Corpul de Control al prim-ministrului a terminat verificarea la Nuclearelectrica(SNN) pe proiectul reactoarelor de la Doicești și a scos la iveală un document care, citit cu atenție, nu descrie o întîrziere birocratică oarecare, ci un întreg mecanism dubios. Unul prin care compania de stat s-a asociat cu un partener privat fără procedura legală obligatorie, i-a lăsat acestuia toate pîrghiile de ieșire din afacere, iar la capătul lanțului a cumpărat, prin compania comună, un teren pentru de peste 16 ori mai mult decît a plătit vînzătorul pentru el cu patru ani înainte. Toate astea cu banii împrumutați tot de la stat. Bolojan joacă (foarte) tare, iar meciul se va muta, foarte probabil, la Parchet, cu mulți clienți politici.

Locul doi, ales primul

Povestea pleacă de la un studiu american, plătit cu 1,2 milioane de dolari prin US Trade and Development Agency, care a analizat nouă amplasamente posibile pentru viitoarea centrală SMR. Doicești a ieșit pe locul doi. Nu contează – SNN l-a ales oricum, iar Corpul spune că nu a existat nicio analiză comparativă proprie care să explice de ce s-a mers pe varianta clasată a doua și nu pe prima. Practic, o decizie de miliarde de euro s-a luat pe bază de „argumente generale și de principiu”, cum scrie raportul, adică pe simțul practic al cuiva.

Sinteza-raport_SNN

Asociatul care n-a adus nimic, dar a primit jumătate

SNN s-a asociat cu cei de la Nova Power & Gas (NPG) pentru a înființa compania de proiect ROPower Nuclear, în cote egale de 50-50. Numai că, la data asocierii, procedura legală obligatorie pentru astfel de parteneriate – impusă printr-un ordin al ministrului Economiei din 2021 – pur și simplu nu a fost aplicată la nivelul SNN. Și mai grav: nu s-a făcut testul investitorului privat prudent, obligatoriu prin jurisprudența europeană pentru orice investiție cu bani publici. Testul s-a făcut, formal, abia doi ani mai tîrziu, la cererea companiei de proiect – deci exact invers decît cere legea, care vrea analiza înainte de decizie, nu ca o justificare de serviciu ulterioară.

Argumentul oficial pentru cota de 50% a fost că NPG deținea terenul și venea ca „investitor unic”. Numai că acordul semnat de la bun început prevedea ca terenul să fie vîndut companiei ROPower, nu adus ca aport în natură.

Acordul Investitorilor, documentul care bate chiar și actul constitutiv al companiei, dă NPG un drept pe care SNN nu-l are: de a se retrage din asociere și de a-și vinde participația și creanțele, cu o remunerație de 12% garantată. SNN n-are un drept similar. În schimb, la nivel decizional, cei doi au putere egală, ceea ce înseamnă că orice mișcare a SNN poate fi blocată de partenerul privat, dar nu și invers. Iar finanțarea efectivă a companiei – inclusiv cumpărarea terenului – s-a făcut aproape integral din împrumuturi acordate de SNN. Practic: statul plătește, privatul decide, iar dacă vrea, privatul poate oricînd să iasă din joc cu banii statului în buzunar.

Terenul: de la 2,8 la peste 46 de milioane de euro

Aici e buba cea mare a raportului. NPG a cumpărat, în decembrie 2021, terenul fostei termocentrale Doicești pentru un preț efectiv de 2,8 milioane de euro, după renegocieri. Trei ani și jumătate mai tîrziu, în iunie 2025, aceeași suprafață a fost vîndută ROPower – deci, indirect, statului – cu 24,3 milioane de euro, la care s-a adăugat un „acord de refacturare” separat de încă aproximativ 22 de milioane. Total: peste 46 de milioane de euro pentru un teren luat cu sub 3 milioane.

Ca să pară curată, tranzacția s-a sprijinit pe o evaluare ANEVAR (Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România) care a stabilit valoarea de piață la 24,4 milioane de euro. Numai că pentru același teren mai există alte două evaluări, făcute de un alt evaluator, care indică sume între 56,9 și 65,4 milioane – diferențe uriașe, toate produse după ce se anunțase deja public, în 2022, că Doicești fusese ales pentru proiectul SMR. Cu alte cuvinte, cineva a cumpărat exact acea evaluare care convenea unei anumite tranzacții, iar SNN, deși avea drept contractual de audit, nu a mișcat un deget să lămurească de ce cifrele diferă cu zeci de milioane.

Plafonul care a dispărut chiar la momentul potrivit

Cireașa de pe tort: cu doar cîteva zile înainte de tranzacție, actul constitutiv al companiei de proiect a fost modificat, cu votul reprezentantului SNN, astfel încît plafonul de la care Adunarea Generală trebuia să aprobe un contract a urcat de la 5 la 50 de milioane de euro. Acordul de refacturare de aproape 22 de milioane a scăpat astfel de aprobarea Consiliului de Administrație – exact suma care, altfel, ar fi trebuit trecută prin filtru instituțional a fost scoasă de sub filtru cu cîteva zile înainte de a fi cheltuită. Dacă asta e coincidență, e una foarte bine ”nimerită”.

Verdictul

Raportul Corpului descrie o companie de stat care, sistematic, a renunțat singură la instrumentele pe care le avea la dispoziție: n-a cerut testul obligatoriu înainte de asociere, n-a negociat o cotă proporțională cu riscul asumat, n-a folosit dreptul de audit cînd evaluările terenului variau cu zeci de milioane, iar în ceasul al doisprezecelea și-a votat singură ridicarea plafonului de control chiar peste tranzacția care avea nevoie de control. Nu e o poveste despre incompetență. E o poveste despre un mecanism instituțional construit, pas cu pas, ca să producă exact acest rezultat – iar recomandarea Corpului către Ministerul Energiei (cu Bolojan ministru), de a analiza răspunderea celor care au negociat și aprobat aceste acte, spune cam tot ce mai e de spus.

Furtuna care se adună

Raportul Corpului nu e doar un document tehnic despre un teren cumpărat de 16 ori mai scump. E o armă politică grea, să-i zicem un F-16, iar Bolojan tocmai a scos-o din hangar.
Un astfel de raport merge, practic automat, la Parchet. Și odată ajuns acolo, nu mai e vorba despre Nuclearelectrica – e vorba despre toți cei care, de-a lungul a nouă ani, au ținut pe linia de plutire conducerea, în frunte cu directorul Cosmin Ghiță, pe post din 2017, și au validat, tacit sau explicit, arhitectura asocierii cu Doicești.

Iar lista e lungă și, politic, extrem de incomodă – pentru mulți.

Bolojan a ieșit la atac contra afacerii în luna mai; el avea nevoie de o narațiune care să lege trecutul companiei de actualii lui rivali, din propriul partid sau din PSD. Virgil Popescu, ministru al Energiei chiar în perioada cînd s-a pus în mișcare toată arhitectura asocierii cu NPG, e direct în bătaia raportului – indiferent cît de mult va insista că deciziile tehnice au aparținut companiei. Sebastian Burduja, care a preluat portofoliul Energiei ulterior și a gestionat dosarul SMR în plină derivă de costuri, nu a fost nici el doar spectator. Klaus Iohannis s-a aflat și el pe traseu și a susținut politic și diplomatic proiectul la cel mai înalt nivel.

Frontul PSD: de la Dragnea la Ciolacu, aceeași amprentă

Mandatul lui Cosmin Ghiță a început la vîrsta de 27 de ani, în 2017, exact în plin regim Dragnea, sub premierul Tudose, venit din postura de consilier al fostului premier Grindeanu. A trecut, fără sincope, prin toate remanierile PSD-iste, prin guvernele liberale, pînă la Ciolacu – care l-a validat din nou, în 2022, pentru un mandat reînnoit de patru ani. Nouă ani de continuitate care se explică prin protecție politică transpartinică. Iar asta îi pune pe Dragnea, Tudose, Grindeanu, Iohannis, Ciucă, Burduja, Popescu, Ciolacu și alții aidoma lor în aceeași poziție incomodă: au fost, fiecare în felul lui, girantul politic al omului care conducea compania în timp ce se derula tranzacția pe care Corpul o descrie acum în culori negre.

Miza reală

Acest raport oferă unui premier fără majoritate parlamentară stabilă și cu un partid măcinat de fracturi un instrument rar: un dosar care nu poartă amprenta lui, dar care poate fi folosit ca pîrghie împotriva adversarilor din toate direcțiile deodată.
Dosarul Nuclearelectrica nu e despre un teren de la Doicești. E despre cine controlează, în toamna asta, narativul luptei anti-corupție într-un moment de criză imensă. Norii s-au adunat deasupra unei companii de stat – dar furtuna amenință să vină peste cariere politice grele. (Bogdan Tiberiu Iacob)