”Singura problemă cu discursul lui Vance este că nu a mers suficient de departe și nu a conținut suficiente exemple ale conceptului deformat de democrație al UE”, scrie într-o analiză publicația britanică The spectator, pornind de la criticile lui J.D.Vance la conferința de securitate de la Munchen la adresa anulării alegerilor din România și a metodelor UE de a bloca politicienii incomozi.

”Adevărul este că partidele populiste de dreapta și de stînga au fost persecutate de UE timp de cel puțin 25 de ani și continuă să fie persecutate. Dacă ajung cumva la putere, acestea sunt avertizate că țara lor va fi amendată sau suspendată dacă îndrăznesc să pună în aplicare politicile pentru care au fost alese.

Sau, uneori, UE decide pur și simplu că alegerile sunt invalide și refuză să lase partidul victorios să preia puterea. Acest lucru s-a întîmplat, desigur, în România – după cum a subliniat Vance – cînd, în noiembrie, candidatul independent Călin Georgescu a cîștigat primul tur al votului pentru președinte. Al doilea tur nu a avut loc deoarece curtea constituțională din București a exprimat temeri cu privire la implicarea Rusiei în alegeri, dar nu a prezentat nicio dovadă care să susțină această afirmație.

Ei bine, spunem „Curtea Constituțională”, dar știm că C.E. și Uniunea Europeană au tras sforile. De unde știm asta? Pentru că UE s-a declarat încîntată că alegerile au fost suspendate, iar puțin mai tîrziu fostul comisar european Thierry Breton a lansat un avertisment dur că oricine va vota pentru oricare dintre partidele populiste la alegerile germane din februarie își va regreta alegerea. „Am făcut-o în România și, evident, va trebui să o facem și în Germania, dacă va fi necesar”, s-a pronunțat acest guru extrem de arogant.

UE nu a fost niciodată democratică. Atunci cînd alegătorii danezi au decis că tratatul de la Maastricht era o prostie în cadrul unui referendum din 1992, au fost pur și simplu trimiși înapoi la urne și li s-a spus să se corecteze. Dar totul s-a schimbat odată cu ascensiunea partidelor populiste – adesea aceleași care se află astăzi pe marginea victoriei în Europa. Partidele principale au decis, la nivel continental, că acești oameni ar trebui excluși din toate acordurile de partajare a puterii, lipsind astfel efectiv de drepturi milioane de alegători și neținînd cont de rezultatele alegerilor.

Atunci cînd Partidul Popular Austriac a rupt tiparele încheind un acord de împărțire a puterii cu Partidul Libertății (FPO) de dreapta, condus de Jörg Haider, UE s-a grăbit să îi avertizeze pe austrieci că țara lor ar putea fi dată afară din UE dacă nu va avea grijă. Anul trecut, FPO a cîștigat alegerile generale, dar de data aceasta a fost exclus din orice coaliție de partajare a puterii. Partidul dorește să adauge o clauză conform căreia Austria trebuie să se protejeze de UE, OMS și Grupul interguvernamental al ONU privind schimbările climatice: o clauză care, probabil, îi garantează că nu va fi niciodată lăsat să guverneze, indiferent de cîți austrieci vor vota pentru el.

Apoi mai este Polonia, care a fost persecutată fără încetare de UE atunci cînd era guvernată de partidul Lege și Justiție (PiS). UE a impus amenzi de peste 300 de milioane de lire sterline pentru că guvernul liber ales al țării a îndrăznit să adopte o reformă judiciară (în încercarea de a îndepărta din instanțe foștii membri ai partidului comunist). Actualul președinte al Poloniei, Andrzej Duda – un om al PiS pînă cînd a urmat precedentul conform căruia președinții polonezi nu ar trebui să fie membri ai niciunui partid și a demisionat din acesta – a declarat ulterior: „Mi-au arătat clar în acel moment: ‘Nu ne place faptul că guvernezi Polonia. Nu ne place că oameni cu opinii conservatoare – care nu sunt de acord cu ceea ce propunem noi, care au o viziune diferită asupra multor probleme importante – guvernează Polonia”.

Este remarcabil faptul că partidele populiste, care ar fi în mare de acord cu aproape tot ceea ce a spus Vance în discursul său, s-au apropiat atît de mult de putere și chiar (în Ungaria, Polonia, Slovacia, Italia, Austria, România, Țările de Jos) au reușit să o obțină, avînd în vedere obstacolele puse în calea lor. Metodele UE nu variază niciodată. În primul rînd, se asigură că mass-media – în mare parte pro-UE – se referă întotdeauna la ei ca la „extrema dreaptă” sau, mai recent, „pro-Putin”.

În al doilea rînd, se asigură că nu li se permite niciodată să intre în coaliții. În cazul în care, din întîmplare, ajung la putere, amenințați-i cu amenzi și/sau scoateți-i din UE dacă îndrăznesc să își pună în aplicare politicile. Și, în cele din urmă, dacă se ajunge la ce este mai rău, declarați alegerile lor nule și neavenite și puneți în locul lor un tătuc centrist. A fost un discurs bun al lui Vance, dar el nu a făcut decît să zgîrie suprafața disprețului total al UE pentru democrație” mai scriu analiștii britanici. (Traducere și adaptare B.T.I.)