În plin tărăboi legat de corecțiile aduse sistemului de salarizare din administrația publică, Guvernul a decis achiziționarea unei aeronave, destinată celor mai înalți demnitari ai statului. Un eveniment care este întors împotriva președintelui Klaus Iohannis. Chiar în timp ce, la poarta Palatului Cotroceni, sunt oameni care protestează. Este o coincidență nefericită.
Înțeleg că, nu peste mult timp, președintele Camerei Deputaților și președintele Senatului vor fi în aer. Dacă nu la figurat, în orice caz la propriu. Pentru că, alături de președinte și de prim-ministru, vor putea și ei beneficia de serviciile aeronavei oficiale. Lăsând însă gluma la o parte, să ne punem și noi întrebarea pe care, astăzi, și-o pune toată lumea, cu bună sau cu reacredință: de ce are România nevoie de o asemenea aeronavă și dacă investiția se justifică într-o perioadă atât de dificilă.
Tema nu este deloc nouă. Aproape pe tot parcursul regimului Băsescu, s-a luat în calcul acest proiect, al punerii, la dispoziția celor mai înalți demnitari ai statului, a unei aeronave dedicate. Și, în fine, proiectul se realizează. Este sau nu necesar? Este sau nu oportun?
În urmă cu 26 de ani, pe vremea dictaturii comuniste, a existat o întreagă flotilă oficială. Ea a contribuit, în mod decisiv, la multitudinea de contacte internaționale pe care Ceaușescu le-a avut și le-a menținut până la cele mai înalte niveluri, pe tot parcursul perioadei în care a condus această țară. Inevitabil, respectiva flotilă, proprietate a unei societăți distincte, având atribuții și competențe dedicate, a dispărut. Și, tot inevitabil, ceva trebuia să îi ia locul. Conducerea unui stat are dreptul, dar și obligația de a se deplasa operativ, de câte ori este necesar, pe orice distanțe, în condiții de deplină siguranță, dar și fără a provoca o hemoragie a banului public. S-a constatat – iar la această concluzie poate să ajungă oricine printr-o simplă operație de logică formală – că este mai ieftin pentru cei mai înalți demnitari ai statului să utilizeze, pentru a călători, una sau mai multe aeronave dedicate, în comparație cu închirierea unor avioane cu frecvența necesară. Este și mai ieftin și mai sigur ca Guvernul să achiziționeze una sau mai multe aeronave, care să poată asigura deplasarea către diverse destinații a tuturor delegațiilor importante. Din acest punct de vedere, situația este clară. Nu numai în România. Un asemenea sistem funcționează în toate statele Uniunii Europene și NATO. De ce ar face România excepție?
Dar a fost ales momentul potrivit? Cei care protestează în raport cu acest proiect susțin că România nu se află în situația de a face asemenea cheltuieli. De ce să dai banii pe o aeronavă dedicată demnitarilor, în loc să rezolvi problemele profesorilor care protestează chiar azi în fața Palatului Cotroceni? Tema este falsă. România are nevoie și de profesori bine plătiți, dar și de o aeronavă care să faciliteze contactele cu restul lumii ale celor mai înalți demnitari ai statului. În definitiv când, dacă nu atunci când Guvernul raportează creșteri economice, ar fi cel mai potrivit moment pentru o asemenea investiție?
A început să se gloseze și pe seama faimoasei comisii, creată printr-o hotărâre a Guvernului și care va avea misiunea de a organiza, de la un cap la altul, licitația și achiziția aeronavei. Lucrurile par complicate, dar nu sunt deloc. Într-o țară în care totul se diluează, după cum reiese și din uriașul scandal aflat la ordinea zilei, numai de o aeronavă diluată nu ar mai fi nevoie. Și pentru a nu se întâmpla astfel, a fost creată respectiva comisie, la care participă reprezentanți ai celor mai importante instituții ale statului.
Există, se vede cu ochiul liber, o campanie concertată, îndreptată împotriva președintelui Klaus Iohannis. Și aici nu mă refer la criticarea, pe bună dreptate uneori, a unor greșeli săvârșite de președinte. Undeva în fundal, e clar că i se pregătește o suspendare. Sau, în orice caz, cuțitele sunt ascuțite pe sub masă pentru o confruntare dură și poate decisivă, care va avea loc înainte sau imediat după alegerile parlamentare. În acest context, tabăra anti-Iohannis îl atacă pentru decizia achiziționării unei aeronave. Dar la fel de bine l-ar putea ataca și dacă, ipotetic, s-ar lua decizia neachiziționării. Este pur și simplu un nou măr al discordiei. (Sorin Roșca Stănescu)