Nimeni n-a înţeles până la capăt de unde a pornit criza guvernamentală de la Bucureşti. De la alegerea unor procurori sau de la PNDL-ul lui Cîţu (fost al lui Orban) pentru a cumpăra primari PNL la alegerile din 25 septembrie, cele pentru preşedinţia partidului ? De fapt, se pare că nici de la una, nici de la cealaltă. Noua criză politică, absurdă, iraţională, a fost provocată de Klaus Iohannis, prin Florin Cîţu, care l-a demis pe ministrul USR al Justiţiei, Stelian Ion. În spatele lui Klaus Iohannis au fost, ca de obicei, cei care l-au plasat la Cotroceni. Pentru că nu a fost pus acolo graţie votului românilor. Românii nu i-ar fi dat concurenţi pe imaturul Victor Ponta în 2014 şi pe „gospodina” Viorica Dăncilă în 2019. Şi, la fel ca în cazul lui Traian Băsescu, „softurile” nu au fost controlate de alegătorii români, nici măcar de STS, un simplu executant.

Criza guvernamentală de la Bucureşti e, foarte probabil, determinată de alegerile parlamentare din Germania, alegeri care au loc în acelaşi week-end cu cele din PNL, adică pe 26 septembrie. Bogdan Tiberiu Iacob a fost primul în presa de la noi care a făcut legătura directă dintre criza politică din România şi alegerile parlamentare din Germania, într-un articol lung şi foarte bine documentat istoric („Iohannis nu aşteaptă congresul PNL, ci alegerile din Germania”, inpolitics.ro, 10.09.2021).

Începând din luna august, în toate sondajele, CDU-ul Angelei Merkel şi al modestului său urmaş, Armin Laschet, e dat perdant în faţa SPD-ului lui Olaf Scholz. SPD, adică PSD din Germania.
Olaf Scholz, actualul vicecancelar în marea coaliţie cu CDU, dreapta creştin-democrată (devenită o stângă moale, globalistă în ultimii patru ani), este şi ministru de Finanţe. L-a înlocuit pe longevivul Wolfgang Schäuble. 53 % dintre alegătorii germani îl văd pe Olaf Scholz cancelar după 26 septembrie 2021, 15 % îl văd pe Armin Laschet (CDU) şi doar 8 % pe Annalena Baerbock, capul de listă al Verzilor (Die Grünen). Cele mai recente sondaje dau SPD-ul câştigător cu 25 %, contra 19 % pentru CDU. Verzii ar lua 17 %, liberal-democraţii (FDP) ar obţine 13 %, naţional-conservatorii (AfD) 11 % şi extrema stângă (Die Linke) 6 %. În ultimele luni, SPD este în creştere, tras în sus de Olaf Scholz. 26 % dintre cei care votează SPD spun că o fac doar pentru Olaf Scholz. Totuşi, 30 % dintre electori se declară în continuare indecişi. Surprizele nu sunt excluse (vezi şi Isabelle Missiaen – „Allemagne : Les socio-démocrates annoncés en tête d’un scrutin incertain”, lepoint.fr, 12.09.2021).

Presa franceză scrie mult despre alegerile din Germania: „Vicecancelar şi vistiernic al guvernului Merkel, social-democratul Olaf Schulz, moderat şi cam lipsit de carismă, visează să producă surpriza preluând frâiele Germaniei la 16 ani după mentorul său, Gerhard Schröder. Ironizat frecvent pentru figura lui austeră şi discursurile pe care le debitează ca un automat – de unde şi porecla „Scholzomat” –, fostul primar al Hamburgului a devenit în august favoritul surpriză al unui scrutin cu totul nehotărât. Se prezintă în campanie ca adevăratul său succesor şi îndrăzneşte chiar să apară pe un afiş întrebându-se dacă nu cumva va fi el „viitoarea cancelară” […]. Social-democratul de tendinţă centristă Olaf Scholz, în vârstă de 63 de ani, i-a urmat într-adevăr în 2018 la Ministerul de Finanţe foarte ortodoxului creştin-democrat Wolfgang Schäuble. Ministrul a făcut uitat tonul uneori aspru şi moralizator al predecesorului său, mai ales la adresa ţărilor taxate drept laxiste din sudul Europei. Dar i-a continuat gestionarea riguroasă a finanţelor. Pe plan local, fostul edil, căsătorit cu o membră SPD, a putut părea cheltuitor în mandatul său de la Hamburg ocupându-se prioritar de problemele copiilor mici şi de locuinţele sociale. Dar, dacă edilul a consumat cu asupra de măsură bugetul oraşului pe care l-a condus între 2011 şi 2018, şi-a respectat credo-ul după ce a devenit ministru : „Nu dăm decât ceea ce avem.” În 2019, militanţii au preferat la conducerea SPD-ului un duo cvasinecunoscut dar situat mult mai la stânga. În ciuda acestui eşec, Olaf Scholz a fost ales ca să apere culorile SPD-ului în septembrie” (Fabien Cazenave – „Élections en Allemagne. Qui sont les candidats pour succéder à Angela Merkel à la chancellerie ?”, ouest-france.fr, 8.09.2021).

Alegerile din Germania sunt urmărite de cel puţin o lună atât la Cotroceni, cât şi „în pădure” cu mult mai mare interes şi îngrijorare decât „epopeica” luptă dintre Florin Cîţu şi Ludovic Orban pentru preşedinţia PNL. Anunţata venire la putere a stângii în Germania într-o coaliţie condusă de SPD a crescut cota PSD la Bucureşti şi l-a prins pe picior greşit pe pseudodreptaciul Klaus Iohannis („Jó napot kívánok, PSD !”). Alianţa „de dreapta” cu USR Plus şi UDMR îi poate crea mari probleme „prompterului” de la Cotroceni. Susţinătorii USR Plus, atât cei din SUA (George Soros et comp.), cât şi cei din Franţa (Emmanuel Macron şi partidul său, LREM) par să treacă printr-una dintre cele mai proaste perioade ale lor. Criza Covid, criza profundă a preşedinţiei Biden, încununată de retragerea catastrofală din Afganistan, manifestaţiile neîntrerupte anti-Macron din Franţa par să-i scoată din joc pe patronii internaţionali ai USR Plus şi să-i facă pe aceştia neinteresanţi pentru statul subteran de la Bucureşti.

Marile schimbări politice care se profilează în Germania după lunga eră Merkel, noua axă Germania-Rusia, reorientarea masivă (vezi exporturile care au crescut cu 24 %) spre Est a Germaniei (Polonia, Ungaria, Cehia, România, Rusia) după Brexit – exporturile spre Marea Britanie au scăzut în aceeaşi proporţie – pun serios în pericol cariera politică a lui Klaus Iohannis şi a păpuşarilor săi. Despre posibila majoritate de stânga din Germania scrie, în acelaşi sens, François Stecher, corespondentul specializat în politică germană al site-ului Polemia :
„La 26 septembrie, domnia interminabilă a Angelei Merkel va lua sfârşit. Ar trebui să spunem, de fapt, „domnia germană”, căci nimeni nu poate afirma astăzi că acest monstru politic, după câteva luni de relativ repaus şi de concertare, nu se va hotărî să-şi continue, de data asta de la Bruxelles, cariera atât de nocivă pentru a-şi satisface pofta nesăţioasă de putere, de-acum în detrimentul tuturor europenilor, dar mereu în slujba „castei”. Dar, oricare ar fi intenţiile doamnei, în zilele şi săptămânile care vor urma alegerilor din Bundestag, nemţii vor asista la un exerciţiu care se arată a fi destul de dificil, cel al formării coaliţiei de guvernare. Germania însăşi intră într-o zonă de turbulenţă, iar lunile de după alegeri vor fi destul de agitate […]. Mă voi opri mai îndelung asupa vechiului SPD, care pare să se învioreze cu ocazia alegerilor, până-ntr-acolo încât e dat drept cap de pluton de câteva institute de sondaje. Dar să nu ne înşelăm : nu e vorba aici de nici o victorie ideologică, de nici o recucerire socială. Nu e vorba decât de „efectul Scholz”, după numele candidatului SPD la cancelarie, în chip oportun preferat celor două personaje care-i prezidează teoretic destinul – şi care, de altfel, au fost rugate să nu se manifeste până în 26 septembrie. Olaf Scholz deci, care poartă pe umerii săi toate speranţele – fondate – ale SPD-ului, este actualul vicecancelar al lui Merkel şi ministrul său de Finanţe. E un politician versat, fost primar al oraşului-stat Hamburg” (François Stecher – „Élections en Allemagne, la fin du règne d’Angela Merkel”, polemia.com, 2.09.2021).

În ciuda capacităţilor sale în mod evident foarte modeste, Klaus Iohannis a fost împins în faţă în rolul de preşedinte al României şi pentru că era un etnic german. Iar Germania domina autoritar UE. Generalul Iulian Vlad (decedat la 30 septembrie 2017) aprecia foarte mult lumea şi civilizaţia materială germană. Îl cunoscuse pe Helmut Kohl şi colaborase îndeaproape cu marele om politic german pentru Nicolae Ceauşescu, dar şi pentru România.

După toate aparenţele, statul subteran din România şi Klaus Iohannis, reprezentantul său, se pregătesc să se repoziţioneze la stânga în aşteptarea unui eventual cancelar social-democrat la Berlin. O majoritate PSD-PNL, chiar cu un prim-ministru PSD, nu mai este de neînchipuit. În lumina alegerilor parlamentare germane din 26 septembrie mai contează cine va câştiga preşedinţia PNL ?! PSD îşi poate regăsi locul real pe eşichierul politic, primul, obţinut la ultimele alegeri. (Petru Romoşan)