un rol de figurant sau de delegat, care nu deține puterea reală de luare a deciziilor politice; aceasta aparține biroului politic al partidului comunist(Politburo).

Și aici intervine Wang Yi. Wang, posesorul anterior al funcției care a revenit acum în această poziție, este, de asemenea, membru al Politburo-ului, care se află în centrul puterii în statul comunist. În Politburo, deține și funcția de director al Comisiei de Afaceri Externe. Acest lucru înseamnă că puterea reală în luarea deciziilor diplomatice ale Chinei este deținută de el sub Xi Jinping, și nu de Qin Gang, care a ocupat un post ierarhic inferior ca ministru de externe. Wang Yi este un individ extrem de pașnic, cu o formă de diplomație foarte moderată, reținută și blândă, ceea ce a fost un factor cheie al succesului său când a ocupat anterior această funcție. El este opusul stereotipului „războinicului-lup”.

În prezent, diplomația Chinei revine din nou la o etapă „pașnică”. După ce s-a răcit de SUA timp de luni de zile în urma isteriei generate de incidentul cu „balonul spion”, la începutul acestui an, Beijingul încearcă acum să revină la relații mai bune cu Washingtonul și cu aliații săi. Strategia sa este de a folosi diplomația pentru a încerca să calmeze tensiunile politice și să împiedice SUA să construiască coaliții multilaterale împotriva sa și să escaladeze un mediu strategic similar Războiului Rece, pe baza evenimentelor din Ucraina și exploatării Taiwanului. China caută stabilitate, iar atunci când aceasta se întâmplă, în mod obișnuit, persoanele cu poziții mai dure, cum ar fi Qin Gang, nu sunt „epurate”, ci doar sunt îndepărtate din prim-planul atenției. Un exemplu similar este reatribuirea lui Zhao Lijian de la postul de purtător de cuvânt al Ministerului de Externe al Chinei la un rol mai puțin semnificativ.

Dar un lucru este clar: Wang Yi deținea oricum puterea reală, Qin Gang nu. Speculațiile alarmiste despre epurări și dispariții trec cu vederea realitatea că în fiecare stat din lume, luptele pentru putere se desfășoară întotdeauna pe marginea împărțirii funcțiilor, adesea între diferite facțiuni. Acest lucru ne oferă o perspectivă asupra direcției în care se vor orienta de acum politica și luarea deciziilor. Povestea lui Qin Gang este derutantă pentru străini și ușor de exploatat pentru a discredita China, dar acordarea unei mai mari atenții la ceea ce China încearcă să realizeze în relațiile sale cu alte țări ne poate oferi o explicație. (Traducere și adaptare B.T.I.)