CURS VALUTAR

Agentul Dragnea se apropie de finalul misiunii: ingroparea PSD

2 comentarii / 11330 vizualizări / 12 februarie 2017

În vara anului 2015 au avut loc întîmplări politice pe cît de fierbinți, pe atît de stranii. Luată de val cu însăși consemnarea lor, puțină lume a stat să analizeze și în profunzime dedesubturile ori implicațiile reale. E vorba de ciudata plecare a lui Victor Ponta de la șefia PSD, spre a fi înlocuit cu Liviu Dragnea.
Spunem ciudată pentru că, așa cum arătam într-un articol din 26 iulie 2015, nimic nu ar fi justificat, în mod firesc, acel gest, ba dimpotrivă. Peste toate, însă, ca Ponta să fie succedat de penalul – încă de atunci – Liviu Dragnea, era, de departe, cel mai mare mister. Unul pentru care la acea vreme am sugerat o explicație inedită și care stă tot mai puternic în picioare, prin prisma ultimelor evenimente.

Arătam, astfel, după plecarea lui Ponta de la cîrma partidului, motivele pentru care acesta nu ar fi avut de ce să recurgă la gestul respectiv, în mod firesc. Pentru că PSD stătea extrem de bine în acel moment și avea toate șansele să ia avînt încă și mai tare, din perspectiva anului electoral care urma.

Iată cum suna ”inventarul” PSD în mandatul Ponta:

”La partid și la guvern au venit multe figuri noi, mai tinere. Nu mereu grozave, dar măcar altceva decît vechile mutre.
Per ansamblu, nu s-a manifestat opoziție față de deciziile justiției care, cel mai adesea, au lovit în membrii PSD. Nu s-au dat legi ale amnistiei, nu s-au operat modificări dramatice ale Codurilor penale.
Legislația electorală a fost îmbunătățită și va elimina nefericitele experimente numite vot uninominal ori parlament supradimensionat prin redistribuire.
România e pe creștere economică, iar legislația fiscală a ultimei perioade e salutată călduros de mediul de afaceri, spre disperarea dreptei, nevoită să voteze unanim noul Cod Fiscal.
În sondaje, oficiale ori ba, PSD e pe creștere lentă, iar PNL dă înapoi, cu tot cu Iohannis, urmare a măsurilor din ultimele luni, extrem de bine primite de populație (scăderea TVA, a prețului medicamentelor, dublarea alocațiilor, mărirea unor pensii șamd).
Încasările la buget sunt peste așteptări.
Adoptarea strategiei de apărare și numirea șefului SIE decurg fără declanșarea unor crize politice.
Coaliția de guvernare e mai sudată ca oricînd.
Se vorbește chiar de o fuziune spectaculoasă PSD-UNPR-ALDE care ar crea un colos politic și ar trage social-democrații mai spre dreapta eșichierului, manevră absolut necesară, în lumina noilor evoluții ale stîngii.
În partid sunt adoptate rezoluțiile integrității, un pas enorm pe drumul reformei morale.
PSD se anunță drept un candidat cu serioase șanse de cîștig la alegerile de anul viitor, mai ales că se va afla și la butoanele organizării lor.
PNL pare incapabil să deranjeze PSD din drumul spre victorie.
Liberalii se găsesc într-un blocaj rar întîlnit, fără inspirație, fără vectori de imagine, fără leadership, fără strategii eficiente. Fără măcar un site pe net.
Iohannis e tot mai puternic contestat, în calitate de lider preocupat mai mult de toaletele soției, de luxul reședințelor și de deplasări exotice, decît de reforma țării.
Enumerarea ar putea continua.

Ce se întîmplă?

Dintr-o dată, ”cineva” descoperă că în PSD nu e bine deloc. Că partidul e în haos, că nu se mai ocupă nimeni de organizare, că se vorbește pe mai multe voci (ar trebui unanimitate, ca la PCR?), că trebuie reconstruit din temelii în anul dinaintea alegerilor șamd. Că premierul s-a decuplat de partid, că dă semne de instabilitate, că nu s-a mai consultat cu ceilalți lideri la numirile din guvern și administrație.
Și acel cineva e, culmea, un condamnat penal lipsit de anvergură morală, responsabil, el însuși, în ultimii șase ani cu organizarea partidului, fost vicepremier în guvernul care nu mai dădea socoteală partidului pînă recent șamd.

Pe fondul acestor ”revelații” din interiorul partidului, Victor Ponta decide brusc că trebuie să plece de la cîrma PSD, pentru a nu murdări imaginea partidului, lăsînd loc unui alt lider, care să ofere, totuși, garanția că reformele începute de el vor continua neabătute.
Dragnea, care a demisionat din toate funcțiile după condamnarea penală, se răzgîndește brusc, revine în forță și candidează în cadrul unei proceduri inexistente pentru o funcție inexistentă și cîștigă, cu sprijinul baronilor PSD.
Din motive stranii, Ponta nu ridică nici cea mai mică obiecție la adresa procedurilor total nestatutare. Finalmente, pare out de la partid.
Începe imediat sarabanda unor figuri care păreau de mult duse: Iliescu, Năstase, chiar Vanghelie.

Toată lumea, în partid, e cu reforma și reorganizarea în gură.

În exteriorul partidului, toată lumea așteaptă plecarea lui Ponta de la guvern, o chestiune de zile, cum se estimează.
Numai că, în partid se dau asigurări ferme că Ponta, dimpotrivă, nu pleacă de la guvern. Iar premierul pleacă în Deltă și postează fotografii cu el, într-o postură relaxată, pe Facebook.

Ceva nu se leagă de loc în povestea asta.

Să o luăm metodic.
A încerca debarcarea lui Ponta de la butoanele partidului fără eliminarea promptă și de la guvern înseamnă sinucidere curată pentru ”reformatori”. Odată depășit presupusul șoc al votului pro-Dragnea, premierul are posibilitatea să se replieze și să contraatace dur: mijoacele îi prisosesc chiar. Forța reală e la guvern, nu la partid. Ponta poate debarca, bucată cu bucată, toți miniștri PSD neloiali din guvern și să-i înlocuiască cu oameni din UNPR și ALDE. Poate tăia, la rectificarea bugetară, dramatic, din fondurile destinate județelor baronilor care l-au trădat. Poate trimite Corpul de Control ori alte structuri peste anumite organisme. Poate folosi, abil, informații de la ”Doi și un sfertul” aflat în subordinea sa.
PSD, în schimb, nu îl poate forța să plece decît depunînd, în toamnă, o moțiune de cenzură contra propriului guvern, probabil o premieră mondială care ar face și curcile să rîdă.
Desigur, asta ar putea-o face și PNL, dar ce nu ar specula, inteligent, liberalii, o asemenea situație halucinantă din sînul puterii?
Pentru că abia atunci în PSD s-ar instala haosul.

În fine, Ponta poate chiar pleca din PSD, cu o bucată din partid, la UNPR-ALDE, prin fuziunea celor trei grupări putîndu-se naște un partid care să dea mari dureri de cap PSD.

Să zicem că Ponta pleacă, totuși, de la guvern, de bună voie.

Asta înseamnă mînă liberă pentru Iohannis să numească ce premier vrea, în condițiile în care alianța USL nu mai există. Și nu ar numi un premier tot de la coaliția actuală, din două motive: ea e foarte probabil că nu ar mai exista, plus că electoratul dreptei nu l-ar ierta dacă ar oferi puterea tot stîngii. Premierul Cătălin Predoiu poate cădea în parlament, la prima tură. Următorul premier – să zicem Gorghiu – va trece cu brio, însă, pentru că niciun parlament nu e nebun să voteze pentru propria dizolvare.

Dragnea vine în fața baronilor PSD și îi anunță, vesel: ”Fraților, veste bună, v-am decuplat de la resursele guvernării, în anul electoral. Și am predat organizarea alegerilor către liberali”.
Aplauze la congresul din toamnă, ”Vivat Dragnea!”, veselie, încîntare. Cu cîntec, tot înainte!

Greu, tare greu de crezut.

Baronii PSD cu Dragnea în frunte nu i-au putut lua gîtul lui Ponta după prezidențiale, cînd era mult mai vulnerabil,
Nu au mișcat în front cînd Ponta a impus noua legislație pentru locale, care lasă liderii de Consilii Județene la mîna alegerii de către consilieri. Cum e de așteptat o coalizare anti-PSD la nivelul CJ-urilor, PSD riscă să piardă majoritatea fotoliilor actuale. Baronii PSD au mîrîit zdravăn pe marginea legii, dar nu au îndrăznit să miște un deget, concret.
Nu au mișcat în front cînd Ponta a vorbit despre necesitatea decuplării funcțiilor politice de cele administrative.
Nu au mișcat în front nici cînd Ponta a forțat adoptarea rezoluției integrității – unanimitate de vot la Consiliul Național – a cărei primă victimă a fost Dragnea.

Și dintr-odată, cînd era mai puțin de așteptat, și-au găsit brusc resurse să-l dea pe Ponta de-a berbeleacul de la partid. Și să-și ia partidul înapoi, cu entuziasm. După ce Dragnea bătuse la pas mai toate organizațiile, umblînd, teoretic, cu fitile anti-Ponta, în timp ce premierul era internat în Turcia. Dar, culmea, pe toată perioada internării, Dragnea a avut acces neîngrădit la premier, ca la un bun amic și ca și cum nimeni din țară nu i-ar fi putut transmite acestuia cu ce se ocupă fostul nr.2.

Ar putea exista o altă explicație pentru o poveste plină de uriașe semne de întrebare?

În opinia noastră, da.
Un scenariu care să aibă drept protagoniști aceiași oameni implicați și în marea cacealma din noiembrie, de la prezidențiale. Adică binomul SRI-DNA, anumite cancelarii străine, ÎCCJ, Ponta, Iohannis, Oprea, Dragnea.

Care ar fi miza noului scenariu?
Simplu: stoparea marșului prea triumfal al PSD către cîștigarea alegerilor, și oferirea unei șanse PNL de a-și prinde adversarul din urmă”.

Nu știm dacă Ponta a fost șantajat, intimidat ori înșelat ca să facă pasul înapoi de la partid și să dea undă verde noii strategii a sistemului.

Contează ce a urmat: după ce Dragnea – omul care demisionase din guvern după prima condamnare – nu a mai avut probleme de conștiință să preia șefia PSD, a început o sarabandă a declarațiilor pompoase și a promisiunilor mărețe: reorganizare, eficientizare, deschidere a partidului către figuri noi bla-bla-bla.
Numai că nimic din ce declara, ritos, Dragnea, nu se și transpunea în realitate.

A venit, bunăoară, declarația stupefiantă potrivit căreia nu mai e timpul necesar identificării unor figuri noi, proaspete, pentru listele locale. Baronii PSD au primit mână liberă pentru promovarea cui au dorit, făcînd abstracție, totodată, de criteriile de integritate votate la Consiliul Național din primăvară.

Același mesaj-șoc l-a avut, ulterior, și în privința listelor parlamentare, cînd a anunțat că nu va trimite de la centru niciun om în teritoriu, decizie criticată dur chiar și de Adrian Năstase.
Părea că liderul PSD face tot posibilul pentru a îngreuna situația PSD în alegeri.
Colac peste pupăză, riscul imens al partidului era ca președintele său să fie condamnat în aprilie 2016, cînd era programat finalul procesului.
O decizie cu executare ar fi pus partidul într-o poziție inimaginabilă și ireparabilă, pentru că ar fi avut loc puțin înaintea campaniei pentru locale.
PSD s-ar fi trezit fără leadership peste noapte.
Informații de încredere, la acea vreme, susțineau că în partid nici măcar nu exista un plan B, pentru această situație.
De parcă cineva ar fi știut că Dragnea va fi achitat.

Nu a fost însă, nici așa, nici așa, iar aici se ascunde cel mai mare mister al ultimilor ani, cum am mai scris.
Dragnea nu a fost achitat, ba chiar i s-a dublat condamnarea anterioară, cu suspendare.
În egală măsură, însă, el a devenit primul om politic condamnat în ultimii ani căruia nu i s-a dat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor electorale. Nu doar că nu i s-a dat, ci chiar i s-a scos, pentru că prima instanță i-o dăduse.
Fără acea decizie, Dragnea a putut rămîne membru PSD, președinte, a ajuns deputat, președinte al Camerei, potențial premier șamd.

De aici, pare că Dragnea însuși a fost un plan B.
Dar nu al PSD, ci al serviciilor, al lui Iohannis, al cancelariilor străine.

Prin aducerea unui condamnat penal ușor manevrabil în locul lui Ponta s-a mizat pe o tragere în jos a PSD în alegeri.
Nu s-a întîmplat asta, din mai multe motive. Electoratul, s-a dovedit, se sinchisește mai puțin decît vor unii de lupta anticorupție, iar PNL nu a reușit să se ridice la înălțimea misiunii sale, cum se spera.

Fără ca Dragnea să fi luat o singură decizie măreață în mandatul său, chiar din contră, PSD a repurtat o victorie de răsunet în ambele alegeri.

Ultima soluție pentru sistem?

Aruncarea în aer a rezultatului alegerilor prin manevre oculte de stradă, cu sprijin prețios venit chiar de la vîrful PSD.

Acolo unde adastă trei condamnați penal, Dragnea, Neacșu și Bădălău, și care, prin tot ce au făcut după alegeri, au tras partidul dramatic în jos.
De la aiuritoarea desemnare prin ”cec în alb” a Sevilei Shaiddeh pînă la neobișnuita grabă în promovarea grațierii prin ordonanță, ca și a modificărilor la coduri, ori de la compoziția jalnică a noului guvern pînă la atacul la multinaționale, toate gesturile dezastruoase ale PSD se pot explica doar într-un mod: colaborarea lui Dragnea cu cei care țin în mînă libertatea lui. Prostia crasă ori lipsa de viziune nu pot justifica chiar atîtea gafe.

Aproape fiecare zi aduce cu sine cîte o decizie făcută parcă special să enerveze strada – ba chiar și membrii partidului – în paralel cu o pasivitate a partidului și a guvernului greu de înțeles altminteri.
Dragnea, însuși, tace ca un mielușel în fața ofensivei străzii, a palatului Cotroceni, mîngîie pe cap SRI cu mîna lui Țuțuianu, face apeluri la ”pace” și își regăsește curajul doar în fața unui ziarist amărît, căruia îi trage, bățos, o plîngere cu vreo 5-6 capete de acuzare, cît să se sature de pușcărie.

Mare lider, mare caracter.

Probabil doar o întîmplare a făcut ca martelarea controlată a PSD să se preteze perfect și pentru o mișcare cu o miză ceva mai mare, transformînd, cum am mai scris, România într-un teren pentru experimente majore socio-politice. Dar asta e altă discuție.

În ce privește strict PSD, planul e tot mai vizibil: în interior se coace o mișcare de disidență față de Liviu Dragnea, acțiunile primarului de Iași, Mihai Chirică, fiind provocare pe față.

Deși paralizat în fața actelor acestuia, Dragnea va fi obligat să-l excludă, finalmente.

Moment cînd, foarte probabil, se va declanșa o mișcare mai amplă de spargere a PSD.
Și, la fel de probabil, ea se va suprapune cu demisia premierului Grindeanu, pentru a se da lovitura de grație partidului.
Grupării Chirică i se vor alătura și alți disidenți de mucava, de ultimă oră, precum Aurelia Cristea și Florin Jianu și e de așteptat să revină în forță, în prim plan, marele disident Valeriu Zgonea.
Cel care ar putea juca un rol major în perioada care urmează, aureolat cu statutul de prim pesedist care a avut curajul să se ridice contra imoralității lui Dragnea, plătind cu carnetul de membru.

Cine îi va urma în post lui Dragnea – care e pe targă – nu prea mai are importanță, misiunea lui a fost deja îndeplinită.

Pe mîna lui, tot ce a cîștigat PSD anul trecut s-a făcut pulbere în cîteva săptămîni, iar partidul s-a întors, în planul imaginii, cu cel puțin un deceniu în urmă.
Jocurile politice din următoarele săptămîni pot scoate PSD complet de la guvernare, mai ales în contextul unei scindări; chiar dacă ar rămîne, însă, PSD va guverna, de aici încolo, mai degrabă cu timiditatea unui cabinet minoritar decît cu cea a unuia care a cîștigat alegerile prin KO.
Așa se întîmplă, însă, atunci cînd pleci la război cu un lider șantajabil la extrem; ce rost are să-ți durezi o cetate din granit, dacă o dotezi cu o poartă din trestie? Mai devreme sau mai tîrziu, dușmanul trece prin ea cu mîinile în buzunare. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

2 Comentarii

  1. prea multe variabile miscatoare pentru ca sa poata fi coordonat de forte oculte. dimpotriva , eu cred ca rezultatul va fi reformarea psd.

  2. Demonstratie perfect posibila ! Oricum Dragnea este departe de cea ce inseamna democratia de partid-vezi cum se impauna cu programul PSD pe care numai maria sa il stie din scoarta in scoarta ,ca si cum l-ar fi putut face singur.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *