Întrebarea zilei pe buzele multora e cum a fost posibilă incredibila răsturnare de regim din Afganistan într-un timp atît de scurt. Vinovatul de serviciu e SUA, desigur, și se vorbește deja de marele perdant, se fac comparații cu Vietnamul, se mai slobozesc și înjurături, pe bună dreptate, etc. Drama e că foarte curînd nu se va mai vorbi despre eșecul american în Afganistan, ci despre foarte previzibilul eșec al UE. Și poate că asta a umărit și America, la urma-urmei.

Căderea Kabului nu mai lasă loc de speranțe. Afganistan devine aproape oficial un stat terorist islamic, în care noii lideri talibani anunță reintroducerea prin lege a execuțiilor publice, a lapidării șamd, la care se vor adăuga răzbunările pe colaboratorii americanilor, violurile, prigonirea femeilor și multe alte orori. Din pușcării vor fi scoși zeci de mii de infractori, traficanți, violatori și criminali, băgați după gratii de regimul ”colaboraționist”.

În 1993, ne amintim, imaginile cu piloții americani agresați ori chiar uciși de somalezii din Mogadishu, după doborîrea a două elicoptere Black Hawk pe străzile orașului, au îngrozit întreaga lume și au constituit bazele unui film de mare succes, cîțiva ani mai tîrziu.

Pe atunci nu existau telefoane mobile, internet, rețele sociale.
În cîteva zile de aici încolo, afganii vor începe ofensiva mediatică, iar imaginile cu ororile previzibile vor răscoli întreaga omenire, la scară foarte mare. Se fac deja liste cu fetele și femeile între 12-45 de ani, care ar urma să fie forțate să se mărite cu luptătorii talibani. Li se interzice să mai lucreze, să mai iasă din case neacompaniate, să se mai îmbrace cum vor.

Așa cum spuneam, vinovăția va fi pusă o vreme pe seama americanilor, incapabili să clădească ceva trainic în două decenii de ocupație și după sute de miliarde cheltuite.
SUA va înghiți hapul, de voie, de nevoie, și-a asumat deja asta.
Dar ce va fi imediat după?

E dincolo de orice dubiu că cel puțin 2-3 milioane de afgani își fac disperați bagajele să ia calea pribegiei. Deja, imagini înfiorătoare cu oameni agățați de roțile avioanelor americane, ultimele care părăsesc țara, fac turul planetei.

E doar începutul.
Variante de supraviețuire nu sunt prea multe. Spre est, Pakistan, India, China, nu sunt foarte tentante. În nord, Rusia deja comasează trupe la graniță ca să preîntîmpine valul. Spre sărăcie nu se duce, însă, nimeni. China a dat deja semnalul, anunțînd că recunoaște noul regim de la Kabul.
Rămîne varianta Vest, via Iran, Turcia ori cine mai știe pe unde, cu destinația Europa.

Europa va fi pusă foarte curînd nu doar în situația de a primi milioane de emigranți, ci și în cea de intervenție în noul emirat islamic, umplînd golul lăsat de SUA.

Altfel, toate declarațiile Bruxellesului despre drepturile omului, libertate, solidaritate etc vor deveni peste noapte apă de ploaie.
UE, care se revendică de ceva vreme drept pol planetar de putere, de securitate, nu va putea întorce capul de la drama Afganistanului.
În caz contrar, i se face praf tot discursul public al ultimilor ani.

Nu poți fi înduioșat postum de drama sclavilor negri, deranjat de nerecunoașterea deplină a drepturilor LGBT, preocupat de dreptul copiilor de patru ani de a-și alege sexul șamd și să te faci că plouă în fața măcelului care va urma în noua țară a talibanilor.
Și nu poți închide porțile în fața oamenilor alungați nu de foame și sărăcie, ci de-a dreptul de foc și sabie, la propriu.

De aici, se complică lucrurile.
Între viitorii emigranți se vor amesteca indubitabil talibanii însărcinați să pună pe picioare noi celule de terorism europene și rețele de difuzare a drogurilor, Afganistanul fiind productor mondial de vîrf.
Nicio țară din UE nu se va grăbi să primească refugiații afgani, Austria deja a anunțat, nervoasă, cu nu adoptă niciunul.
Alte țări, precum Ungaria sau Polonia, nu au vrut nici pînă acum să achieseze la ideea primirii de refugiați.

Dar, vai, lucrurile sunt și mai complicate.
Cum să primească UE milioane de imigranți în plină pandemie?
Îi va vaccina pe toți la frontiere?
Îi va obliga să poarte măști?
Le va cere teste PCR?

În viitorul foarte apropiat, anatema se va muta rapid de pe umerii americanilor pe cei ai europenilor.
Poate că Washingtonul exact asta a urmărit.
”Ne-ați acuzat pe noi, de pe margine, că nu ne facem bine treaba? Perfect: vă lăsăm locul liber, rezolvați voi situația!” par să sugereze Joe Biden și a sa administrație.
Iar UE va trebui să intre rapid în joc, de voie, de nevoie, pentru că Afganistanul va deveni la fel de rapid punctul cel mai încins de pe harta lumii.
Un punct care va surclasa Dunkirk, Saigon, Cambodgia, Mogadishu ori alte momente teribile din istorie, pentru simplul fapt că, acum, totul e live pe net și la TV.

În filmul Casablanca, europenii alungați de război își așteptau rîndul, cu speranță, la vizele de SUA și la cursele aviatice spre țara libertății. În Kabul, oamenii se agață acum de roțile avioanelor, și nu într-o reconstituire cinematografică, ci în direct la televizor, în HD și cu sunet dolby.

Este pregătită Europa pentru a face ordine după americani în Afganistan? Britanicii anunță deja că NATO nu se va mai întoarce în Afganistan, să facă ordine. O să suplinească alianța noua armată europeană, încă nenăscută? O să accepte UE și restul lumii democrate recunoașterea regimului instalat la Kabul după ceva mai groaznic decît o lovitură de stat?

Ori măcar o să facă Europa un damage control, salvînd milioane de afgani deznădăjduiți, cu toate imensele riscuri presupuse?
Are doamna Merkel, a cărei domnie sfîrșește luna viitoare, soluții viabile?
Are Emanuel Macron, cel deja confruntat cu milioanele de francezi isterizați de măsurile anti-Covid?
Are vreo idee, vreo opinie, Klaus Iohannis, care, încolțit acum de criză economică, socială, politică internă și externă, nu găsește ceva mai bun de făcut decît să-și tragă smoking și papion? Și, mai ales, să tacă de două săptămîni încoace, indiferent de subiect?

Ar fi grozav să stea așa lucrurile. Dar teamă ne e că am fi prea optimiști. Valul afgan va mătura, într-o formă sau alta, întrega Europă în lunile următoare. Iar consecințele sunt imposibil de cuantificat în acest moment. (Bogdan Tiberiu IACOB)