Brusca dorință a președintelui de a instala un premier independent în locul obedientului Boc ar putea să fi avut punctul de pornire într-un eveniment de la jumătatea toamnei trecute, iar planul lui Băsescu de azi, privind înlocuirea premierului, să fie singura sa modalitate de a contracara un alt plan, de această dată al vechii gărzi.

Ce s-a întîmplat toamna trecută, însă, de s-a ajuns aici? Simplu: după debarcarea tripletei BVB din guvern, Vasile Blaga a devoalat, public, strategia vechii gărzi, prin care intenționa să pună mîna pe guvernare peste capul lui Băsescu, dar și să facă tot posibilul pentru izolarea acestuia. Rezervat în materie de declarații, fostul ministru a ieșit, totuși, la rampă cu un interviu dat B1TV, în octombrie, în care anunța că premierul Boc va fi lăsat, în viitorul apropiat, fără putere de decizie în executiv.

Ce spunea Blaga: ”Cred că avem o problemă, dar o vom corecta cât de curând, ca pe analiza pe care o vom face vizavi de tot ceea ce înseamnă construcţia bugetară pe 2011, măsurile care trebuie luate pentru a realiza o creştere economică, măsurile pe care le vom decide la partid şi pe urmă la coaliţie, pentru că suntem într-o coaliţie de guvernare, ele să fie foarte clar adjudecate de către colegiul director al partidului şi cerute ca obligatorii pentru Guvern, astfel încât să nu mai apară bâlbâieli sau refractări care nu ne-au făcut bine în perioada asta”.

Fundamentul anunțului lui Blaga îl reprezenta însuși statutul PDL, care spune, la art.95, că Biroul Permanent al partidului (subordonat Colegiului Director) ”stabileste tactica si strategia activitatii guvernamentale a partidului si analizeaza
activitatea reprezentantilor sai in autoritatile administratiei publice centrale” și, totodată, ”stabileste politica de urmat fata de institutiile statului” și ”monitorizeaza si analizeaza activitatea autoritatilor statului si adopta masurile care se impun ca reactie la actiunile acestora”. Tot BPN ”avizeaza principalele initiative legislative ale partidului”, ceea ce include și inițiativele guvernului, evident.

Grație acestor prevederi, BPN-ul pedelist poate bloca sau impune orice decizie guvernamentală, controlînd autoritar guvernul. De ce nu a transpus vechea gardă în realitate această amenințare pînă acum nu e greu de explicat: mesajul lui Blaga venea puțin înaintea unor momente cruciale pentru guvernare, precum asumarea răspunderii pentru legea educației, pentru salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi pentru proiectul de lege privind salarizarea pe 2011 a acestei categorii. În plus, trebuia adoptat și bugetul de stat pe 2011.

Asta nu înseamnă că planul lui Blaga nu se va aplica, la momentul potrivit, ceea ce va echivala cu preluarea indirectă a frîielor guvernării. Boc, sau alt premier pedelist, nu ar mai executa preponderent ordinele Cotrocenilor, ci pe ale celor care controlează partidul. Iar în prezent, cea care are forța de decizie în forurile majore ale PDL este vechea gardă, cu Blaga în frunte. Probabil că fostul ministru viza trecerea la noul sistem mai ales după congresul PDL, programat inițial în februarie, și care ar fi consfințit victoria vechii gărzi în dauna așa-zișilor reformiști. Deocamdată, prin amînarea forului, noua gardă a mai cîștigat ceva timp; oricum ar fi, însă, e tot mai greu de crezut că oamenii președintelui vor cîștiga partida la congres, ceea ce va însemna o conducere dominată tot de baroni.

Or, ideea premierului independent, tehnocrat, ar elimina exact acest control instituțional al PDL asupra sa, pentru că statutul nu vizează decît membrii partidului. Un independent ales de Băsescu ar prezerva influența Cotrocenilor, pentru că el nu ar fi obligat să își prezinte deciziile, spre aprobare, pedeliștilor, recte lui Blaga & comp. Punct ochit, punct lovit.

Această șmecherie politică ar putea explica și uriașul paradox al momentului, anume faptul că Băsescu sau Udrea îl laudă pe Boc pentru felul cum a scos țara din criză, dar tot ei vorbesc de necesitatea schimbării lui.

Preluarea pîrghiilor guvernamentale nu e, însă, singurul mesaj dat de Blaga în acel interviu. Tot atunci, el a mai lansat o direcție de acțiune care, de asemenea, i-a dat frisoane lui Băsescu: e vorba de reapropierea de PNL fără a se mai ține cont de șeful statului.

”Eu cred că ar trebui ambele partide să găsească resurse pentru un dezgheţ al relaţiilor dintre ele. Eu nu ştiu de ce ei se raportează în permanenţă la dl preşedinte Traian Băsescu. Până la urmă domnul preşedinte Traian Băsescu nu va candida în 2014, ăsta e un lucru foarte clar. Iar eu le spun şi cu această ocazie că indiferent ce cred unii sau alţii şi le spun şi membrilor PD-L că indiferent ce declară unii dintre parlamentarii noştri, unii dintre cei care se află în conducerea partidului, Traian Băsescu nu se amestecă în conducerea PD-L” spunea secretarul general al PDL. Și ca să fie și mai explicit, Blaga puncta: ”PSD acum, este comunist, ultracomunist”.

Or, aducerea PNL alături de PDL, la inițiativa lui Blaga, ar fi generat crearea unei majorități guvernamentale care să elimine din schemă, spre exemplu, UNPR-ul ori UDMR-ul fidele lui Băsescu, și ar fi putut conduce, la un moment dat, la nașterea unui nou guvern în care oamenii președintelui nici să nu se mai regăsească.

Interesant de observat, la doar cîteva săptămîni după mesajul pro-liberal al lui Blaga am asistat la precipitarea bruscă, în culisele politicii, a apariției unei contrucții politice exact contrare, respectiv alianța dintre PNL și PSD.
Un lucru, am îndrăzni să afirmăm, deloc în măsură să îi displacă președintelui, mai ales în contextul mai sus zugrăvit. Mai mult de atît nu spunem, deocamdată.

Și am mai îndrăzni să nu credem că e o pură întîmplare faptul că, tot din toamna anului trecut, Traian Băsescu trage în Blaga, indirect, din toate pozițiile: de la mitingul polițiștilor și scandalul Șoric, pînă la recentele afirmații de la bilanțul MAI, instituția unde președintele vede corupție ”oriunde pui degetul”. Asta, după vreo șapte ani în care nu a văzut nimic, iar Blaga era ministrul perfect, în orice împrejurare. (Bogdan Tiberiu Iacob)