CURS VALUTAR

Analiza exceptionala: USR-PLUS, millennials si politicienii isterici

10 comentarii / 2852 vizualizări / 20 iulie 2019

Politologul Vasile Dîncu postează pe blogul propriu o analiză socio-politică de excepție pornind de la ultimele alegeri europarlamentare la nivelul întregii UE, concluzia fiind deloc optimistă: e vremea liderilor isterici și revanșarzi, care nu pot fideliza electorate, mizînd în schimb pe emoții colective. Ceea ce face ca alegerile, nu doar în România, să fi fost cîștigate pe un mesaj de ură și de încrîncenare fără precedent.

Jumătate dintre europeni au votat împotriva a ceva

”Alegerile europene au arătat și la noi că, atunci când motorul votului nu este atracţia, emoţia apartenenţei, inversul acestor identităţi, repulsia, poate aduce chiar mai multă lume la vot. Sociologii au început să numească sentimentul de respingere, chiar ură – drept emoţie negativă, identitate negativă. Identificarea politică negativă îi apropie pe toţi cei care merg să voteze împotriva unui lider politic sau împotriva unui partid. La noi, sloganul principal a fost „La pușcărie” și asta a mobilizat mase mari de oameni. La nivel european, eurobarometrele au măsurat nivelul nucleului mediu de fideli la 6,3%, pe când cel al celor care votează contra a ceva la 48,8%. Mobilizarea identificărilor negative a adus un mare succes în cele mai recente alegeri europene, devenind o bună reţetă. Dar nu cumva această reţetă ascunde o mare capcană? Poţi construi un proiect european sau naţional, dacă ne referim la alte alegeri, doar pe respingere, situaţie în care oamenii dau, de fapt, un vot în alb, pentru că se rezumă doar la a dori eliminarea unui actor politic? Se poate să renască speranţa fără a crea emoţii pozitive și participarea oamenilor la un mare proiect politic?

Peste 70 de miniștri schimbați în doi ani de guvernare

Ca o consecinţă a identificării negative, ura animă cel mai bine spaţiul public și din România, dar nu doar de aici. Politica a devenit, în ultimii doi ani, o corrida sângeroasă. Șefii de partide se calomniază în direct la televiziune, în prime-time sau își fac dosare penale pentru decizii care ţin de oportunitatea politică. La fel în interiorul partidelor, luptele sunt sângeroase și coaliţiile se fac doar pentru ca șefii să-și păzească spatele. În doi ani, coaliţia actuală de guvernământ a schimbat peste 70 de miniștri, ca un reflex al negocierilor generate de luptele interne și de captarea unor resurse. Președintele României se luptă la fiecare ieșire publică cu guvernul, iar reprezentanţii puterii îl etichetează ca infractor sau nazist. Șefi ai unor partide declară fără să clipească că milioanele de votanţi ai pesediștilor și sutele de mii de membri sunt cu toţii neoameni, corupţi sau o adevărată „ciumă roșie”. Mecanismele de solidaritate colectivă se defectează, coeziunea minimă care poate produce acel „NOI” ca naţiune se rarefiază, fundamentul acţiunii colective devine tot mai fragil.

Discursurile isterice aduc politicieni isterici peste noapte în atenţia publică

Nu mai suntem capabili de niciun proiect colectiv, de nicio strategie care să se bazeze pe o minimă solidaritate, majoritatea proiectelor se fac cu scop polemic, mai degrabă să separe, decât să adune. Președintele României a lansat ideea și o comisie ale unui proiect de societate, dar de vreo trei ani nu am mai auzit nimic. Proiectul „România educată”, dincolo de intenţii generoase, nu are șanse să schimbe învăţământul dacă nu sunt cooptate toate forţele politice(…) Orizontul politicii mari s-a înnegurat din pricina urii și actorii politici coboară privirea doar la adversar și la isteria de fiecare zi. Discursurile isterice aduc politicieni isterici peste noapte în atenţia publică, doar pentru că nu au rușine și pot rosti, fără să roșească, cele mai mari vulgarităţi la adresa inamicilor politici. Discursuri ale urii au mai fost și vor fi, de regulă partidele extremiste fac acest lucru, dar acum vorbim de ură ca sentiment predominant în relaţiile politice.

Cioloș și USR mizează pe millennials. Dar millennials nu mizează pe partide

Politica, așa cum o cunoaștem în acest moment, ca democraţie reprezentativă, și pe care tinerii o resping, nu are cum să fie salvată dacă nu se poate reinventa. Tinerii nu vor accepta să aducă mici reglaje pentru a lăsa ca lucrurile să meargă înainte tot așa. Deocamdată, faţă de cererile lor a apărut o mișcare care a început să câștige voturi în sistemul politic tradiţional: Dacian Cioloş alături de PLUS și USR. Doar că volatilitatea este caracteristica cea mai importantă a politicii celor pe care îi catalogăm ca fiind millennials și nu știm dacă această emoţie colectivă va putea fi susţinută de acești politicieni tineri, care se declară, cel puţin în acest moment, a fi pe contrasensul politicii noastre tradiţionale.
Experienţa europeană a macronismului, cu puternice ecouri și în România, unde Dacian Cioloș, partidul lui și aliaţii din USR sunt câștigătorii ultimelor alegeri, a arătat că entuziasmul electoratului, dar și al tinerilor care au susţinut această mișcare condusă de un om care nu câștigase până atunci niciun vot și o mișcare fără sediu s-a diluat destul de rapid. Macronismul nu a reușit să reseteze sistemul, statul a rămas la fel de obez, cheltuielile publice mai mari, iar inegalitatea mult mai accentuat percepută(…)
Nu cred că, în viitor, partidele, indiferent cum se vor poziţiona discursiv, vor reuși să convingă tinerii să militeze activ pentru programe sau proiecte politice formale, în sensul tradiţional, mai ales redistributive: mărim burse, dăm călătorii gratuite pe calea ferată, abonamente gratuite la metrou etc(…)
La singurul miting electoral al Alianţei 2020, realizat la Cluj, unde peste câteva zile vor obţine un mare succes electoral, un prieten din conducerea USR mă întreba contrariat de ce au venit doar câteva sute de participanţi, deși în acest oraș sunt iubiţi și unde frecvent la proteste ieșeau mii de tineri. Nu înţelegea că mitingurile de partid nu transmit ideea de protest, ci, mai degrabă, ideea de loialitate pentru un partid, ceea ce millennials refuză din principiu” mai punctează sociologul. (B.T.I.)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

10 Comentarii

  1. Asemenea platitudini, mai rar la un „sociolog” de rezonanta internationala cum e Dancu, asta a dinamitat PSD-ul de vreo 25 de ani incoace, made in Secu, doar bla-bla-uri fara sare si piper……

    • Caramitru, in schimb, este genial.

      • Genialitatea unuia ca Caramitru stă în percepția pufoșilor care cotcodăcesc la cheiefsi.

  2. Societatea pare a fi formata, majoritar, din imbecili iar invizii au ajuns sa se uneasca doar pentru a face rau, uneori chiar lor insile. Adevarul a devenit toxic iar anormalitatea este astazi lucru firesc.

    • Cel mai frumos exemplu îl constituie alegerile din 2008.
      Acele -25% bonus x% și -5% pensii, pachet cu telegondole din patinoare in padure si parcuri pe teren de fotbal in pantele din satele parasite, au venit cu un PDL la ~32% și un PIB de -7,1%.
      Cum ar spune cei mai proști securiști, greaua moștenire a obligat Securitatea să mute bugetele din economia reală către investiții în firmele SRI.

  3. Dancu asta e un securist foarte scarbos. Seamana probabil cu toti securistii de azi. Asta a platit vreodata impozite pentru „institutele” lui. Dupa anumite informatii, nimic. Asta pe linga faptul evident ca e prost gramada. Tot ca un securist tipic . Cita mizerie !

  4. Ca societatea e demoralizata si incapabila de actiune colectiva e un truism. Nu tre’ sa stii sociologie ca intelegi asta. In schimb, de sociologi e nevoie ca sa demoralizezi societati. Iar Dancu, care-i expert in atomizare sociala, se face ca nu intelege de ce nu mai ,,suntem” capabili de proiecte colective.

  5. Urasc ei, dar ce ura e in noi, sa-i fereasca Dumnezeu !!!
    La ura se raspunde cu ura, iar lupta trebuie dusa pina la disparitia totala a dusmanului !
    Ura au sadit, de ura vor pieri !!!
    Dancu are dreptate , iar postacii plini de ura sa-l pupe-n CUR !

    • Trece timpul și Vasile Dîncu își conturează un profil de curvă securistă. Bolșevismului securist nu i se poate răspunde altfel decât cu ghete în dinți.

  6. Dar SRI-ul ce vrea, nenea Dancu?In definitiv, asta conteaza, ce vor serviciile si sefii lor de afara…

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *