”În timp ce Iranul pregătește un răspuns eficient la războiul ales de Israel, de ce ar trebui președintele să riște acum vieți americane pentru a se alătura acestuia? Războiul ales de Israel împotriva Iranului se dovedește a fi mult mai puțin decisiv decît credea inițial președintele Donald Trump, care a lăudat performanța Israelului ca fiind „excelentă”.
Ceea ce pare acum a fi un conflict în escaladare, fără o încheiere clară la orizont, îl va forța în curînd pe Trump să ia o decizie dificilă: să pună capăt războiului — sau să se implice în el” se arată într-o analiză a publicației americane Responsbile Statecraft, aparținînd reputatului think-tank Quincy Institute for Responsible Statecraft.

”Lovitura inițială a Israelului a fost, fără îndoială, un succes tactic. Luați prin surprindere de presupunerea că Israelul nu va acționa înainte de a șasea rundă de negocieri nucleare, liderii iranieni nu luaseră nicio precauție. Mulți dormeau în casele lor din nordul Teheranului, alături de familiile lor, cînd atacurile israeliene i-au ucis în paturile lor. Apărarea aeriană a Iranului era, de asemenea, nepregătită și inactivă.

Israelul a vizat eliminarea cît mai multor comandanți iranieni pentru a perturba structura de comandă și control a Iranului și pentru a paraliza efectiv răspunsul său militar. Inițial, atacurile au fost atît de reușite — iar Iranul atît de liniștit — încît nu era clar dacă Teheranul mai păstra vreo capacitate semnificativă de ripostă.

Impresionat de succesul inițial al Israelului, Trump s-a grăbit să-și asume meritul pentru operațiune, deși secretarul de stat Marco Rubio declarase cu doar cîteva ore mai devreme că atacurile au fost o „acțiune unilaterală” a Israelului și că SUA nu au fost implicate. După cum spune proverbul: succesul are mulți părinți, dar eșecul este orfan.

Dar în decurs de 18 ore, Iranul și-a restructurat lanțul de comandă, și-a activat apărarea aeriană și, cel mai important, a lansat patru baraje de rachete vizînd în principal sistemele de apărare aeriană ale Israelului. Multe dintre rachete au pătruns prin apărarea multistratificată a Israelului, iluminînd cerul Tel Avivului în timp ce loveau țintele — inclusiv o lovitură directă asupra Ministerului Apărării al Israelului.

Faptul că Teheranul a putut organiza un astfel de răspuns la doar cîteva ore după pierderea mai multor comandanți militari de top a fost primul semn clar că succesul inițial al Israelului va fi de scurtă durată.

Deși Iranul a continuat să încaseze lovituri grele sîmbătă — inclusiv atacuri israeliene asupra rafinăriilor de petrol, aeroportului Mehrabad din Teheran și alte infrastructuri civile și economice —, acesta a răspuns cu baraje suplimentare de rachete. Acestea au fost mai puține la număr, dar semnificativ mai eficiente. Pe măsură ce apărarea aeriană a Israelului se degradează, Teheranul este probabil să treacă la rachete cu focoase mai mari, sporind amploarea distrugerilor.

În ciuda daunelor semnificative provocate sitului nuclear Natanz, Israelul nu a reușit să pătrundă în mult mai critica și bine fortificata facilitate Fordow. Prin urmare, impactul real asupra programului nuclear al Iranului pare limitat. Rapoartele indică faptul că armata SUA a furnizat capabilități de apărare antirachetă pentru a doborî drone și rachete iraniene, dar pînă acum nu s-a alăturat Israelului în atacuri ofensive.

Devine din ce în ce mai clar pentru Washington că războiul ales de Israel este departe de a fi un succes, iar un rezultat decisiv s-ar putea să nu se materializeze deloc. Deși Israelul deține probabil avantajul atacului, se confruntă cu un dezavantaj critic: are mai puține interceptoare de apărare aeriană decît are Iranul rachete cu rază lungă de acțiune. Israelul are nevoie de o victorie rapidă și decisivă — dar un război de uzură prelungit ar putea favoriza, în cele din urmă, Iranul. Și o astfel de victorie pare acum de neatins.

Nu este surprinzător că oficialii israelieni și aliații lor din Washington — inclusiv grupuri precum Fundația pentru Apărarea Democrațiilor — au început să facă lobby pe lîngă președintele Trump pentru a implica SUA în război și pentru a se alătura atacurilor ofensive. Pentru Trump, aceasta trebuie să fie o mare dezamăgire. Conștient de reticența sa de a lansa un alt război în Orientul Mijlociu, guvernul Netanyahu și-a recalibrat abordarea atunci cînd i-a cerut lui Trump, la începutul lunii ianuarie, să acționeze: în loc să insiste ca SUA să lovească direct Iranul, a căutat undă verde pentru ca Israelul să acționeze. Printr-o campanie intensă de lobby, Israelul pare să fi obținut cel puțin o aprobare tacită din partea lui Trump pentru această campanie.

La doar 24 de ore de la declanșarea războiului său ales cu Iranul, Israelul era deja înapoi la Washington, bătînd la ușa lui Trump cu noi cereri. Ceea ce a început cu „Dați-ne undă verde și Israelul va bombarda Iranul pentru America” s-a transformat rapid în „Grăbiți-vă, America, și bombardați Iranul pentru Israel!”

Israelul se confruntă cu două provocări majore cu această cerere. În primul rînd, a cere binecuvîntarea Americii pentru a merge la război este o cerere mult mai ușoară decît a solicita implicarea militară directă a Americii. În mod neașteptat, Trump a fost de acord cu prima — dar ar fi extrem de imprudent să accepte cea de-a doua.

În al doilea rînd, după cum s-a menționat mai devreme, lui Trump îi plac învingătorii – iar prin cererea de intervenție, Israelul semnalează că pierde. Nu a reușit să elimine regimul iranian sau să paralizeze programul său nuclear și acum încasează lovituri neașteptate în schimb (astăzi (ieri n.n.), Iranul a trimis un baraj de rachete în timpul zilei, în loc de noapte, pentru a-i destabiliza pe israelieni). De ce ar risca Trump vieți americane, ar pune în pericol președinția sa și s-ar alătura unui război pe care nu l-a început — doar pentru a salva Israelul dintr-un conflict eșuat și neprovocat? Lui Trump îi place să-și asume meritul pentru victorii, nu să moștenească vina pentru un posibil fiasco al altcuiva.

Prin războiul său neprovocat, Israelul a subminat poziția de negociere a lui Trump în două moduri esențiale. În primul rînd, sprijinul pentru obținerea unei arme nucleare a crescut în rîndul elitei și societății iraniene ca răspuns la bombardamentele israeliene. Acest lucru a ridicat costul politic pentru Teheran de a accepta limitarea îmbogățirii (uraniului n.n.) la niveluri civile, făcînd un acord mai dificil(…)

Totuși, un acord rămîne posibil. Dar cu cît Trump oprește mai repede războiul Israelului, cu atît șansele sale sunt mai mari. Un lucru este cert: dacă Trump revine la masa negocierilor cu Iranul, el trebuie să renunțe rapid la cererea autodistructivă de „fără îmbogățire” promovată de Israel și Bolton — chiar poziția care a dat naștere acestui război inutil și complicat” mai scriu analiștii americani. (Traducere și adaptare B.T.I.)